Francmasonul Dimitrie Cantemir şi obiceiurile moldovenilor

Toată lumea ştie cine a fost Dimitrie Cantemir şi toţi am învăţat la şcoală câte ceva despre una dintre cărţile scrise de acest domnitor român erudit, anume Descriptio Moldaviae. Dar sunt puţini cei care au avut curiozitatea, răbdarea sau răgazul necesar să citească Descrierea Moldovei aşa cum am făcut-o noi pentru dumneavoastră, ca să aflăm cum trăiau moldovenii acum trei veacuri.

Încă şi mai puţini sunt cei care ştiu în ce condiţii şi cu ce scopuri a scris el acest studiu istoric; după cum necunoscut e multora şi amănuntul că Dimitrie Cantemir a fost unul dintre primii francmasoni români. Ce legătura are însă francmasoneria cu viaţa cotidiană a moldovenilor la anul 1700? Citiţi mai jos.

În cultura română există o dezbatere mai veche între istorici în legătură cu modul în care Dimitrie Cantemir îi descrie pe moldoveni şi obiceiurile sau tradiţiile lor. Pe scurt, imaginea conaţionalilor autorului – dacă ne putem exprima aşa, nu fără o doză de ironie – apare cam „şifonată” în cartea domnitorului român, motiv pentru care mulţi cercetători s-au întrebat care ar putea fi explicaţia... A fost Cantemir „obiectiv” şi, dacă nu, ce motive ar fi avut să fie aşa? A fost prost informat, ca să vorbim în limbaj modern, sau „tendenţios”?

Unii istorici au avansat ipoteza că Descriptio Moldaviae ar fi putut fi un fel de „compromis cultural” al autorului sau o „concesie” făcută mentalităţii europene din acea perioadă, aşa cum vom vedea mai departe. Alţii au susţinut că ne confruntăm cu prejudecăţile domnitorului faţă de propriul popor. În fine, mai există chiar şi astăzi intelectuali români care consideră că Descrierea Moldovei reprezintă dovada că Dimitrie Cantemir ar fi fost primul „snob” european de la Porţile Orientului! Într-un fel, fiecare dintre aceste opinii conţine o anumită doză de adevăr, după cum veţi avea surpriza să descoperiţi în continuare...

Domnitorul intelectual şi „limita” civilizaţiei europene

Dimitrie Cantemir şi-a trăit aproape două treimi din viaţă în afara Moldovei. Anii de studiu şi formaţie intelectuală, care au coincis şi cu perioada publicării primelor sale volume ce l-au făcut cunoscut, i-a petrecut la Constantinopol. Deşi era capitala Imperiului Otoman, marele oraş oriental era, cel puţin la acea epcă, un strălucit centru cultural frecventat de numeroşi învăţaţi din Apus. În acest mediu select, în loc să se „turcească”, cel care avea să devină domnitorul Moldovei şi-a desăvârşit erudiţia şi a devenit, aşa cum îl califică Nicolae Iorga, „primul mare intelectual român de tip european specialist în probleme orientale”.

Click aici pentru a citi continuarea articolului!