Igiena publică

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a organizat zilele acestea un atelier de lucru menit să adune argumente pentru un Muzeu al Comunismului din România (MCR) la Bucureşti.

Experţi din Marea Britanie, Letonia, Germania, Polonia, Slovenia şi România au dezbătut pe marginea formulelor memoriale şi muzeale aplicate în ţările care au trecut prin experimentul comunist. Diversitatea abordărilor a scos în evidenţă necesitatea identificării unui specific local al istoriei. Concret, viitorul MCR trebuie să ţină cont de modul cum fenomenul mai larg al ideologiei totalitare, răspândit pe mai multe continente, s-a întrupat, a luat în stăpânire societatea românească, cutumele, comunicarea şi emoţiile acesteia.

Apoi, discuţiile au oferit un spaţiu larg întrebării „Ce nu trebuie să lipsească?”, o interogaţie menită să facă un minim inventar al memoriilor polifone, dar uneori şi concurente, legate de o perioadă de traumă colectivă şi individuală deopotrivă. Dincolo de decizia politico-administrativă care stă la baza realizării MCR, vom fi nevoiţi, din fericire!, să parcurgem un drum deloc simplu al negocierii datelor şi artefactelor chemate să ilustreze perioada. Mediul academic, societatea civilă în ansamblu şi instituţiile statului vor trece printr-un dificil examen de conştiinţă.

O altă temă centrală: Cui se adresează MCR? Problematica publicului-ţintă, ca să folosim o expresie curentă, este vitală pentru relevanţa şi durata în timp a oricărei iniţiative care trăieşte, încă din faza de proiect, din legământul dintre realizatori şi beneficiari. Or, MCR se adresează tuturor grupelor de vârstă şi cultură, din ţară şi străinătate, indiferent de orientarea partizană. Cu cât este mai consistent potenţialul public, cu atât mai dificilă se va dovedi abordare specifică, oferta „pe măsură” a muzeului. În afară de muzeografi, avem nevoie de pedagogi.

În fine, nu se poate neglija o întrebare la fel de importantă: Cum prezinţi istoria comunismului având în ţesătura ei, inevitabil, crima şi exaltarea, entuziasmul şi manipularea, represiunea şi emanciparea, patriotismul şi demagogia, oroarea şi banalitatea? Răspunsurile experţilor au fost vii şi au provocat pe colegii români la replici pe măsură. Una peste alta, MCR se impune, la 25 de ani de la căderea dictaturii, şi aici există deja un consens solid, drept un obligatoriu pas către igiena publică.