GALERIE FOTO O fotografie cu Maria Callas a convins-o să devină actriţă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Carla Teaha (27 de ani) a studiat jurnalismul, dar a ştiut că vrea să devină actriţă când a văzut o fotografie cu Maria Callas. Astăzi e directorul executiv al Festivalului de Teatru Undercloud din Bucureşti, promovează teatrul independent şi joacă în piesa „Maitreyi", la Teatrul Bulandra.


Te ocupi de tot ce înseamnă organizarea şi promovarea festivalului Undercloud. Cum te-ai apropiat de proiect?


Printr-o recomandare. Eram deja studentă în anul I la UNATC când m-a sunat Chris Simion şi mi-a zis că are mare nevoie de „un PR" - evident, când am auzit cu cine vorbeam prima dată m-am gândit că mă cheamă la un casting - dar nu. Chris căuta de mai multă vreme pe cineva cu experienţă în marketing şi PR. Era iunie, se apropia o nouă ediţie „Undercloud" şi începuse „castingul" pentru întregirea echipei. I-am fost recomandată de trei persoane, trei zile la rând, de două ori mi-a rătăcit numărul de telefon dar, a treia oară, printr-o coincidenţă fericită ne-am întâlnit şi nu ne-am mai despărţit. Şi ne-am apucat de pregătit ediţia a IV-a Undercloud - 2011. Ea ca Director General al festivalului, iar eu ca Director Executiv. Am fost foarte încântată când, într-o zi, Chris Simion mi-a zis că sunt numai buna de Director Executiv al festivalului iniţiat de ea în 2007, chiar pe Terasa La Motoare, unde s-au desfăşurat şi primele trei ediţii, sub cerul liber - de aici şi numele Undercloud.

VEZI AICI PROGRAMUL FESTIVALULUI UNDERCLOUD

Ai lucrat pe zona de PR şi ai experienţă şi în jurnalism - prima facultate pe care ai terminat-o, în acelaşi timp studiezi şi actoria. Având cunoştinţe despre toate cele trei, ce ai spune că e important în promovarea teatrului? Ai descoperit ceva nou în direcţia asta, lucrând pentru festival?


În promovarea teatrului de la noi din ţară da, am identificat nişte nevoi primare, dacă le pot spune aşa, în special în zona teatrului independent. Tocmai pentru că resursele trupelor independente sunt limitate este vital ca ei să se implice total - întreaga echipă - să fie foarte organizaţi şi perseverenţi în activităţile lor de promovare astfel încât publicul să aibă uşor acces la forma lor de artă. Cum se face asta, mai ales atunci când nu ai un manager profesionist? Ca să reuşească o astfel de iniţiativă, fiecare membru al trupei ar trebui să aibă câte una sau mai multe sarcini bine definite pentru producţia şi promovarea spectacolului lor - de care să se ţina dumnezeieşte! Dacă într-un teatru de stat eşti norocos şi beneficiezi de toate aceste servicii promovare, în teatrul independent nu mai ţine boemia „Sunt artist şi daca vreţi să mă vedeţi, chemaţi-mă!". În teatrul independent „Fiecare pasăre pe limba ei piere". Sau nu. Daca ai un produs de calitate, în care crezi şi pe care vrei să-l împărtăseşti publicului pentru că transmite un mesaj, trebuie să te mobilizezi şi să faci asta într-un mod profesionist. Cel mai bun exemplu pentru mine este Chris, a cărei companie de teatru, D'AYA, a împlinit deja 12 ani. Sau Lia Bugnar. Ca actor, cred că e mai util să nu aşteptam să ne pice din cer rolul vieţii, ci să arătăm noi mai întâi, cu perseverenţă, de ce suntem în stare. Trebuie să dai totul ori de câte ori ţi se oferă o oportunitate. Trebuie să cauţi ocazii, nu să aştepţi să te caute ele pe tine. Suntem foarte mulţi, iar rolurile foarte puţine - în fiecare an facultatile de stat şi particulare produc sute de actori cu diplomă. Aceeaşi situaţie şi în ceea ce priveşte producţiile independente. Reuşesc să rămână în viaţă cele mai bune dintre cele bune.



Programul festivalului e foarte diversificat şi, în acelasi timp, apropiat de tineri, de public. Cât aţi mers, în promovare şi în selecţia pieselor, pe ideea de teatru independent?

image


100% . Aici cred că cel mai bine ar fi s-o citez pe Chris Simion: „Ne propunem ca Undercloud să fie mai mult decât un festival, să devină o mişcare de teatru independent. Principiul după care facem selecţia spectacolelor este simplu: să fie spectacole vii, necesare publicului de astăzi. Undercloud trebuie să fie un reper al calităţii. Undercloud îsi propune să nu fie o şezătoare, unde oamenii mai joacă o piesă, se mai întâlnesc, mai beau o bere, se mai bârfesc, îşi mai zâmbesc fals. Undercloud îşi propune să fie o întâlnire necesară, sinceră, lipsită de prejudecăţi, bazată pe valoare, onestitate şi originalitate. Numai aşa avem şansa să fim un reper cultural real.


Ce aduce teatrul independent publicului şi nu aduce cel clasic, cu producţii de anvergură?


Intimitate, apropiere - o relaţie caldă între spectator şi spectacol. Spectatorul care face parte din spectacol. Nu există noi, actorii şi voi, spectatorii. Toţi ne bucurăm de spectacol. Toţi trăim spectacolul. Majoritatea producţiilor independente sunt montate în spaţii mici, calde, intime, fără decoruri inutile. Mai mult conţinut şi mai puţină formă. Sunt gândite pentru un public restrâns, cel mult 200 de spectator, care trebuie să primească emoţia actorului direct, de la un suflet la celalalt, fără „să mai joace şi decorul", cum se spune în teatru.


Ştiu că există o poveste frumoasă despre momentul când ai descoperit că vrei să faci actorie; o asemanare cu Maria Callas. Cum s-a întâmplat?


E o întâmplare emoţionantă pentru mine, încă foarte vie în memorie chiar dacă s-a întâmplat când aveam 12 ani. Atunci am descoperit minunea numită Maria Callas. Eram în maşină. Mă întorceam acasă cu ai mei de la Mama Ani, bunica mea de la Brad, din judeţul Hunedoara, când, la un moment dat, foarte aproape de Deva, am văzut un om căzut pe marginea drumului, lângă o bicicletă. Am oprit, erau câţiva oameni în jur, dar cum nu înţelegea nimeni ce spunea, noroc cu mama care, vorbindu-i în engleză, a reuşit să-l liniştească şi să-l convingă că necesită îngrijire medicală. Aşa că l-am dus la spital - barbatul se numea Gunter, era un suedez de vreo 55 de ani care făcea turul Europei cu bicicleta! După câteva zile şi-a revenit, şi-a continuat drumul, iar în următorii ani am corespondat. Ne-a şi vizitat. Într-un an, de ziua mea, mi-a trimis prin poşta un jurnal, îl mai am şi acum, iar în el era o poză cu Maria Callas pe care scria în engleza: „Când o să fii mare o să semeni cu ea şi mai bine. Îţi doresc şi am sentimentul că o să devii la fel de iubită şi de talentată. La mulţi ani!". Era o poză alb-negru cu Maria Callas decupată dintr-o revistă.


Care e primul lucru care-ţi vine în minte când te întorci la ziua în care ai ajuns la şcoala de actorie a lui Dragoş Bucur?


Faptul că am fost admisă la UNATC: De aici a început un drum nou şi frumos pentru mine: castinguri la Corneliu Porumboiu, Dan Piţa, Cristi Juncu, Radu Afrim, un rolişor într-un film american, rolul din Maitreyi de la Teatrul Bulandra, câteva apariţii în reclame, care sunt o bună şcoală pentru un tânar actor, dincolo de beneficiile financiare. Bucuria de a mă descoperi pe mine, ca actriţă, cu victoriile - mici pentru alţii, uriaşe pentru mine - de a intra cu sufletul în viaţa unor personaje străine mie.


Mai ai un an si termini facultatea de actorie. Te-ai gândit să îmbini cumva experienţa din PR cu cea dobândită în anii de la actorie? Pe piaţa românească se simte nevoia unui PR specializat pentru actori, pentru teatru.


La un an după ce am absolvit Facultatea de Jurnalism m-am gândit la acest lucru. Chiar trebuia să plec la Paris să fac un Master în Marketing Cultural, dar lucrurile s-au întâmplat un pic altfel decât am plănuit eu, însă nesperat de bine. N-am mai plecat. Mereu m-am simţit atrasă de domeniul cultural şi de promovarea produselor culturale dar, mică fiind, nu ştiam de unde s-o apuc. Primele experiente serioase le-am trăit când lucram la Red Bull România unde mă ocupam şi de proiectele culturale. Toate aceste semne, mai mari sau mai mici, primite din când în când, la timpul lor, s-au concretizat într-un „birou" de comunicare şi marketing cultural, care se ocupă şi de promovarea Festivalului Undercloud. Îmi propun ca prin acest birou de comunicare să ofer servicii de promovare profesioniste producţiilor cinematografice, companiilor de teatru private sau de stat, scriitorilor, artiştilor plastici, cântăreţilor şi tuturor celor care au o idee strălucită, cu mesaj cultural pe care vor să-l transmită printr-o campania de comunicare coerentă şi susţinută.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite