VIDEO Dezbatere Historia: „Pe vremea aceea, Antonescu şi-a asumat situaţia şi a şi plătit pentru ea. Astăzi, niciun politician nu-şi asumă nimic“

Dezbatere „Historia”: Mişcarea Legionară vs. Ion Antonescu. Rebeliunea legionară pe străzile Bucureştiului 

În septembrie 1940, pe fondul pierderilor teritoriale care au agravat la maxim situaţia politică României, s-a instaurat la conducerea ţării un regim bicefal compus din generalul Ion Antonescu şi Mişcarea Legionară, sortit din naştere unei morţi premature. Divorţul dintre general şi legionari avea să se producă în urma unor violente confruntări armate stradale desfăşurate între 21 şi 23 ianuarie 1941.

Ştiri pe aceeaşi temă

 

Care au fost consecinţele rebeliunii legionare? De ce l-a susţinut Hitler pe Ion Antonescu în detrimentul Mişcării Legionare? Ce a lăsat în memoria posterităţii guvernarea legionară? La aceste întrebări, dar şi la multe altele, vor răspunde istoricii Cristian Troncotă, Manuel Stănescu şi Ciprian Plăiaşu, editor Historia, într-o dezbatere moderată de Ion M. Ioniţă şi transmisă începând cu ora 11.00 pe site-ul adevarul.ro.

 Generalul Arthur Phleps sintetiza în următoarele cuvinte antagonismul existent între Ion Antonescu şi Horia Sima: "Pe de o parte, Şeful Statului, un vechi soldat, doar un soldat, dur cu sine şi cu cei din jurul său, strict în planuri şi acţiuni, intolerant faţă de compromisuri, având doar un ţel înaintea ochilor, complet apolitic prin structură. De partea cealaltă, opusul său, tânărul şef al Legiunii, idealist, plin de planuri şi de o dăruire entuziastă ăi mistic religioasă pentru cauză, şef al unei armate de legionari, al acestui conglomerat neconsolidat de bărbaţi şi femei, majoritatea extrem de tineri, dornici de poziţii, onoruri, avere si pâine".

Gheorghe Barbul subliniază şi el duplicitatea relaţiei Antonescu - Legiune: "Legionarii l-au considerat pe Antonescu ca un fel de Hindenburg, ca un fel de paravan, în spatele căruia puteau să-si impună puterea. Antonescu, neavând stofa de paravan, i-a scos el pe legionari din joc şi i-a scos intenţionat. Intenţionat, premeditat şi calculat, atunci când şi-a dat seama că nemţii vor porni curând războiul contra U.R.S.S. şi vor avea nevoie în România atât de linişte, cât şi de armata româna. Antonescu voia şi el să divorţeze, între el şi legionari nu a fost niciodată o căsătorie sentimentală. Cu alte cuvinte, a fost o convieţuire bazată nu pe sentimente, ci pe resentimente".

În dimineata zilei de 14 ianuarie 1941 generalul Antonescu a plecat spre Germania, însotit doar de ministrul plenipotentiar Fabricius (dupa unele relatari Horia Sima a refuzat invitatia, iar dupa altele el nu a fost invitat), fiind primit în aceeasi zi la resedinta lui Hitler, de la Berghof. La întoarcere, pentru a combate unele zvonuri din cercurile legionare, potrivit carora Miscarea Legionara a fost sprijinita de Germania, Fabricius a comunicat conducatorilor legionari ca guvernul Reich-ului doreste ca Miscarea Legionara sa se subordoneze generalului Antonescu, asigurând astfel linistea în tara, de care statul german si trupele din cadrul Misiunii aveau absoluta nevoie. 

 
Asasinarea maiorului Döring
 
În continuare, evenimentele s-au desfasurat cu repeziciune, scapând de sub controlul celor care le declansasera sau al celor care profitau de ele.
La 19 ianuarie 1941 a fost asasinat maiorul Döring, de la Misiunea Militara germana pentru Armata de Uscat.
În aceeasi zi, sub pretextul unor conferinte pe tema "Lupta Germaniei national-socialiste si a Italiei fasciste pentru instaurarea unei noi ordini europene" s-a tinut o serie de conferinte nu numai în Bucuresti, ci si în alte orase din tara.
Ca urmare, la 20 ianuarie 1941, generalul Constantin Petrovicescu a fost înlocuit din fruntea Ministerului de Interne. În comunicatul dat publicitatii la 22 ianuarie 1941 se preciza: "Generalul Antonescu a înlocuit pe generalul Petrovicescu de la Ministerul de Interne pentru urmatoarele motive: 
1. Pentru a întari ordinea interna, care în ultima vreme reclama noi masuri de liniste si autoritate spre a curma actele de anarhie, însusirile de avere în scopuri personale si care duc la dezordine economica. 
2. Pentru ca ministrul de Interne, 9 ore dupa comiterea unui asasinat împotriva unui brav ofiter german, în plin centrul Capitalei, nu luase masurile impuse de împrejurarile crimei. 
3. Pentru ca nu ordonase nici o paza la sediul Misiunii Militare germane".
În locul generalului Petrovicescu a fost numit generalul Dumitru Popescu; de la 8 septembrie 1940, acesta îndeplinea functia de comandant militar al Capitalei.
 
Legionarii iau cu asalt Bucurestiul
 
Aceste evenimente au constituit cauza imediata a evenimentelor din zilele de 21-23 ianuarie 1941. Desfasurarea strict cronologica a evenimentelor este bine cunoscuta. Interpretarea lor înseamna si acum ciocniri ideologice sau de alta natura care nu îsi vor afla o cuvenita odihna decât, poate, atunci când arhivele foste sovietice îsi vor dezvalui, daca o vor face vreodata, macar o mica parte a tainelor lor românesti.

Ca atare, în momentul de fata putem doar sa încercam sa mai nuantam putin, pe baza documentelor de arhiva.
Chiar daca jurnalele de operatii ale regimentelor participante la confruntarile din acele zile de pe strazile Bucurestilor au fost redactate la o perioada fata de desfasurarea stricta a evenimentelor - timp în care comandantii, unii dintre ei, au putut sa-si fructifice si talentele literare - totusi ele trebuie luate în considerare, pentru a nu repeta greseala ca din istorie sa învatam un singur lucru: sa nu învatam nimic!
 
Femeile - asezate în fata ca scut
 
Situatia din Bucuresti a fost în acele zile cel putin confuza. Desi pregatiti prin instructiuni si regulamente pentru a actiona în caz de "tulburari interne", militarii s-au vazut pusi în fata unor situatii carora cu greu le-au putut face fata si de  multe ori  in extremis: participarea la actiuni a unor "detasamente de legionari care aveau în fata femei, la mijloc o masina megafonica, iar în spate grosul rebelilor, compus în majoritate din lucratori si derbedei" (darea de seama a Regimentului 21 Infanterie din 21 ianuarie 1941), aparitia la întruniri a unor lideri ai Miscarii Legionare a caror situatie oficiala îi punea la adapost de suspiciunea organelor de politie si siguranta la care se adauga ordinele initiale primite de la conducerea armatei de a proceda cu "tact si omenie". Totul a condus la bulversarea trupelor si la o serie de actiuni care dovedeau confuzia care domnea la toate nivelurile de decizie si de executie: "desi regulamentele armelor prescriu în mod precis ca nu se trage decât într-un obiectiv si numai atunci când tragatorul a descoperit tinta, s-a varsat un prapad de gloante în ziduri, fara nici un scop si fara nici un folos. S-a început cu o rapaiala dezordonata de focuri fara nici un efect altul decât de a prapadi munitia si a darâma tencuiala caselor".
Propunem spre lectura si analiza un extras din Jurnalul de operatii al Batalionului III din Regimentul 4 Dorobanti, aflat în "vâltoarea" evenimentelor de la Siguranta Generala a Statului, punct "fierbinte" din Capitala! Sau care ulterior a încercat sa fie prezentat în acest mod. A fost singurul caz?!
 

Iată câteva replici ale invitaţilor din dezbaterea Historia de la Adevărul Live:


Cristian Troncotă
Mişcarea naţionalistă din România a fost scoasă în prim-plan de Diktatul de la Viena.

Manuel Stănescu
Antonescu avea o simpatie pentru Corneliu Zelea Codreanu şi nu a ascuns asta niciodata. Apoi, Antonescu era un om puternic, dar un om fără partid şi fără ideologie. Nu se putea baza pe partidele istorice democratice. Deci Antonescu avea nevoie de o formaţiune ca Mişcarea Legionară.

Ciprian Plăiaşu
Horia Sima şi-a închipuit că poate fi un al doilea Hitler şi că se poate folosi de Antonescu pentru o perioadă.

Cristian Troncotă
Între Antonescu şi Mişcarea legionară a fost o mezalianţă de interes, în care ambele părţi erau nesincere. De la început au fost nesincere şi au urmărit permanent să facă un pas şi să lase cealaltă parte în off-side.

Manuel Stănescu
Ceauşescu se afla, la Jilava, în celula imediat următoare, de unde s-a oprit executarea deţinuţilor.

Cristian Troncotă
Bilanţul tragic al Rebeliunii legionare: 354 de morţi din întreaga ţară - dintre aceştia aproape 120 au fost evrei. Peste 1200 de magazine şi lăcaşe de cult ale evreilor devastate. Deci Rebeliunea a avut o componentă antisemită clară. Dar asta nu înseamnă că acesta era scopul Rebeliunii. Rebeliunea a fost o luptă pentru putere.

Manuel Stănescu
Pe Horia Sima l-au scos din ţară serviciile secrete germane. Apoi, Hitler l-a folosit mereu pe Horia Sima ca şantaj împotriva lui Antonescu.

Cristian Troncotă
Pe vremea aceea, Antonescu şi-a asumat situaţia şi a şi plătit pentru ea. Astăzi, niciun politician nu-şi asumă nimic.

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările