Moştenirea lui Dohotaru

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Care este miza mea? Am dorit să recuperez într-o manieră critică idei de stânga autohtone pentru a fundamenta curente şi politici mai egalitare în spaţiul românesc, dominat ideologic de curente neoliberale şi neoconservatoare” îşi autodescrie, deputatul  independent Adrian Dohotaru, cel mai recent volum, „Socialiştii, o moştenire (1835-1921)”

Adrian este inedit în felul său de a scrie şi de a gândi în spaţiul civic şi politic, cea mai recentă lansare fiind o sumă a trăilor şi a experienţelor sale, de la campaniile civice organizate şi până la experienţa politică instituţională, materializată în mandatul de deputat.

Dohotaru a fost şi este activist civic şi de mediu, anarhist spun unii, socialist afirmă alţii, ecologist, un om cu gândire de stânga, un politician care s-a axat în special pe proiecte aplicate comunităţilor locale. Este dificil să-l aşezi într-un singur curent doctrinar, aşa cum la fel de greu ar fi să-l opreşti din alergat la propriu şi la figurat din perspectiva experienţelor sale intelectuale.

„Socialiştii, o moştenire (1835-1921)” este cu adevărat o primă istorie a stângii din spaţiul românesc, scrisă neagajat partinic, fără atenta privire şi rescriere dictată de vreun cadru al PCR şi în absenţa subiectivismului institutului de partid post-revoluţionar. Adrian a scris liber şi sincer despre stânga.

Partea întâi descrie rădăcinile intelectuale ale socialismului românesc din secolul al XIX-lea, de la majoritatea parlamentară ca drum spre socialism în varianta Internaţionalei a II-a şi până la un istoric al grevelor de la sfârşitul secolul al XIX, mişcările muncitoreşti din Ploieşti, Galaţi şi Bucureşti având o importanţă deosebită în istoria stângii şi a mişcării sindicale. Raportul socialism-ţărănime, atitudinea antimilitaristă pre-război şi emanciparea femeii în politică, Sofia Nădejde fiind luată ca studiu de caz, figură tutelară a feminismului de stânga, sunt alte trei subiecte importante amintite de autor, atât de puţin cunoscute publicului larg.

Partea a doua propune mai multe partide doctrinare, de la cea dintre anarhişti versus marxisţi, explicată şi în contextul internaţional, la cea dintre poporanism versus socialism, o bătălie doctrinară autohtonă şi până la celebra confruntare intelectuală a stângii între socialişti şi comunişti.

Ultima parte este rezervată utopiei şi socialismului în istoriografia şi eseistica românească şi în special prezentării ideilor de stânga din perspectiva teoriei liberale, care au invadat spaţiul românesc şi după 1989. Un alt capitolul care nu trebuie ratat este Falansterul de la Scăieni şi proiectul unei lumi mai armonioase, o asociaţie inspirată de doctrina utopică a lui Charles Fourier, transpusă în realitate, în Ţările Române în 1835, de către Teodor Diamant pe pământul boierului Manolache Bălăceanu, la Scăeni, falansterul fiind desfiinţat după un an.

Bibliofragia lucrării este generoasă şi fără tăgadă caracterul ştiinţific poate fi verificat prin sursele edite şi primare prezentate.

„Socialiştii, o moştenire (1835-1921)” este o lucrare aşteptată şi poate fi considerată un catehism al ideilor de stânga, inedit în publicistica tinerei noastre democraţii, o carte pe care vă invit să o citiţi pentru a cunoaşte rădăcinile intelectuale ale ideilor de stânga din spaţiul românesc.

O moştenire pentru următoarele generaţii de activişti sau pentru politicieni afiliaţi unor partide de stânga.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite