Aceasta este cultura, mentalitatea societatii in care traim de multe, multe secole. Porunca a 10-a : " Să nu pofteşti ...casa aproapelui tău; să nu pofteşti ... nevasta aproapelui tău, ... nici robul lui, nici roaba lui, ... nici boul lui, nici măgarul lui, ....nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău."( barbatul). Adica "nevasta"este "un lucru" al barbatului... alaturi de robi, boi, magari...

Paune, ai rastalmacit. Ideea este sa nu invidiezi. Invidia, furia, lacomia sunt sentimente negative, otravuri pentru suflet. Intr-un cuvant: stres. Stresul este inamicul sistemului imunitar. Cu cat stresul e mai puternic, cu atat sanatatea se subrezeste. Asta este esenta cazului. Paune, N-ai tu intrebari existentiale, la cate raspunsuri am eu!

Iulian Arion, Si...la ce-ti sunt bune Coane Arioane atatea raspunsuri daca nu te-ntreaba nimeni nimica?

Iulian , esti prea subtil..)) Cum ai ajuns tu la intelegerea ca a RÂVNÍ- A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui să ajungă la ceva, să posede ceva..." inseamna a invidia...? Mie imi scapa..:)) Oricum ai rastalmaci-o, un inteles al poruncii a 10-a este ca "femeia" apartine barbatului, alaturi de alte bunuri, lucruri, sau fiinte din gospodarie, care-i apartin barbatului. Inclusiv robi. Robii nu erau tot "fii lui Dumnezeu", nu erau fiintele umane, nu sunt "frati", nu sunt fii ai aceluiasi Dumnezeu?... Daca Dumnezeu ar fi gandit in termen de egalitate a barbatului cu femeia porunca trebuia sa spuna si ... ca nici femeia sa nu ravneasca la barbatul altuia... iar bunurile din gaspodarie sunt bunuri comune, ale amandorora... De altfel si in plangerile facute catre domnitorii vremii .. ea nu are un nume..este "femeia".

Paun Al : Dacă tot afirmă europarlamentarii la unison rădăcinile (iudeo)creștine ale Europei, apăi musai trebuie aplicat decalogul lui Moise .Se vede treaba că pe vremea fanarioților,stâlp al societății și foarte bogat fiind,te expuneai la mari pericole dacă încălcai convențiile sociale .A fugi cu nevasta legitimă a altuia era o treabă costisitoare,și financiar și social .E drept că azi legea e mai permisivă .Nu te mai pedepsește statul,că te pedepsește greu la portofel și conturi amanta adulterină...

Nu existau "autoritati ateiste" la evrei, nici inainte de Iisus, nici pe vremea lui Iisus. Autoritatile israelite urmau VT, tora, Iisus a venit cu o alta interpretare a "legii" a VT( "nu am venit sa stric legea") , iar autoritatile romane erau politeiste, se rugau la multi zei. Daca Biblia ar fi "Cuvantul lui Dumnezeu", ce importanta are cand a fost scrisa? Din Biblie, din "Cuvantul lui Dumnezeu" rezulta clar, fara dubiu, ca sclavia, faptul ca femeia apartine barbatului, adica are un statut inferior... sunt "normale" pentru Dumnezeu, pentru "morala crestina". Iisus nu a spus ca femeia adultera nu trebuie pedepsita. A spus ca evreii care voiau sa o pedepseasca, si in general oamenii care cred ca au statutul moral sa judece ei , in locul lui Dumnezeu, daca sunt respectate poruncile divine , nu aveau, nu au statutul moral sa o faca... E mandria fariseului,o aroganta .. ( "Cine este fara de pacat sa ridice primul piatra") Dumnezeu ii judeca cei ce ii respecta poruncile si cine nu, nu oamenii "pacatosi". Oamenii sunt "pacatosi", au interese, prejudecati... si nu au competenta morala sa judece ei, daca cineva respecta poruncile lui Dumnezeu.. Vai de capul vostru cand veti ajunge la "Judecata de apoi"..:)) Un Dumnezeu adevarat, perfect nu putea considera buna sclavia, sau ca femeia casatorita apartine barbatului, este "un bun" al barbatului... Cei ce au scris astfel Biblia, au scris norme morale, de comportament in spiritul "pacatelor", a mentalitatilor si practicilor vremii... Dar ca fiind date de un Dumnezeu. Pentru ca daca Dumnezeu si-a transmis mesajul, noi nu avem originalul "Cuvantului dlui Dumnezeu"... ci eventual copii, la copii, la copii si modificari, la modificari, la modificari... Profetul Ieremia spune cum isi va transmite Dumnezeu mesajul "..Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor. 34. Şi nu se vor mai învăţa unul pe altul şi frate pe frate, zicând: "Cunoaşteţi pe Domnul" că toţi de la sine Mă vor cunoaşte, de la mic până la mare, zice Domnul".