Istoria contraspionajului din Războiul Rece, rescrisă. O companie olandeză a ajutat CIA-ul să anuleze avantajul tehnologic al spionilor sovietici

Istoria contraspionajului din Războiul Rece,
rescrisă. O companie olandeză a ajutat CIA-ul să anuleze avantajul tehnologic
al spionilor sovietici

Delegaţia Statelor Unite la Consiliul de Securitate ONU arată o reconstituire a plăcii oferită cadou de sovietici ambasadorului american la Moscova, care a avut ascunsă în interior un dispozitiv de ascultare

O investigaţie făcută de platforma olandeză de ştiri De Correspondent a scos la suprafaţă detalii inedite despre războiul serviciilor secrete dintre Statele Unite şi Uniunea Sovietică. O companie olandeză relativ necunoscută în anii de maximă tensiune ai Războiului Rece a reinventat un enigmatic dispozitiv de ascultare dezvoltat de către sovietici şi a ajutat apoi la spionarea ambasadelor statelor din Blocul de Est în capitala Haga.

Ştiri pe aceeaşi temă

Investigaţia făcută de jurnalistul Maurits Martijn şi expertul în securitate Cees Wiebes aruncă lumină asupra modului în care CIA-ul a reuşit să producă variante similare ale unui dispozitiv de ascultare sovietic, care a devenit cunoscut la o întâlnire a Consiliului de Securitate ONU din 1960, într-un moment în care liderii sovietici se declarau revoltaţi de „spionajul agresiv” al agenţiilor de securitate americane.
 
După doborârea la 1 mai 1960 a avionului de spionaj  american tip U-2 în spaţiul aerian sovietic,URSS-ul a propus o rezoluţie în Consiliul de Securitate ONU prin care au vrut să desemneze Statele Unite drept stat agresor, susţinând că acestea duc o politică externă provocativă. Ambasadorul american la ONU, Henry Cabot Lodge, a prezentat însă dovada că tertipuri asemănătoare au fost utilizate de sovietici imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial – reconstituirea compartimentului în care a fost ascuns un dispozitiv de ascultare din ambasada Statelor Unite în Rusia între 1945 şi 1952.
 
VIDEO Buletin de ştiri din mai 1960, prezentând controversele din Consiliul de Securitate ONU 
 
„The Thing” (ro – „Lucrul”), cum a fost numit dispozitivul, a fost folosit de către sovietici pentru a monitoriza discuţiile din ambasada Statelor Unite la Moscova timp de 7 ani, fiind ascuns într-o placă reprezentând sigiliul Statelor Unite care fusese oferită drept „cadou prietenesc” ambasadorului american în URSS, W. Averell Harriman. Aparatul a fost unul dintre primele de felul său care puteau transmite înregistrările prin unde radio, fără a fi necesară recuparea sa. Inovaţia absolută consta în faptul că putea fi oprit şi pornit de la distanţă, ceea ce însemna că era aproape imposibil de detectat dispozitivile de căutare ale microfoanelor ascunse, ce puteau discerne undele radio emise de acestea în timpul funcţionării.
 

Contraatacul tehnologic, refuzat de Phillips

Descoperirea dispozitivului în 1952 a provocat consternare şi panică în rândul structurilor de comandă ale Statelor Unite, deoarece a demonstrat avantajul tehnologic pe care îl avea Uniunea Sovietică la acel moment în ceea ce priveşte echipamentul de spionaj. CIA-ul a avut nevoie de doi ani şi de ajutor din partea serviciilor de informaţii aliate pentru a desluşi misterul funcţionării aparatului – iar una dintre aceste legături a dus la înţelegerea recent dezvăluită cu Compania Olandeză de Cercetare a Radarelor(DRRC), care a produs primele copii după „The Thing” folosite împotriva sovieticilor.
 
Aproape imediat după descoperirea enigmaticului aparat, CIA-ul a cerut serviciilor de informaţii ale statelor aliate din Europa să facă legătura serviciului american cu companii din domeniul dezvoltării electronice, care ar fi putut ajuta la cercetarea microfonului sovietic. Două recomandări au venit din partea BVD-ului, serviciului olandez de informaţii de la acea vreme: Philips şi DRRC.
 
Cunoscuta companie de electrocasnice a refuzat proiectul, motivând că „nu este interesată în colaborări de cercetare pe termen scurt”. Astfel, şeful BVD-ului la acea vreme, Louis Einthoven, a recomandat compania micuţă din Noordwijk an Zee pe baza prieteniei sale cu directorul acesteia, Joop van Dijk, un inventator şi antreprenor cunoscut în Olanda interbelică. Cei doi au legat o prietenie strânsă în timpul participării la rezistenţa antinazistă din „Ţara Lalelor” în al doilea război mondial.
 

FOTO Inaugurarea Staţiei Olandeze de Cercetare a Radarelor în 1947. În dreapta, directorul DRRC Joop van Dijk. Al doilea din stânga este cunoscutul cercetător britanic Sir Robert Watson-Watt
 

Proiect ascuns aproape perfect

CIA-ul a semnat un contract de colaborare ci DRRC-ul în 1954, iar compania olandeză a început dezvoltarea unor dispozitive asemănătoare cu „The Thing”. Totul s-a desfălurat, însă, într-o atmosferă de secretomanie absolută. Doar cinci persoane din conducerea DRRC-ului au fost informate despre natura proiectului, iar colaborarea nu a fost dezvăluită de CIA nici măcar celorlalte servicii de informaţii americane. În fapt, nici DRRD-ul nu a primit toate detaliile legate de dispozitivul sovietic; conducerea companiei a fost informată că acesta a fost găsit într-un braţ de fotoliu, de unde a venit şi numele dat proiectului – „Operation Easy Chair” (n.r. - fotoliu se traduce în engleză prin „armchair”).
 
După 4 ani de cercetare, unul dintre dispozitivele dezvoltate de DRRD a fost implantat în ambasada sovietică de la Haga. În noiembrie 1958, BVD-ul a ascuns dispozitivul într-un birou comandat de ambasada sovietică, marcând prima utilizare  a unui dispozitiv de ascultare controlat de la distanţă împotriva Blocului Estic. În următorii ani, acestea au fost utilizate şi împotriva altor ambasade ale unor state socialiste la Haga.
 

Investigaţia, pornită de la un ceas Rolex, o brichetă tip Zippo şi o placă comemorativă

Investigaţia lui Martijn şi Wiebes a durat aproape trei ani, pornind de la o scrisoare descoperită de un nepot al lui Nico Schimmel – unul dintre angajaţii DRRC de la acea perioadă. Scrisoarea a fost trimisă de un fost coleg al său, Gerhard Prins, în 1991, iar acesta făcea referire la trei obiecte primite din partea CIA-ului după pensionarea sa: un ceas Rolex gravat cu iniţialele sale, o brichetă stil Zippo marca Dupont şi o placă comemorând 30 de ani de „servicii extraordinare şi dedicate.” De altfel, o brichetă asemănătoare cu iniţialele „N.S.” a fost descoperită în aceeaşi cutie în care se afla scrisoarea.
 
FOTO Bricheta tip Zippo gravată cu iniţialele lui Nico Schimmel, fost angajat DRRC în anii '50
 
Cei doi au fost refuzaţi de către serviciul olandez de informaţii maritime – instituţia care a înlocuit fostul BVD - atunci când au cerut, în 2013, acces la dosarele privind colaborarea CIA – DRRC, pe motiv că „acestea ar putea pune în pericol securitatea naţională şi ar risca deterioarea relaţiilor cu Statele Unite” dacă ar fi făcute publice, însă documentele care atestau existenţa proiectului le-au fost oferite după contestaţia deciziei iniţiale. În cele din urmă, „Operation Easy Chair” a fost confirmată chiar de către unicul supravieţuitor din structurile de conducere ale DRRC-ului la acel moment – Thijs Hoekstra, în vârstă de 95 de ani.
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările