Debarcarea din Normandia şi rolul său în cel de-al Doilea Război Mondial

Debarcarea din Normandia şi rolul său în cel de-al Doilea Război Mondial

Debarcarea din Normandia FOTO cliophage.files.wordpress.com

Operaţiunea Overlord, cunoscută mai degrabă drept debarcarea din Normandia, a însemnat din punct de vedere strategic deschiderea unui „al doilea front” împotriva Wehrmachtului, o mişcare îndelung aşteptată de URSS.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cu toate că Aliaţii luptaseră deja de nouă luni în cadrul invaziei Italiei, care a avut ca preludiu debarcarea din Sicilia din iulie 1943, debarcarea din Normandia a avut o importanţă strategică mai mare, căci deschiderea celui de al doilea front în Franţa a grăbit înfrangerea Germaniei Naziste.
 
Planificarea debarcării din Normandia
 
În ciuda unei prezenţe militare masive, armatele pe care le-au organizat Aliaţii pentru debarcarea în Normandia erau departe de a fi invincibile. Efectivele militare nu erau atât de numeroase pe cât se aşteptau guvernele SUA, Marii Britanii şi Canadei. Americanii nu au organizat cu prea mare minuţiozitate procesul de recutare, Marea Britanie se confrunta cu constrângeri demografice, Ie restul trupelor venite în Europa din Canada au fost înrolate pe baza unei recrutări voluntare. Lipsa de motivaţie a soldaţilor a reprezentat de asemenea o mare problemă în ajunul planificatei invazii în Franţa. Soldaţii americani voiau să termine cât mai repede războiul pentru a se întoarce acasă, iar cei britanici, chiar dacă manifestau dorinţa să cucerească Cel de-al Treilea Reich, erau îngrijoraţi de viitorul pe care îl va avea Marea Britanie după război. Pe de altă parte, lipsa de experienţă pe câmpul de luptă a soldaţilor canadieni îngreuna şi mai mult misiunea americanilor şi britanicilor.
 
După luni în care nu s-a ajuns la nici un consens legat de elaborarea unei strategii, Aliaţii au luat hotărârea de a organiza operaţiunea Overlord abia în toamna anului 1943. Faptul că debarcarea din Normandia a  fost executată în iunie 1944 denotă disensiunile permanente dintre Aliaţi în ceea ce priveşte alegerea celui mai bun plan de acţiune.  
 
La Conferinţa de la Casablanca din ianuarie 1943, Aliaţii decid să-l numească pe generalul britanic Frederick Morgan în funcţia de Şef de Stat Major pe lângă Comandantul Suprem al Forţelor Aliate. Datoria generalului Morgan era să-l asiste pe generalul de armată, Dwigh Eisenhower, Comandantul Suprem al Forţelor Aliate, în planificarea operaţiunilor militare împotriva forţelor germane din nord-vestul Franţei.
 
 
Generalul Frederick Morgan este responsabil de planificarea a 3 operaţiuni: Operaţiunea Cockade (o serie de manevre de diversiune care să inducă o stare de alertă în rândul forţelor germane însărcinate cu apărarea coastei Atlanticului pentru a facilita operaţiunile militare ale Aliaţilor în Italia), Operaţiunea Rankin (un plan care să fie aplicat în cazul unei eventuale prăbuşiri subite a forţelor germane) şi Operaţiunea Overlord (un asalt general asupra forţelor germane din nord-vestul Franţei). Morgan şi echipa sa au lucrat la planificarea operaţiunii Overlord din iunie până la mijlocul lui iulie 1943.
 
Planul operaţiunii Overlord, prezentat de generalul Morgan pe 15 iulie 1943 în cadrul Comisiei Statului Major al Forţelor Aliate, fixa condiţiile în care se putea lansa un asalt asupra coastelor de nord-vest a Franţei, zonele fezabile pentru debarcare precum şi mijloacele de dezvoltare a prezenţei militare a Aliaţilor în Europa Occidentală. Pe 28 iulie 1944, generalul Ray Barker, adjunctul lui Morgan, a călătorit la Washington pentru a prezenta planul operaţiunii Overlord Statului Major al Armatei SUA şi pentru a se consulta cu Departamentul de Război referitor la aspectele logistice ale operaţiunii. Generalul Frederick Morgan a fost de asemenea autorizat să emită ordine în numele Comandantului Suprem al Forţelor Aliate.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: