Istoricul unui ideal de frumuseţe de o cruzime barbară: foot binding, practica legării picioarelor în China

Istoricul unui ideal de frumuseţe de o cruzime barbară: foot binding, practica legării picioarelor în China

Imagine cu foot binding, practica legării picioarelor în China

Idealul de frumuseţe feminină a stârnit controverse încă din cele mai vechi timpuri şi constituie şi în ziua de azi un amplu subiect al dezbaterilor. Felul în care a fost privit corpul femeilor oferă o imagine de ansamblu asupra modului de gândire al civilizaţiilor, mod de gândire care s-a schimbat de la epocă la epocă, de la naţiune la naţiune, chiar de la persoană la persoană.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pentru a susţine această idee putem doar să amintim faptul că în Evul Mediu frumuseţea feminină se identifica cu femeile din picturile lui Rubens, pe când în epoca modernă femeile au apelat la corsete cu scopul de a avea o talie cât mai mică. Pe de altă parte, în China idealul de frumuseţe feminină şi de erotism a constant mai bine de 1000 de ani în piciorul legat al femeilor, o practică ce a lăsat şi încă mai lasă amintiri dureroase în istoria Chinei, într-o civilizaţie atât de avansată făcându-şi loc şi o astfel de practică barbară.

Legarea piciorelor sau obţinerea piciorelor lotus, aşa cum mai sunt cunoscute, presupunea o mutilare a piciorului în care cele patru degete mai mici erau rupte şi îndoite sub talpă, iar talpa şi călcâiul se forţau pentru a se apropia cât mai mult. Apoi picioarele erau legate cu fâşii ude din bumbac, care se strângeau prin uscare, prinzând piciorul ca într-o menghină. De obicei, mama sau bunica fetiţei realiza acest proces creându-se astfel un fel de solidaritate feminină. De aici rezultă şi faptul că cele mai multe dintre relatări provin din vocile bărbaţilor, femeile alegând să suporte această durere în spaţiul privat. În acest proces erau iniţiate fetele cu vârsta cuprinsă între 5 şi 7 ani, când oasele erau mai flexibile, dar erau cazuri, în rândul claselor superioare, când practica începea şi la 3 ani, sau la ţărani, când acest proces era efectuat mult mai târziu, pe la 12 – 13 ani.

Obţinerea frumuseţii presupunea şi anumite riscuri. Odată realizat acest proces, fetele erau obligate să meargă, rupându-şi astfel mai bine oasele şi provocându-le o durere insuportabilă. Procesul de legare era reluat la 2 – 3 zile, când rănile provocate erau curăţate şi aplicat un nou set de bandaje.

Continuarea pe Historia.ro

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările