Licitaţie de artă la Ateneu

Iubitorii de artă au plătit bani grei, marţi seară, în schimbul unor opere semnate de Tonitza şi de Grigorescu.

Stagiunea de toamnă a licitaţiilor de artă a debutat în forţă marţi seara la Ateneul Român, cu vânzări totale de aproape un milion de euro. În cadrul licitaţiei de impresionism şi postimpresionism românesc organizate de Artmark au fost adjudecate nu mai puţin de 147 de tablouri, între care şi operele unor pictori de renume.

Cea mai mare sumă a fost oferită pentru „Nud cu spatele" al lui Nicolae Tonitza, adjudecat în schimbul a 140.000 de euro. „Fetiţa în alb" de acelaşi Nicolae Tonitza s-a vândut cu 67.500 de euro, iar pentru „Ciobăniţa" lui Nicolae Grigorescu s-au oferit 60.000 de euro. 

Cine sunt românii care îşi permit să plătească atâţia bani în schimbul unor tablouri, ne explică Valeriu Sângeorzan, director de comunicare al casei de licitaţie Artmark: „Cei care vin să liciteze se împart în două categorii. Până acum circa patru ani, peste 90% erau colecţionarii, care aveau pasiunea pentru artă dinainte de 1989. Vorbim de oameni cu posibilităţi financiare care sunt rafinaţi, sunt cunoscători, ştiu să aprecieze singuri valoarea unei opere.

În urmă cu câţiva ani, lucrurile au început să se schimbe în mod benefic pentru piaţa de artă din România pentru că au apărut şi aşa-numiţii investitori. Acel public care a sesizat oportunitatea unor investiţii în opere de patrimoniu şi de tezaur. De a cumpăra un tablou şi de a anticipa că valoarea lui va creşte în timp şi poate chiar să aducă profit. Este o categorie în formare, care s-a apropiat la un procent de 50% din totalul cumpărătorilor de artă. Eu cunosc personal şase-şapte oameni care au început privind treaba doar ca pe o investiţie financiară şi care a şi funcţionat".

Mânuţe cu plăcuţe

Nu e nimic spectaculos la o licitaţie de artă, în afară de sumele uriaşe oferite cu uşurinţă în schimbul tablourilor. Sala se umple cu oameni îmbrăcaţi elegant şi totuşi modeşti în atitudinea lor, n-ai putea bănui că îşi permit să scoată zeci de mii de euro din cont ridicând fără să clipească o banală plăcuţă colorată. O domnişoară graţioasă, blondă, conduce acest joc al bogaţilor: „Avem 65.000 de euro la 907! Oferă cineva 67.500? Avem 67.500? 603 oferă 67.500! O dată, de două ori, de trei ori, adjudecat!". Distinşii domni şi distinsele doamne ridică cu vizibilă plăcere plăcuţele colorate. Există, probabil, o satisfacţie şi în această întrecere. Când domnişoara de pe scenă întreabă cu voce sigură: „Oferă cineva 140.000?" şi îşi roteşte privirea prin sală, iar tu, după câteva clipe de suspans, să ridici cu detaşare plăcuţa. „Avem 140.000" şi toate privirile se îndreaptă spre tine.

Vorbim totuşi despre nişte persoane serioase Un domn cu ghiocei pe la tâmple a adjudecat un tablou, a dispărut o vreme şi s-a întors cu o factură. Oameni de cuvânt, domnule! Scot banii şi plătesc, nu ca alţii, de pe la alte licitaţii, care caută imagine şi capital electoral.

„N-am prea păţit ca cineva să liciteze şi apoi să nu mai plătească. În patru ani avem doar două cazuri de oameni care n-au mai achitat tablourile şi pe care i-am dat în judecată. Un caz s-a rezolvat pe cale juridică, altul este în curs de rezolvare", spune Sângeorzan. 

1 milion de euro s-a cheltuit marţi seară la Ateneu.

Recorduri

Cel mai scump tablou vândut vreodată la o licitaţie din România poartă semnătura lui Nicolae Tonitza. Opera „În iatac" a fost adjudecată anul trecut pentru nu mai puţin de 290.000 de euro. Pe locurile următoare se află două creaţii ale lui Nicolae Grigorescu: „Ţărăncuţă odihnindu-se" - 270.000 de euro şi „Ciobănaş pe Valea Doftanei" - 250.000 de euro. Prin comparaţie, cel mai scump tablou din lume este „Strigătul" norvegianului Edvard Munch, cumpărat
la o licitaţie din New York în schimbul a 119,92 milioane de dolari.

În iatac