Călin Hentea, istoric al propagandei comuniste: Cultul personalităţii i-a adus sfârşitul lui Ceauşescu

Elogiul nebuniei: dezbatere despre cultul personalităţii, la Adevărul Live

Cum erau veneraţi liderii politici în vechiul regim şi care este legătura dintre cultul personalităţii din comunism şi ofensiva propagandistică de astăzi? Acest subiect a fost dezbătut, într-o nouă întâlnire „Dreptul la memorie. Muzeul Comunismului din România“, la Adevărul Live, de Călin Hentea, istoric al propagandei, şi de Mircea Kivu, sociolog.

Ştiri pe aceeaşi temă

Apetitul liderilor comunişti de a se vedea şi auzi proslăviţi a luat forme extreme şi variate în timpul conducerii ţării. Laude precum „cel mai brav, cel mai treaz din cei pururea treji", „stegar de popor, mult temut de duşman“, „cel mai de seamă Erou printre eroii neamului“, „ctitor de geniu“, „carpatic scut“, precum şi manifestările pline cu fast de 23 august, elogiile din presă cu ocazia zilelor de naştere ale liderilor politici sau atribuirea numelor lor unor obiective industriale sunt câteva exemple ale cultului personalităţii „celor mai iubiţi fii ai poporului“, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu.

De unde şi până unde astfel de manifestări pentru o zi de naştere? Cu ce ochi priveau românii toate evenimente grandioase în jurul liderilor politici? Cu ce am rămas de pe urma propagandei comuniste?

Am discutat despre cultul personalităţii în comunism şi cum ajung conducătorii români nemuritori în cea de-a şaptea emisiune „Dreptul la memorie. Muzeul comunismului în România, realizată de Adevărul şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memooria Exilului Românesc, cu Călin Hentea, istoric al propagandei comuniste, Mircea Kivu, sociolog, şi, Prin telefon, Aurora Liiceanu, psiholog. La Adevărul Live.

Cultul personalităţii este un instrument de propagandă indispensabil tuturor regimurilor dictatoriale. Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut o predispoziţie puternică spre cultul personalităţii, dar contextul internaţional nu-i era favorabil. Era riscant să facă asta în preajma lui Stalin. Cultul personalităţii este caracteristic dictatorilor semidocţi, care-i dispreţuiesc pe intelectuali”, a explicat Călin Hentea, istoric al propagandei comuniste.

Mircea Kivu, sociolog: „În cărţile de filosofie marxistă rolul conducătorilor este minimizat, acolo masele sunt cele mai importante. Cultul personalităţii a apărut din nevoia unor lideri de a se impune în faţa maselor. Stalin s-a impus în faţa rivalilor tocmai în acest mod. La fel s-a întâmplat cu Ceauşescu, care era în poziţia a treia în partid la moartea lui Dej, dar a reuşit să se impună prin cultul personalităţii”.

Acesta a explicat cum şi construit Ceauşescu cultul personalităţii în PCR: „Ceauşescu a spus că Moscova poate interveni şi în România aşa cum a făcut-o cu Cehoslovacia. El le-a spus celor din partid să strângă rândurile în jurul său pentru a salva România”. 

Cultul personalităţii i-a adus sfârşitul lui Ceauşescu

„Ceauşescu şi cei din jurul lui au greşit pentru că prin cultul personalităţii au stârnit ura oamenilor. Ceuşescu a plătit cu execuţia”.
Călin Hentea, istoric al propagandei comuniste

Mircea Kivu: „Paradoxal, imaginea lui Ceauşescu este mai bună acum. S-au creat nişte mituri de genul că fiecare om avea un loc de muncă şi o locuinţă asigurate. Nu era însă adevărat. Doar dacă lucrai la IMGB, de exemplu, puteai să primeşti casă mai repede. Altfel, dacă erau un profesor de sat, puteai să aştepţi şi 20 de ani ca să primeşti un spaţiu locativ”.

„Cântarea României”

Cultul personalităţii lua diferite forme, printre care şi cele artisitice, susţine Călin Hentea. „La Cântarea României, doar cei fruntaşi în producţie aveau dreptul să participe. Adică, un strungar care stătea la muncă opt ore, mergea acasă şi putea scrie un roman la fel de bun ca Marin Preda. Asta elogia Cântarea României. Cei care-i ridicau ode lui Ceauşescu erau foarte bine plătiţi”.

Mircea Kivu (foto dreapta): „Se practica metoda bastonului şi a morcovului. Cei care scriau ode lui Ceauşescu nu numai că erau bine plătiţi, dar erau şi obligaţi să facă acest lucru. În caz contrar, aceştia erau marginalizaţi. Se foloseau metodele de constrângere pentru a-i obliga pe creatori să colaboreze. Cei care au refuzat, sunt destul de puţini”.

Cultul personalităţii în democraţie, „mai perfid”

Călin Hentea susţine că şi democraţia a moştenit năravurile din comunism. „Cultul personalităţii aşa cum se manifesta în comunism nu este posibil într-o democraţie. Formele actuale de cult al personalităţii sunt mai perfide. Şi azi politicienii sunt periaţi şi linguşiţi. Cultul personalităţii este dedicat unui anumit public, care cere acest lucru personajului politic respectiv. Dacă ne uităm la canalele tv, vedem că fiecare practică cultul personalităţii pentru un anumit politician. La fel şi telespectatorii lor”, a explicat istoricul.

La rândul său, Mircea Kivu arată că propagandă îmbracă diferite forme: „Iliescu a fost un tătuc, la fel este şi Băsescu. El este cel care face. Dacă n-ar fi Băsescu, n-ar mai fi lupta împotriva corupţiei. Sunt tot felul de forme ale cultului personalităţii”.

Muzeul Comunismului în România

Utilitatea înfiinţării unui muzeu al comunismului este incontestabilă, susţin cei doi invitaţi.

Călin Hentea: „Un muzeu al comunismului este vital pentru societatea românească. Ar trebuie să fie inclus în programul de vizite al şcolilor”.

Mircea Kivu: „Oamenii trebuie să înţeleagă ce s-a întâmplat atunci şi să nu uite. Muzeul este, practic, un mijloc împotriva uitării”.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările