Muzică de cameră la malul Dunării

Tineri instrumentişti, câştigători ai burselor SoNoRo – Interferenţe, au petrecut o săptămână de studiu şi huzur la Portul Cultural Cetate, sub îndrumarea unor muzicieni de renume din străinătate.

30 de minute până la concert. Marius Birtea, clarinetistul, ţipă-n telefon: „Zi-mi şi tu succes!", apoi iese din cămăruţa lui de la mansardă ca să-şi aranjeze-n oglindă cămaşa neagră. Radu Dunca, violonistul, cască, dar nu se culcă, de teamă că-şi va pierde concentrarea. Eva Butean, pianista, a păţit-o. S-a odihnit un pic şi acum e uşor „deconcertată".

15 minute până la concert. Invitaţii animă aleea ce duce la clădirea de pe malul apei, unde vor cânta cei zece bursieri. Pietrişul scrâşneşte sub picioarele lor. Înăuntru, artiştii îşi acordează instrumentele.    

Copiii din sat asistă la concertul bursierilor SoNoRo

Începe. Notele din cvartetul cu pian în mi bemol major al lui Antonín Dvorák umplu spaţiul. Invitaţii, veniţi special de la Bucureşti, ascultă pătrunşi. Unii ţin mâna la gură - pesemne aşa se disting connaisseur-ii.

La pian e Cristian Sandrin. Are 18 ani şi e cel mai tânăr dintre bursieri. În urmă cu doi ani, a cunoscut-o la Interferenţe pe Diana Ketler, profesoară de pian la Royal Academy of Music din Londra.

„I-a plăcut, a văzut că funcţionează, că învaţă multe lucruri - când începi studiul trebuie să găseşti un profesor cu care te potriveşti - şi aşa i-a venit ideea să dea la Royal Academy. A intrat primul, cu bursă întreagă, ceea ce e incredibil. Faptul că a venit aici i-a schimbat, probabil, viaţa", povesteşte Răzvan Popovici, violist, directorul Festivalului SoNoRo şi iniţiatorul programului educativ Interferenţe.   

Clarinetistul Marius Birtea şi violonistul Leonard Furda studiază şi ei în străinătate, primul la Salzburg, al doilea la Viena.

Concertul continuă cu uvertura pe teme evreieşti a lui Serghei Prokofiev  - un „şlagăr" al muzicii de cameră. Din repertoriu mai fac parte şi alte lucrări „grele" de Max Bruch, Krzysztof Penderecki şi Josef Suk.

Surpriza serii a fost însă compoziţia bursierului Aurelian Băcan, inspirată din folclorul armean. Răzvan Popovici l-a anunţat chiar în ziua concertului că i-a introdus piesa în program - aşadar o surpriză şi pentru compozitor. „E bună, meriţi!", i-a spus Popovici tânărului clarinetist.

„M-au cucerit prin rezonanţă"

Concertul, pentru care s-au pregătit toată săptămâna, a fost un succes. „Pe mine m-a încântat în special fuziunea dintre ei, m-au cucerit prin rezonanţă. E extraordinar că au reuşit numai într-o săptămână să creeze coeziune. Până la urmă, în muzica de cameră asta este esenţial. Când nu există coeziune, cea mai simplă bucată de muzică de cameră e o catastrofă, un haos.Şi compoziţia originală a clujenilor a fost o minune, o frumuseţe", consideră Leonard Manea, unul dintre invitaţi.

Alexandra Potîngă (stânga), Rafael Butaru, Eva Butean şi Radu Dunca

„Au cântat mai bine decât la repetiţii", spune Diana Ketler, care şi-a luat foarte în serios rolul de mentor şi i-a „scuturat" bine în timpul repetiţiilor, cu indicaţii de genul: „Vreau mai mult testosteron!" sau „Nu pot să cânt după tine, cânţi prea încet! Ştii ce? Uită de ultima notă, nu contează, OK?"

Reto Bieri, profesorul elveţian de clarinet, a fost mult mai blând. „Când predau, lucrez mai mult asupra mea, nu mă pun în poziţia profesorului atotştiutor. E un proces prin care mai degrabă dau un impuls unei puteri crescânde. Muzica e cea care comunică, iar pentru mine muzica e mai reală decât lucrurile din jur", spune Bieri.  

Pentru tinerii muzicieni, şansa de a învăţa de la maeştri e un privilegiu. „Numai prin faptul că suntem în preajma unor oameni aşa de mari şi-i ascultăm şi cântăm cu ei ne ajută să progresăm", spune Marius.

Pianistul Janis Maleckisde la Academia de Muzică din Riga, violonista maghiară Eszter Haffner şi violoncelista norvegiană Bjørg Lewis au completat lista mentorilor.

„Când mergi într-un loc propice ca ăsta şi întâlneşti alţi oameni, poţi să faci un salt incredibil mai mare decât când lucrezi cu profesorul tău săptămână de săptămână. Plus că aici sunt personalităţi de un anumit nivel. Ţi se deschid nişte perspective foarte mari", spune şi Răzvan Popovici.

Pe uşa din faţă

Unii au venit la Interferenţe de mai multe ori. De pildă violoncelista Alexandra Po­tîngă a fost bursieră şase ani la rând, adică de când există programul. Pentru fiecare dintre ei, miza este dezvoltarea artistică. „Ca muzician ai şansa să intri pe uşa din faţă în cele mai minunate locuri", le-a spus Popovici într-una din seri. Dar ei ştiu că asta nu se întâmplă imediat. „Eu am cântat orice, oriunde, pe orice sumă. Iarna la -20°C, eu cu vioara!... E o distanţă foarte mare până la nivelul de unde trebuie să mai creşti un pic ca să ţi se deschidă o uşă din aia", spune violonistul Rafael Butaru.

Bursierii au fost răsfăţaţi în fiecare zi cu mâncăruri alese

Deocamdată sunt oameni obişnuiţi, afectaţi şi ei de criză ca toată lumea. Salariul unui debutant într-o orchestră nu-imai mare de 300 de lei. „Noi vorbim de bani la nivel de subzistenţă. Efectiv nu-ţi ajung, tot timpul eşti în datorii", spune Aurelian, care cântă la Filarmonica din Cluj.

„Noi asta ştim să facem de mici. După un număr de ani, fiecare face o alegere. Te gândeşti: unde vreau să ajung, ce vreau să studiez, de ce, pentru ce. Şi apoi trebuie să găseşti calea şi s-o străbaţi, că dacă nu, ajungi în orchestră, mori în pensie, ai un nepot care face tâmplărie, nu vioară şi ai o viaţă dintr-asta mediocră", mai spune Rafael, adăugând că totuşi „nu-i o povară" şi că „e fain să încerci să te descurci", mai ales că ei au norocul să facă ce le place.

„E fiecare pe cont propriu. Adică tu trebuie să-ţi găseşti cântări şi oameni cu care să cânţi. Trebuie să ai spiritul ăsta managerial, să te descurci, să-ţi faci relaţii...", spune şi violoncelista Gabriela Bokor, iar Răzvan Popovici confirmă: „Trebuie să fii treaz, dacă nu, ţi-au luat-o alţii-n faţă, pentru că sunt foarte mulţi muzicieni buni".

„Plâng pentru că ăştia-s ultimii!"

După concert, jupânul Dinescu (Mircea) - gazda bursierilor la Portul Cetate - a întins masa şi i-a îmbiat pe musafiri, în ordinea importanţei: „Haideţi, domnii sponsori, cultura şi banii sunt cea mai reuşită combinaţie!".

Trei lăutari din sat întreţin atmosfera. Profesorii străini îi ascultă zâmbind, delectân­du-se cu exotismul lor. Pe Radu, în schimb, îl podidesc lacrimile. „De ce plânge bursierul?", întreabă invitaţii. „Plâng pentru că ăştia-s ultimii, aşa ceva n-o să mai vezi niciodată! În 20 de ani o să dispară. Sunt rupţi din cer, mai autentic de atâta nu se poate", explică Radu, în timp ce colegii îi întind şerveţele şi se prăpădesc de râs.

„Merci beaucoup! Toată stima!", strigă lăutarii înainte să plece.

Domnul SoNoRo

Răzvan Popovici s-a născut la Bucureşti într-o familie de muzicieni şi a început studiul violei cu tatăl său, Mugur Popovici. A studiat la Salzburg, Paris şi Freiburg cu Peter Langgartner, Jean Sulem şi Wolfram Christ. Este iniţiatorul şi directorul Festivalului Chiemgauer Musikfruhling din Traunstein, Germania, al seriei de concerte de muzică de cameră „Pèlerinages" din München şi al Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo din Bucureşti.

"Când mergi într-un loc propice ca ăsta şi întâlneşti alţi oameni, poţi să faci un salt incredibil mai mare decât când lucrezi cu profesorul tău săptămână de săptămână."

Răzvan Popovici directorul festivalului SoNoRo

"Eu am cântat orice, oriunde, pe orice sumă. Iarna la -20°C, eu cu vioara!..."

Rafael Butaru violonist

Pentru prima dată la Kiev

Anul acesta, la programul educativ SoNoRo-Interferenţe s-au înscris 80 de tineri muzicieni, dintre care doar 39 au primit burse. Primul workshop a avut loc între 1 şi 8 aprilie la Portul Cultural Cetate, în judeţul Dolj. Următorul se va ţine la sfârşitul lunii, la Palazzo Ricci din Montepulciano, Italia, urmat de încă unul în octombrie, la Păltiniş.

Mircea Dinescu, în postura de gazdă 

Ultimul workshop va avea loc în martie 2013, la centrul muzical Paul Hindemith din Blonay, Elveţia. La fiecare dintre aceste tabere de studiu participă în jur de zece tineri, fiecare alegându-şi locul şi perioada în funcţie de agenda personală. 

Cele mai bune ansambluri formate pe parcursul workshopurilor SoNoRo-Interferenţe vor avea ocazia să concerteze în cadrul ediţiei a VII-a a Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo. „De doi ani facem un concert numai cu bursieri în cadrul festivalului. Primesc onorariu şi sunt trataţi ca nişte colegi mai tineri", explică Răzvan Popovici.

Anul acesta, Popovici va duce workshopul şi la Kiev, în luna mai, experimental, unde va acorda pentru prima dată burse şi muzicienilor străini, lărgind astfel cercul „interferenţelor" muzicale. 

Concert pentru copii

În fiecare an, în timpul workshopului de la Cetate, bursierii susţin şi un concert pentru copiii din sat.

„Anul acesta au fost de trei ori mai mulţi decât până acum. Am ţinut concertul în sala de pe malul apei. Au ascultat foarte atenţi. Le-am vorbit despre importanţa liniştii care te face să laşi muzica să te pătrundă şi le-am spus că muzica nu e zgomot, cum e acum peste tot. Era o linişte incredibilă, prima dată când a fost cu adevărat linişte", povesteşte Popovici.