Mândri că sunteţi români? Lecţia de patriotism a profesorului de istorie Cătălin Nedelcu din comuna Coşeşti

A venit din nou momentul să fim mândri că suntem români! Acum e vremea cea mai fecundă să înghesuim prejudecăţi fudule, să fluturăm mituri şi resentimente, să facem paradă cu salvări naţionale şi să fim măcar înduioşaţi, dacă nu chiar să ne identificăm cu acest fatalism romantic al propriului românism. O să fim, fără să ţinem seama de periodicitatea trăirilor noastre, patrioţi.

Mândri că suntem români şi mândri că suntem mândri. Vom fi uniţi, vom fi oameni ai lucrului bine făcut, vom fi frumoşi şi vom fi mai buni decât ei. Şi-apoi vor trece toate lucrurile astea şi vom mai afla, încă o dată, ce nu este patriotismul. Aşa merg lucrurile. La televizor.

Într-un mic sat din comuna Coşeşti, judeţul Argeş, lucrurile merg un pic altfel. Aici, banalitatea urmează un alt curs. Profesorul Cătălin Nedelcu opreşte televizorul şi merge la şcoală. De regulă, face naveta, că are elevi şi-ntr-un sat, şi-n altul, de-a lungul şoselei. Domnul acesta, un profesor de istorie de care, probabil, nu veţi fi auzit vreodată, dar cu un entuziasm mai mare decât pădurile care împrejmuiesc satul său, îşi construieşte, fără să-şi dea seama şi fără să-l intereseze, o mică statuie în curtea şcolilor generale la care predă.

Îi duce pe elevii săi în vizită la foşti deţinuţi politic, le povesteşte despre rezistenţa armată anticomunistă din Munţii Făgăraş la un curs opţional conceput chiar de el – şi preluat şi de alţi profesori, de la alte şcoli de pe Valea Argeşului. Îi duce în vizită la „muzeul de istorie“ din sat, încropit de profesorul septuagenar Cicerone Georgescu şi îngrijit de soţia sa (în această cameră căreia trebuie să fii foarte îngăduitor să-i spui muzeu se găsesc, totuşi, printre altele, fildeşi de mamut şi arme militare de la Războiul de Independenţă încoace). Îi duce la biserica de lemn din Jupâneşti şi le organizează concursuri de istorie. Se ia la trântă cu programa şcolară şi cu dinozaurii care împietresc, de regulă, pe fotoliile confortabile ale instituţiilor de stat. Cu alte cuvinte, le spune elevilor lui cine le sunt bunicii, şi ce vor lăsa în urmă când vor pleca la alte şcoli, mai mari. Le explică, la firul ierbii, despre identitate şi românism.

Cătălin Nedelcu nu-şi perorează nebuneşte patriotismul în cine-ştie-ce apariţii publice, şi nici nu are de ce să facă aşa ceva. Vorbeşte însă cu cea mai cinstită pasiune despre eroii lui care s-au ascuns prin munţii Făgăraş sau aiurea, partizani care s-au luptat cu comuniştii şi cu nedreptatea. Despre eroii aceia care nu şi-au câştigat luptele şi care au fost învinşi de oameni şi de sistem. Despre eroii noştri. Astă-vară, a dăruit Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet un sac cu o cămaşă ponosită, nişte izmene şi cipici. Erau hainele în care Constantin Mitoi s-a eliberat din puşcăriile comuniste. Tanti Florica, nevastă-sa, le ascunsese în pod 50 de ani. Îi era frică.

Zilele trecute, şi-a mai pus în minte ceva. Îi promisese Elenei Ion-Arnăuţoiu (95 de ani!), sora lui Toma Arnăuţoiu, că o va sprijini să construiască un Monument al Rezistenţei la Nucşoara. Femeia zice că numai proiectul acestui monument o mai ţine în viaţă. Apoi, poate să moară liniştită. Aşa că profesorul Nedelcu împarte în stânga şi-n dreapta numărul de cont de la filiala Argeş a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.

Cătălin Nedelcu nu caută ethos-uri moderne, nu vorbeşte, pedant, despre înţelegerea valorică a românismului. Nu-şi etalează semeţ idiosincraziile. Cătălin Nedelcu este, pur şi simplu, un profesor de istorie care vrea să-şi merite catedra. Poate cândva vor avea toate şcolile profesori ca-n Coşeşti. Atunci vom putea fi mândri.

Foştii deţinuţi politic din Argeş au făcut au deschis un cont Monumentul Haiducilor Muscelului din Nucşoara care îşi aşteaptă crucea şi numele eroilor. Donaţiile, cu specificaţia „pentru Monumentul Haiducilor Muscelului de la Nucşoara“, se pot face aici:  003RONECONOI9806801BTRL – Banca Transilvania, Filiala Piteşti.

CItiţi aici povestea grupului de partizani condus de Toma Arnăuţoiu din Nucşoara. Am adunat mărturiile regretatei Marina Chirca (98 de ani), cea mai devotată partizanilor, şi ale Elenei Arnăuţoiu (95 de ani), sora lui Toma, şi am parcurs documentele descoperite de Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu, fetiţa născută de Maria Plop într-o grotă.