La sugestia Rusiei, după 1989, parlamentele României şi Republicii Moldova au votat Reunirea(partea I)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

La sfârşitul lui 1989 Rusia, Republica Moldova şi apoi România, aveau să anuleze în Parlamentele proprii tratatul mârşav care a rupt România în 1940, cu menţionarea obligaţiei anulării şi consecinţelor sale. În facto acest lucru însemna Reunirea celor două state româneşti.

Pe data de 23 august 1939 Rusia şi Germania lui Stalin au semnat un tratat de nagresiune ce avea şi o anexă secretă. Acest ultim document a fost ascuns popoarelor german şi rus, el reprezentând produsul a două minţi bolnave şi care cuprindea împărţirea lumii pe sfere de ocupaţie între cele două puteri.

La sfârşitul lui 1989 Parlamentul Rusiei avea să recunoască existenţa acestei anexe secrete şi să voteze o Declaraţie de anulare a valabilităţii Pactului de neagresiune, considerând că acesta nu a reprezentat expresia voinţei poporului rus.

Acest gest a fost urmat imediat de către Republica Moldova, pe atunci socialistă şi ulterior de parlamentul României. Recunoaşterea de către Republica Moldova a ilegalităţii Tratatului se făcea cu acordul lui Gorbaciov şi nu m-ar mira să fi fost făcută la recomandarea conducerii de la Kremlin. În acel moment Republica Moldova făcea parte din componenţa URSS.

În ambele parlamente româneşti, dincolo de votarea nerecunoaşterii valabilităţii actului de la 23 august şi a consecinţelor acestuia, s-a cerut expres luarea de către executiv a tuturor măsurilor necesare pentru ca efectele acestuia să fie anulate. Este de fapt vorba de fapt de Votarea în cele două parlamente a Reunirii celor două state româneşti, documente juridice valabile şi astăzi, dar care nu au fost puse în aplicare niciodată de executivele celor două state.

Fiind vorba de două documente ce nu au fost anulate, vorbim de faptul că cele două Parlamente au votat Reunirea, cu acordul Rusiei, guvernele având obligaţia de a respecta legea şi de a le pune în practică. Aceste declaraţii au fost ascunse ulterior ochilor opiniei publice din cele două state dar nimeni nu a avut curajul să le şi anuleze.

Iată mai jos cele trei documente, urmând ca voi să stabiliţi dacă în momentul de faţă Reunirea este juridic realizată urmând doar ca guvernele să ia act de ele şi să facă documentele pentru ONU.

Vă reamintesc următoarele: în ambele constituţii, la momentul votării acestor declaraţii, poporul era considerat suveran şi că suveranitatea se va manifesta prin intermediul Parlamentului(sub forma sa de atunci). Dacă acesta a votat anularea consecinţelor Pactului Ribbentrop - Molotov, cu precizarea expresă a acestora şi cu obligaţia anulării lor, înseamnă că de fapt Reunirea este realizată.

Conform uzanţelor ONU este suficient ca acest lucru să fie înfăptuit doar la nivel de parlamente cu înştiinţarea acestui lucru, şi fără a fi nevoie de un vot popular.

În lipsa unor  legi ulterioare de anulare, practic Guvernele celor două state româneşti se află în ilegalitate de mai bine de 20 de ani, deoarece nu au dus la îndeplinire prevederile acestor declaraţii.

Poate că e timpul să scoatem din sertare acest lucru deoarece practic suntem REUNIŢI, iar guvernele fie nu ştiu, fie au uitat, fie în mod voit sunt inflitrate pentru a nu respecta acest lucru.

Voi reda cele trei decizii în cadrul a trei articole, având în vedere dimensiunea acestora. Voi să decideţi dacă suntem Reuniţi.

Hotărârea Congresului deputaţilor poporului al URSS cu privirea a aprecierea politică şi juridică a tratatului sovieto-german de neagresiune

1. Congresul deputaţilor poporului al URSS ia notă de concluziile comisiei privind aprecierea politică şi juridică a Tratatului de neagresiune sovieto-german din 23 august 1939.

2. Congresul deputaţilor poporului al URSS este de acord cu părerea comisiei, că tratatul de neagresiune cu Germania a fost încheiat într-o situaţie internaţională critică, în condiţiile creşterii pericolului agresiunii fascismului în Europa şi a militarismului japonez în Asia şi a avut, ca unul din scopuri, să îndepărteze de URSS ameninţarea războiului care se apropia. În ultimă instanţă acest scop nu a fost atins, iar erorile legate de obligaţiile Germaniei faţă de URSS au agravat urmările agresiunii perfide naziste. În acest timp ţara se afla în faţa unei opţiuni dificile.

Obligaţiile asumate din Tratat au intrat în vigoare imdiat după semnarea lui, deşi Tratatul însuşi urma să fie ratificat de către Sovietul Suprem al URSS. Hotărârea de ratificare a fost adoptată de Moscova, la 31 august, iar schimbul instrumentelor de ratificare a avut loc la 24 septembrie 1939.

3. Congresul consideră că conţinutul acestui tratat nu contravenea normelor dreptului internaţional şi practicii de drept a statelor, existente pentru reglementări de acest gen. Totuşi, atât la încheierea tratatului, cât şi în procesul ratificării lui s-a ascuns faptul că concomitent cu Tratatul a fost semnat şi un Protocol secret adiţional, prin care s-au împărţit sferele de influenţă ale părţilor contractante de la Marea Baltică la Marea Neagră, din Finlanda şi până în Basarabia.

Originalele protocolului nu au fost găsite nici în arhivele sovietice nici în cele străine. Totuşi, expertizele grafologică, fototehnică şi lexică a copiilor, hărţilor şi ale altor documente, faptul că evenimentele ulterioare corespund conţinutului protocolului, atestă semnarea şi existenţa acestuia.

4. Congresul deputaţilor poporului al URSS, prin prezenta hotărâre, confirmă că Tratatul de neagresiune din 23 august 1939, precum şi Tratatul din septembrie în acelaşi an între URSS şi Germania, la fel ca şi alte înţelegeri sovieto-germane- în conformitate cu normele dreptului internaţional- şi-au pierdut valabilitatea în momentul atacului Germaniei asupra URSS, adică pe 22 iunie 1941.

5. Congresul constată că protocolul din 23 august 1939 şi alte protocoale secrete semnate cu Germania în anii 1939-1941, atât ca metodă de elaborare cât şi după conţinutul acestora, au constituit o abatere de la principiile leniniste ale politicii externe sovietice. Delimitarea,prin acestea a sferelor de influenţă ale URSS şi Germaniei şi alte acţiuni s-au aflat, din punct de vedere juridic, în contradicţie cu suveranitatea şi independenţa unor terţe ţări.

Congresul relevă că, în acea perioadă, relaţiile URSS cu Letonia, Lituania şi Estonia erau reglementate printr-un sistem de tratate. În conformitate cu tratatele de pace din  1920 şi tratatele de neagresiune, încheiate în anii 1926-1933, părţile şi-au asumat obligaţia de a-şi respecta reciproc, în toate împrejurările suveranitatea, integritatea şi inviolabilitatea teritorială. Obligaţii similare a avut URSS şi faţă de Polonia şi Finlanda.

6. Congresul constată că tratativele cu Germania privind protocoalele secrete au fost duse de Stalin şi Molotov în taină faţă de poporul sovietic, CC la PC din întreaga Rusie şi de întregul partid, Sovietul Suprem şi Guvernul URSS- aceste protocoale fiind sustrase procedurii de ratificare. În felul acesta, hotărârea privind semnarea lor a fost în esenţă şi ca formă un act al puterii personale şi nu reflectă nicidecum voinţa poporului sovietic care nu poartă răspundere pentru acest complot.

7. Congresul deputaţilor al URSS condamnă semnarea Protocolului adiţional secret din 23 august 1939 şi a altor înţelegeri secrete cu Germania. Congresul recunoaşte că protocoalele secrete sunt, din punct de vedere juridic, lipsite de temei şi de valabilitate din momentul semnării lor.

Protocoalele nu au creat o nouă bază juridică pentru relaţiile Uniunii sovietice cu terţe ţări, dar au fost folosite de către Stalin şi anturajul său pentru a da ultimatumuri şi a exercita presiuni asupra altor state prin recurgerea la forţă, încălcând obligaţiile juridice asumate faţă de acestea.

8. Congresul deputaţilor poporului ai URSS porneşte de la faptul că înţelegerea trecutului complicat şi contradictoriu constituie o parte a procesului restructurării, menită să asigure fiecărui popor din Uniunea Sovietică posibilitatea dezvoltării libere şi egale în drepturi în condiţiile unei lumi indivizibile, interdependente şi a înţelegerii reciproce în continuă creştere.

Preşedintele Sovietului Suprem al URSS, M. Gorbaciov, Moscova, Kremlin, 24 decembrie 1989

Mâine şi poimâine vă voi prezenta cele două decizii luate succesiv de Parlamentul Republicii Moldova şi apoi de către Parlamentul României prin care se dau atribuţii guvernelor să ia măsuri efective pentru anularea consecinţelor şi revenirea la starea iniţială dinainte de 1940. Aceste legi sunt valabile şi astăzi şi este obligaţia noastră să le readucem în actualitate şi spre îndeplinire.

Vezi aici şi declaraţia Parlamentului URSS, de anulare a Pactului Ribbentrop-Molotov şi a consecinţelor sale ilegale

Vezi aici şi declaraţia Parlamentului Republicii Moldova, de anulare a Pactului Ribbentrop-Molotov şi a consecinţelor sale ilegale

Vezi aici şi declaraţia Parlamentului României, de anulare a Pactului Ribbentrop-Molotov şi a consecinţelor sale ilegale

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite