Este ceva viu intre panza pe care o lucrezi si intentiile tale

Artistul Constantin Flondor a fost prezent pe simezele anticariatului Curtea Veche cu o serie de picturi, alaturi de prietenii sai din grupul Prolog, Paul Gherasim, Marius Sarbulescu, Horia Pastina,

Artistul Constantin Flondor a fost prezent pe simezele anticariatului Curtea Veche cu o serie de picturi, alaturi de prietenii sai din grupul Prolog, Paul Gherasim, Marius Sarbulescu, Horia Pastina, Ioan Grigorescu. A publicat, de curand, si un album care cuprinde reproduceri dupa picturile membrilor grupului din care face parte si un fel de jurnal personal care acopera toate perioadele sale de creatie.
- Se impaca smerenia cu arta?
- Eu zic ca da, altii zic ca dimpotriva. Dar nu stiu daca poti sa incepi imediat, sunt niste tare ale tineretii, ale iesirii in lume. Iti trebuie o putere. Smerenia nu neaga puterea. Ele pot sta laolalta si asta se intampla la intelepti. Tineretea se insoteste de obicei cu teama, cu slabiciunea, cu frica si atunci e mai dificil. Recunosc ca asta o spun ca profesor, avand si studenti carora le mai trec cu vederea anumite gesturi de orgoliu, de frauda, de obraznicie.
- Ce se intampla acum cu Prolog?
- Avem 20 de ani de existenta, ceea ce ar trebui putin analizat in istoria artelor, sa se vada daca a mai existat o grupare cu o asemenea longevitate. Aceasta solidaritate sau legatura dintre noi nu se face neaparat prin a merge totdeauna impreuna in tabere. Mihai Sarbulescu s-a dus la Balcic, eu am fost cu o expozitie in Germania, Pastina s-a dus cine stie unde cu o tabara sau expozitie, Paul Gherasim a avut expozitia care incununeaza cei 80 de ani... Solidaritatea exista in ciuda distantei, o simt foarte bine.
- Poti vorbi separat despre Constantin Flondor si Prolog?
- Sigur ca da. De exemplu, Bernea este o personalitate atat de puternica incat nu se poate sa nu te legi de el ca persoana. Dar, la un moment dat, poate fi punctat faptul ca Bernea a facut parte si din Prolog. Atunci si Prologul este ceva luminat de toti acesti artisti si de acea motivatie ca ei au existat laolalta. Prologul este intamplator o grupare care nu are o ideologie, un program scris si este suficient cat ne leaga.
- Intre natura si credinta exista o legatura profunda?
- Bineinteles, nu le putem vedea rupte una de cealalta. Aici suntem altfel decat impresionistii, pe care-i iubim de altfel foarte mult, sau postimpresionistii. Poate suntem mai aproape de Van Gogh care mai avea aceasta metafizica, privirea lui spre cer avea aceasta putere, plus ca a fost legat si de biserica, in prima parte a vietii lui, lucru care cred ca l-a urmarit pana la sfarsit.
- Tot ceea ce va inspira trece prin filtrul dumneavoastra interior?
- Aici e foarte interesant si ciudat, niciodata nu stii cum se vor intampla lucrurile. Pornesti cu o anumita intentie, incepi sa pictezi, sa lucrezi. Pictura capata un anumit caracter si la un moment dat parca ea iti sopteste sa mai parasesti o parte din intentiile tale initiale pentru ca, pe parcurs, iata, s-a ivit un alt traseu. Si atunci trebuie sa decizi, mergi pe traseul pe care imaginea insasi te provoaca sa-l dezvolti sau ramai, cum spunea Liiceanu, inchistat in sistem si iti pastrezi ideile tale de la inceput. Este ceva viu intre panza pe care o lucrezi si intentiile tale. Motivatia ramane insa fundamentala, vrei sa atingi ceva, o stare. Este un dialog constant, pana se incheie tabloul si e bine ca acesta sa nu fie complet, pentru ca o lucrare simtita ca incheiata are si o moarte inclusa in ea.