Despre adolescenţă şi demonii ei

„Băiatul din ultima bancă“, în regia lui Theodor Cristian Popescu de la Teatrul Naţional din Bucureşti, se va juca în premieră absolută pe 31 ianuarie şi pe 1 februarie la Sala Amfiteatru.

Într-un teatru pe jumătate transformat în şantier şi în aşteptarea inaugurării noii săli ce va fi dată în folosinţă în curând, premiera lui Theodor Cristian Popescu, „Băiatul din ultima bancă" este prima din acest an la Naţionalul bucureştean. Textul dramaturgului spaniol Juan Mayorga - mai cunoscut în România pentru „Hamelin", pus în scenă la Teatrul Mic, dar şi pentru „Scrisori de dragoste către Stalin", ce a cunoscut o montare la Teatrul Naţional Radiofonic - este o poveste despre intimitate, despre discipoli şi profesori. Considerat unul dintre cei mai importanţi dramaturgi ai momentului, dublu laureat al Premiului Naţional pentru Teatru în Spania, premii cărora li se adaugă numeroase alte distincţii importante, Juan Mayorga este profesor de dramaturgie şi filosofie la Real Escuela Superior de Arte Dramático din Madrid şi are o dublă specializare, în matematică şi filosofie.

Realitate şi ficţiune

După ce a fost printre primii care au abordat în dramaturgia spaniolă tema pedofiliei, Mayorga propune în „Băiatul din ultima bancă", textul ales de Theodor Cristian Popescu, pentru scena Amfiteatru de la Teatrul Naţional din Bucureşti (TNB), o poveste despre plăcerea de a te amesteca în vieţile altora şi despre riscul de a confunda viaţa cu literatura. Regizorul, care prin anii '90 a fost printre puţinii care s-au luptat să introducă pe scenele româneşti dramaturgie contemporană, Theodor Cristian Popescu a plecat, la sfârşitul aceloraşi ani '90, în Canada, unde a continuat să monteze, înfiinţând şi o companie proprie. De când a revenit în ţară, proiectul lui în ceea ce priveşte dramaturgia contemporană continuă, iar spectacolul de la TNB se înscrie în aceeaşi linie.

O poveste despre adolescenţă, cu accent pe problemele societăţii contemporane. Un profesor de liceu le dă elevilor săi un eseu pe tema „Cum mi-am petrecut ultimul weekend". Dar, cum tinerii îşi epuizează viaţa în lucruri lipsite de orizont şi de provocare, lucrările sunt slabe. Cu o singură excepţie. Claudio, băiatul din ultima bancă pătrunde, într-o tentativă voyeuristă, în intimitatea familiei unui coleg. Ca un infractor abil, el se insinuează în viaţa ei pentru a-şi scrie lucrarea-foileton. Iar în această aventură trăieşte o mulţime de poveşti în care ficţiunea şi realitatea se amestecă până la punctul la care nu mai pot fi deosebite una de alta şi jocul devine periculos. Profesorul devine maestrul care îl susţine şi îi cizelează talentul, transformându-se în complicele lui.

Drumul spre maturitate

Odată ce intră în familia şi în viaţa colegului său, lucrurile încep să se complice, apare şi-o poveste de dragoste, în care mama băiatului devine ţinta visurilor lui, un traseu care duce deopotrivă către maturizare şi către maturizarea artistică. Pe de altă parte, jocul maestru - discipol este interesant construit în textul lui Juan Mayorga, iar spectacolul lui Theodor Cristian Popescu îşi propune să-l exploateze.

Avându-i în distribuţie pe Mihai Călin, Diana Dumbravă, Brânduşa Mircea şi Dan Tudor, iar pe Rareş Florin Stoica, în rolul băiatului din ultima bancă - aceea de unde se văd toate celelalte, aşa cum o defineşte autorul - spectacolul de la Naţional exploatează aproape cinematografic povestea dramaturgului spaniol.

Info

- Teatrul Naţional Bucureşti,  Sala Amfiteatru
- Marţi, 31 ianuarie şi miercuri, 1 februarie
- Ora 19.30
- „Băiatul din ultima bancă"
- Regia: Theodor Cristian Popescu
- Scenografia: Liliana Cenean şi Ştefan Caragiu
- Muzica: Vlaicu Golcea
- Cu: Mihai Călin, Diana Dumbravă, Brânduşa Mircea, Dan Tudor, Rareş Florin Stoica (foto) şi Andrei Chiran
- Preţ bilet: 40 de lei, 30 de lei,  16 lei