LIVE TEXT Amos Oz: „În cartierul în care m-am născut se vorbea mult româneşte“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cunoscutul scriitor israelian Amos Oz, în vârstă de 72 de ani, se află în vizită la Bucureşti, astăzi şi mâine. De la ora 18.30, Amos Oz a dialogat cu Gabriel Liiceanu, pe scena Ateneului Român.

„Nu am un leac pentru fanatism, dacă l-aş fi avut, aş fi luat Nobelul. Dar ştiu un antidot: simţul umorului. Niciun fanatic nu are simţul umorului“, a spus Amos Oz, la întâlnirea cu publicul bucureştean.

„Uneori pierd şi câte două ore ca să găsesc locul potrivit al unui cuvânt într-o frază. Şi nimeni nu-l va observa. L-ar observa numai dacă ar fi prost plasat, ca o notă falsă într-un concert“, a mărturisit Amos Oz. „Asta e ceea ce sunt în romanele pe care le scriu: o muscă pe peretele unei familii“, a mai afirmat scriitorul.

Amos Oz: „În cartierul în care m-am născut se vorbea mult româneşte, se cântau cântece româneşti şi se mâncau dulciuri româneşti. Deci nu vin în România ca într-o ţară străină“. „Sfatul meu pentru un scriitor, de oriunde ar fi el, e să scrie despre satul lui, despre cartierul lui“, a îndemnat Amos Oz.

Ora 19.10 Începe dialogul dintre Gabriel Liiceanu şi Amos Oz. Liiceanu îl invită pe Oz să facă abstracţie de public şi să-şi închipuie că stau de vorbă numai ei doi, la o ceaşcă de ceai.

UPDATE La Ateneul Român, Alexandru Tomescu interpretează Preludiul în Mi major de Bach, la vioara Stradivarius.

Amos Oz a vizitat de câteva ori România, ultima dată în urmă cu opt ani, în 2004.

Oz, unul dintre cei mai importanţi prozatori şi eseişti israelieni, s-a născut la Ierusalim în 1939, într-o familie de cărturari şi profesori originară din Polonia şi Rusia. Figura tutelară a familiei, aşa cum apare în cunoscutul său roman autobiografic de mai târziu, "Poveste despre dragoste şi întuneric", este fratele bunicului patern, profesorul doctor Joseph Klausner. Venit în Palestina la începutul secolului trecut, Amos Oz ajunge pe culmile recunoaşterii sociale şi intelectuale - o stradă din Ierusalim îi poartă numele, în timp ce scrierile lui sunt de referinţă în bibliografia iudaismului. Părinţii lui Amos au avut însă un alt destin: tatăl lui, Yehuda Arieh Klausner, deşi studiase literatura şi istoria în Polonia, cunoştea 17 limbi şi avea o cultură vastă, a rămas în umbra unchiului său, fiind nevoit să accepte un post modest de bibliotecar, în timp ce mama lui, Fania, o femeie la fel de cultivată, de o sensibilitate aparte, purtând în suflet nostalgia Europei, s-a sinucis când Amos împlinea vârsta de 12 ani.

În 1954, la 15 ani, adolescentul scriitorul părăseşte Ierusalimul. Se stabileşte în kibbutzul Hulda, unde îşi schimbă numele de familie, devenind Amos Oz. La doar 20 de ani i se publică primele povestiri în revista literară Keshet, cu puţin timp înainte de a fi trimis de colectivitatea kibbutzului să studieze filosofia şi literatura la Universitatea din Ierusalim. În 1967 luptă în Războiul de Şase Zile, iar în 1973 participă la Războiul de Yom Kippur.

Citeşte şi un interviu cu Amos Oz: "E greu să fii profet în ţara profeţilor"

După absolvirea Facultăţii de Filozofie a Universităţii Ebraice din Ierusalim revine în kibbutz, unde practică agricultura şi predă la liceul local timp de 25 de ani, până în 1986, când se mută împreună cu soţia şi fiul său în oraşul Arad, pe ţărmul Mării Moarte.

De-a lungul timpului, Amos Oz a fost invitat al unor prestigioase instituţii de învăţământ superior precum Colegiul St. Cross, Oxford (1969-1970), Universitatea Ebraică din Ierusalim (1975, 1990) şi Colegiul Colorado Springs (1984-1985) din S.U.A. Din 1987, Amos Oz predă literatura ebraică la Universitatea Ben Gurion din Beer Sheva.

În 1991 Amos Oz devine membru al Academiei de Limbă Ebraică din Israel.

Din 1965 până în prezent, Amos Oz a publicat 35 de cărţi. Cărţile lui Amos Oz au fost traduse peste 40 de limbi.

Primul său volum de povestiri, "Acolo unde urlă şacalii", apare în 1965, fiind urmat de romanul "Altundeva poate" (1966). După succesul romanului "Soţul meu, Michael" din 1968, Amos Oz continuă să publice cărţi de ficţiune: "Până la moarte" (1971), "Atinge apa, atinge vântul" (1973), "Dealul Sfatului Nelegiuit" (1976), "Soumchi" (1978), "Odihnă desăvârşită" (1982), "Cutia neagră" (1987), "Să cunoşti o femeie" (1989), "Fima" (1991), "Să nu pronunţi: noapte" (1994), "Pantera din subterană" (1995), "Aceeaşi mare" (1999), "Poveste despre dragoste şi întuneric" (2002), "Deodată în adâncul pădurii" (2005), "Rime despre viaţă şi moarte" (2007), "Scene de viaţă campestră" (2009). Volumele de eseuri politice şi literare ale lui Amos Oz au fost traduse în multe ţări, cel mai cunoscut fiind "Cum să lecuieşti un fanatic", publicat în 2002.

Printre numeroasele distincţii primite de autor se numără: premiul Păcii (Germania, 1992), premiul Israel pentru Literatură (1998), marele premiu Ovidius (România, 2004), premiul Catalonia pentru Literatură (2004), premiul Grinzane Cavour (Italia, 2007) şi premiul Heinrich Heine (Germania, 2008).

Cultură



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite