Iarăşi, despre crimele comunismului şi statul de drept

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Recent încheiata conferinţă internaţională a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a scos în evidenţă locuri comune, dar cu atât mai importante.

Primul: crimele comunismului corespund unui regim politic care a ucis sistematic. Nu avem aici de-a face, oricât ar încerca unii să acrediteze ideea, cu accidente de parcurs, cu eventual regretabile erori sau cu exegerări individuale. Caracterul sistematic, prin numărul victimelor şi metodele folosite, nu poate fi nici relativizat, nici ocultat şi cu atât mai puţin justificat. Partidul-stat a luat ostatică o întreagă populaţie, procedând la epurări având criterii clare: de clasă, de pregătire, de statut material, de simpatii ideologice.

Al doilea: acuzaţia de fascism la adresa opozanţilor regimului comunist a fost o armă propagandistică şi juridică deopotrivă. Au fost acuzaţi oameni de cele mai aiuritoare delicte, aşa cum, în cazurile foştilor adversari politici, au fost exagerate, scoase din context şi diabolizate fapte concrete petrecute în împrejurări concrete. Antifascismul a scuzat cele mai oribile abuzuri la adresa celor de orientare anticomunistă. Această strategie riscă să se repete printr-o lectură strict ideologică a istoriei recente.

Maturitatea unui stat se vede în maniera prin care acesta îşi cenzurează potenţialul distrugător în raport cu proprii cetăţeni.

Al treilea: investigarea, inclusiv cu mijloacele arheologiei şi ale geneticii moderne, a crimelor comunismului este un exerciţiu util nu doar stabilirii adevărului istoric, dar şi criminalisticii actuale, confruntată în continuare cu diferite forme ale terorismului de stat. Este suficient să ne gândim la războiul din Siria sau din Ucraina sau din alte locuri fierbinţi unde cad victime inocente. În cele din urmă, maturitatea unui stat se vede în maniera prin care acesta îşi cenzurează potenţialul distrugător în raport cu proprii cetăţeni.

Al patrulea: cât priveşte condamnările date unor torţionari, aflaţi acum la vârste înaintate, ele exprimă caracterul preventiv al justiţiei. Ce trebuie să facă un stat de drept atunci când constată, prin decizii definitive, că unii au ucis? Să îi ierte, să îi condamne cu suspendare, să îi interneze în aziluri de bătrâni cu gardian la poartă? Un stat de drept confruntat cu evidenţa crimelor, precum cele ale comunismului, trebuie să se pronunţe până la capăt şi fără echivoc. Nu are nicio alternativă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite