O expoziţie dedicată Genocidului romilor, deschisă la Bucureşti. Ambasadorul SUA:„Este foarte important să nu uităm”

Poveşti şi documente ale victimelor Genocidului romilor, care au fost adunate de studenţi şi cercetători din Germania, România şi Ucraina în vara anului 2016, sunt reunite în expoziţia „Genocidul împotriva Romilor - Amintiţi-vă să rezistaţi”, deschisă miercuri, la Sala Dalles din Bucureşti, când este comemorată ziua de 2 august 1944, dedicată celor 2.897 de romi din România au fost exterminaţi la Auschwitz- Birkenau.

Expoziţia este primul eveniment din seria manifestărilor dedicate comemorării victimelor Genocidului împotriva romilor, care a avut loc în noaptea de 2 spre 3 august 1944

„Este foarte important să marcăm această zi din istoria României, este foarte important să nu uităm ce s-a întâmplat în timpul Holocaustului, aici în Europa, aici în România, atât evreilor, dar şi romilor şi altor victime, şi să ne reamintim prin evenimente ca cel de astăzi şi cele care urmează. Sunt privilegiat că am fost invitat”, a declarat ambasadorul Statelor Unite în România, Hans Klemm, prezent la vernisajul expoziţiei ”Genocide against Roma - Remember to resist/ Genocidul împotriva Romilor - Amintiţi-vă să rezistaţi”.

Cercetătorii au pornit pe urmele deportaţilor în încercarea de-a reconstitui calvarul miilor de romi care au fost constrânşi să-şi părăsească locurile de baştină şi obiceiurile, pentru a-şi găsi un tragic sfârşit în Transnistria. Exponatele sunt documente şi imagini ale acestei experinţe unice.

Autorităţile naziste au decis deportarea romilor către lagărul de la Auschwitz-Birkenau începând din februarie 1943, întâi cu romii din Germania, Austria, Bavaria, Moravia şi Polonia, pentru ca mai apoi să fie incluşi şi romi din Uniunea Sovietică, Franţa, Olanda, Belgia, Serbia, Croaţia, Ungaria şi Ţările Baltice, ba chiar şi din Spania şi Norvegia, unii dintre ei fiind exterminaţi chiar la sosirea în lagăr.

La Auschwitz, romii au reprezentat, numeric, al treilea grup etnic de deportaţi, după evrei şi polonezi. Operaţiunea de exterminare a avut loc pe 2 august, când 2.897 de bărbaţi, femei şi copii au fost încărcaţi în camioane, transportaţi la crematoriu şi omorâţi.

„Ne-am ascuns într-o groapă. Am stat acolo răbdând de foame şi de frig”, este mărturia unei supravieţuitoare din Berezovca, Katarina Semenowa Ursul. „Cum au ajuns nemţii, au şi început să-i împuşte pe evrei şi pe ţigani. Şi erau mulţi ţigani”, a adăugat ea.

„Acolo, unde începe pădurea, au pus oamenii să sape o groapă. Şi acolo îi aliniau într-un rând şi trăgeau în ei. Pe urmă îi acopereau cu pământ şi pământul se înălţa”, a mai spus Katarina Semenowa Ursul. 

O altă supravieţuitoare în vârstă de 89 de ani, Antonina Terentievna Sikorska, din Krasnenkoe, Ucraina, povesteşte:„Era la mijlocul lui noiembrie, pe copaci nu mai erau frunze. Şi-i trimiseseră aici. Ei au venit în noiembrie 1942 şi când au venit ai noştri în 1944, au dispărut din nou. Ziua întreagă până seara târziu veneau. Se zicea că au fost 5.000”.

„Este o comemorare şi un gest al statutului român pentru victime nevinovate şi numai împreună, indiferent de etnie, religie, educaţie sau de gen, indiferent de ţară căreia îi aparţinem, numai prin solidaritate, este convingerea Institutului ”Elie Wiesel”, se pot preîntâmpina gesturile criminale din al doilea Război Mondial. Dacă nu vom fi împreună şi nu vom reacţiona la gesturile unei posibile politici dictatoriale, autoritare sau totalitare, oricând acţiunile criminale pot avea loc. De aceea solidaritatea este ceea ce trebuie să învăţăm astăzi”, a spus Alexandru Florian, directorul Institutului ”Elie Wiesel”.

Constantin Ioan, supravieţuitor din Transnistria, s-a aflat la vernisaj şi a făcut mărturisiri cutremurătoare despre deportarea familiei sale. 

„În perioada celui de-al doilea Război Mondial, în copilăria mea, la 5 ani, am fost ridicat cu familia din Alexandria, Teleorman. Au venit cei de la Poliţie, noaptea, ne-au trimis la Turnu Măgurele, pe 9 septembrie 1942. Am fost îmbarcaţi în tren şi trimişi în Transnistria pe 25 septembrie. Am ajuns într-un grajd, după câte îmi aduc aminte. Erau patru sobe în acel grajd la care ne făceam de mâncare. Dimineaţa veneau jandarmii cu o căruţă. Pe cei în putere îi duceau la muncă, pe cei morţi îi aruncau în tranşee şi aruncau cu pământ peste ei. Am avut şase fraţi. Mama s-a îmbolnăvit de tifos şi a murit. De supărare, fratele mamei a făcut infarct şi a murit. Bunica şi bunicul au murit la scurt timp”. 

Expoziţia face parte dintr-o serie de evenimente dedicate comemorării Holocaustului Romilor, organizată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, Punctul Naţional de Contact pentru Romi - Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Agenţia Naţională pentru Romi şi de Muzeul Naţional de Artă Contemporană.