După o suferinţă prelungită Regina Maria a murit la Castelul Pelişor pe 18 iulie 1938. Testamentele sale, scrise în perioade diferite se referau la succesiune, moştenire, şi două scrisori testamentare-spirituale una adresată copiilor săi, iar alta ţării şi poporului. Cu toate restricţiile pe care i le-a impus mamei sale în cei opt ani, pentru a-i limita influenţa în societate, Regele Carol al II-lea a organizat funeralii impresionante, ultimele din Regat.

 Pe 21 iulie cortegiul funerar  a sosit la Palatul Cotroceni, fiind anunţat prin 75 de slave de tun. Regele Carol al II-lea îşi notase în jurnal pe 23 iulie câteva impresii legate de primirile delegaţiilor străini care soseau la funeralii. În acea seară la 7.30 avusese loc o ultimă şi emoţionantă slujbă la Cotroceni, reşedinţa oficială a Reginei Maria. Carol scria: "Zwiedineck luând din sicriu caseta cu inima, mi-a înmânat-o ca s-o învelesc, aşa cum a fost dorinţa Mamei, în drapelul englezesc şi românesc. Am chemat fraţii să mă ajute şi pe toţi ne-au podidit lacrimile". În cele din urmă E.Zwiedineck a luat şi depus inima în biserica de la Cotroceni până la plecarea spre Balcic şi ceremonia de la Stella Maris din octombrie acelaşi an.

Pe 24 iulie trupul Reginei a fost înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeş. Rudele sale din Marea Britanie aveau să declare doliu timp de două săptămâni. Regele George al VI-lea scria mamei sale, Regina Mary: "este atât de trist, am auzit de săraca vară Missy. I-am trimis un mesaj lui Mignon, care abia mi-a dat trista veste prin intermediul Ministrului ei".

Potrivit ultimei dorinţe înscrisă în testament, Maria a dorit ca inima să-i fie scoasă din piept. Regina îi lăsase în scrisoarea testamentară ultime sfaturi fiului ei, Regele Carol:

Ţi-am lăsat Balcicul, locul inimii mele; numai tu singur dispui de mijloace pentru a-l menţine. L-am construit cu proprii mei bani, fiecare bucată, din care mulţi au fost câştigaţi de pe urma scrisului. L-am clădit însă cu toată dragostea mea pentru frumos şi cu multe vise. Cu numeroasele sale terase, apa şi florile, este un paradis pe pământ. Preţuieşte-l dragă Carol, pentru tot ce a însemnat pentru mine. Este un loc unde poţi fi fericit, unde poţi fi liniştit, dar dacă vreodată vei simţi că nu-ţi place, atunci lasă-l pe Mihai să-l aibă, va fi atât de mândru să aibă ceva numai pentru el. Şi pentru că acesta a fost spaţiul pe care l-am creat, l-am iubit, îţi mai cer ceva: chiar dacă întotdeauna am avut oroare de cuţit, vreau ca după moartea mea, inima să-mi fie scoasă din trup şi îngropată în mica capelă Stella Maris. On revient toujours à ces premiers amours, aşa că m-am reîntors la mare, unde doresc ca inima mea să fie adusă, lângă mare, sub lespezi la Stella Maris. Am iubit Tenha Yuvah, locul pe care l-am creat, locul pe care l-am clădit; deci lăsaţi ca inima mea să stea acolo, chiar dacă trupul va trebui îngropat la Curtea de Argeş, alături de Papa [Ferdinand], aşa cum este corect pentru o Regină.

Inima Reginei a devenit un simbol al regalităţii, aşa cum l-a dorit Maria, locul inimii să devină un loc de pelerinaj şi reculegere.

Astăzi relicva regală răscoleşte mulţi români, indiferent de opţiunile lor politice. În scrisoarea intitulată "Ţării mele şi Poporului meu", un testament spiritual scris în 1933, Regina Maria se gândea deja la clipa trecerii în nefiinţă, ultimele sale cuvinte fiind dăruite patriei de adopţie cu benedicţiune divină: ‘Te binecuvântez, iubită Românie, patria bucuriei şi durerii mele, frumoasă Ţară care ai trăit în inima mea. Minunată Ţară pe care am văzut-o îndoită, al cărui vis de veacuri l-am visat şi eu, şi mi-a fost îngăduit să-l văd îndeplinit. . . Dacă toate cele frumoase vă vor aminti de mine, voi fi pe deplin răsplătită pentru dragostea ce v-am purtat-o, căci pentru mine frumosul a fost un crez’.

Apoi continuă să vorbească despre dorinţa ca inima ei să fie scoasă şi îngrop­­ată, asemeni cavalerilor cruciaţi sau altor conducători medievali, precum Richard Inimă de Leu, regele Angliei, sau Robert the Bruce, regele Scoţiei, în locuri evocative pentru fiinţa lor. Şi Regina Maria scria mai departe în testamentul său spiritual: “în timpul unei vieţi îndelungate atâţia au venit la inima mea, încât moartă a-şi dori încă să simt că ei pot veni la ea, de-a lungul potecii de crini [spre capela Stella Maris, din Balcic], care mi-a fost bucuria şi mândria”.

Inima a fost depusă într-o mică casetă octogonală de argint, care a fost introdusă într-o casetă din argint aurit, cu monturi de platină şi pietre preţioase (briliante, safire, rubine, în număr de 307), fiind înfăşurată în drapelul României şi un vechi stindard Union Jack, care simboliza identitatea britanică dar şi cea a familiei sale. Despre Union Jack care a înfăşurat caseta nu se ştie aproape nimic în România. Una din dorinţele Reginei Maria mărturisite fiicei sale Mignon, Regina Iugoslaviei, a fost ca stindardul să fi aparţinut unuia din vapoarele pe care a navigat tatăl său, Ducele de Edinburgh pe vremea când era comandant al Flotei Mediteraneene.

Prima solicitare oficială prin intermediul comandatului A.J.Baker-Cresswell, venea după întrevederea cu Regina Iugoslaviei din august 1938 din Bled. Acesta scria Amiralităţii la 26 august 1938, că Regina Maria (Mignon) "a dorit să păstreze cererea privată, necontactând canale oficiale. Cum această problemă priveşte însă depozitele guvernamentale am considerat că este cel mai bine ca eu să fac cererea oficial".

Dorinţa a fost însă îndeplinită parţial. Numai două din vapoarele comandate de Ducele Amiral mai erau în funcţiune, HMS Orion şi HMS Neptune, dar erau prea departe pentru a sosi în timp. S-a făcut un compromis oferindu-se un ‘old Union Jack’ cu conotaţie similară graţie intervenţiei Amiralităţii şi secretarului particular al Regelui George VI, Sir Alexander Hardinge.

Caseta din argint aurit ce avea încrustate stemele provinciilor României Mari a fost depusă iniţial pentru trei luni în biserica mănăstirii Cotroceni, apoi dusă într-un adevărat ceremonial la Balcic.

A fost depusă în capela "Stella Maris", lângă marea ce reprezenta serenitatea, tăcerea finală, locul de odihnă al neobositei sale inimi. "Inima urma să fie depusă în faţa altarului micii biserici ortodoxe construite de o Protestantă", scria Regina prietenului de corespondenţă, Ray Harris Baker. Dacă după moartea sa acesta avea să vină la inima sa, Regina îi mai încredinţa alte secrete ale simbolurilor adăpostite de domeniul regal Balcic. Regina nota: "Şi dacă biserica va mai fi în picioare, vei găsi în faţa ei un clopoţel - şi clopoţelul mi-a fost dăruit de un om care m-a iubit şi servit, dar căruia nu i-am putut aparţine niciodată, pentru că eram Regină. Dacă vei trage de clopoţel, el va suna ca ecoul unei mari iubiri, care a fost dintre toate cea mai mare, pentru că a trebuit să fie negată".

Dar nici la Stella Maris inima Reginei nu şi-a găsit liniştea. Cu câţiva ani înainte de a muri, Regina scria lui Ray Harris Baker, parcă presimţind destinul inimii care avea să urmeze îndeaproape itinerariul politic din Balcani:

Balcicul este foarte aproape de frontiera bulgară. Dacă vor fi noi convulsii locul inimii mele poate cădea cu uşurinţă în mâinile lor, şi apoi, vai, săraca mea inimă!

Istoria a confirmat, inima a trebuit să fie luată din Balcic de către fostul aghiotant generalul Zwiedineck, după Tratatul de la Craiova şi cedarea Cadrilaterului către Bulgaria în septembrie 1940. La dorinţa Principesei Ileana a fost depusă în firida unei stânci de lângă Castelul Bran. În 1968 caseta cu inima a fost depusă în incinta castelului Bran, apoi aşezată în "capela din stâncă" din apropierea reşedinţei sale. În martie 1971 avea să fie adusă la Muzeul Naţional de Istorie a României. Inima încă aşteaptă să-şi găsească odihna, drumul ei de la Bucureşti la Balcic, apoi la Bran şi din nou la Bucureşti reprezintă o hartă a istoriei de peste şapte decenii.

La scurt timp după moartea Reginei, în memoria acesteia sculptorul Emil W. Becker, cel care colaborase la reşedinţele de la Cotroceni şi până la Balcic, realizează medalia "Stella Maris".  Pe avers, Regina Maria este reprezentată din profil, ţinând cu ambele mâini macheta capelei Stella Maris, similar ctitorilor princiari medievali. Pe fundalul medaliei sunt reprezentate valuri stilizate şi soarele, având ca legendă „Regina Maria”. Pe revers, în medalion este reprezentată crucea gamată având în centru monograma încoronată a Reginei înscrisă într-o inimă. Doi crini sunt de-o parte şi de cealaltă a braţelor crucii ce poartă inscripţia: "Ţara Mea - Inima Mea", iar în exerga circulară este înscris: "STELLA MARIS. În Balcic, pe coasta de argint veghează inima de aur". 

Regina Maria,  în timpul vieţii a fost recunoscută drept ambasadorul irezistibil al României sau regină de afaceri, iar aura sa legendară s-a transformat după moarte în mit. Maria şi-a caracterizat cel mai bine evoluţia, de la inocenţa princiară la maturitatea regală: "nu mă uit cu dispreţ la copila ce am fost altădată, dar mă bucur de armura ce i-a îmbrăcat slăbiciunea şi nici nu-mi pare rău de nici o încercare la care a fost supusă în calea vieţii ei; toate lacrimile ei, toate căderile ei, toate visele ei moarte şi dorurile ei au lucrat împreună pentru a făuri fiinţa mea de azi". Experienţa regală dobândită, prin contactele cu persoane din medii diferite, de la oameni simpli la regi şi preşedinţi, de la scriitori, actriţe la reprezentanţi de religii diferite, toate au conturat complexa sa personalitate, vanitoasă, sensibilă, spontană, nonconformistă, histrionică, meditativă, nostalgică după locul naşterii, dar etern ataşată patriei de adopţie.

După o perioadă îndelungată Ministerul Culturii şi Casa Regală au căzut la un acord potrivit căruia inima Reginei Maria va fi returnată Familiei regale române, urmând a fi depusă la una din reşedinţele sale, castelul Pelişor, fiind locul unde suverana s-a stins din viaţă. Regele Mihai consideră Pelişorul "că este soluţia cea mai apropiată şi singura valabilă în acest moment", potrivit declaraţiei Sandrei Gâtejeanu de aseară la Ştirile ProTv.

La Muzeul Naţional de Istorie a României poate fi vizionată micro-expoziţia “Măşti mortuare regale” (curator autorul acestui articol) în perioada 16 iulie-16 august 2015, unde este expusă şi masca mortuară a Reginei Maria (mulaj original) realizată de sculptorul Emil W. Becker.

Bibliografie: Diana Mandache, Balcicul Reginei Maria, Curtea Veche, 2014(capitolul “Inima Reginei”). Documente din Arhivele Nationale ale Romaniei. Ştirile ProTv 16 iulie 2015 (ora 19)