"Daca vrei sa spui adevarul, pregateste-te sa suferi"

- convorbire cu Prea Fericitul Hristodoulos, Arhiepiscopul Atenei si a Toata Elada -

- Prea Fericirea Voastra, in chiar primul ceas al vizitei in Romania, ati vorbit despre "marturia ortodoxa" pe care tara noastra va fi chemata s-o dea in Uniunea Europeana. Cum s-ar defini identitatea ortodoxa, intr-o Europa preponderent catolico-protestanta? - Cand tara mea, Grecia, a facut primele eforturi de intrare in Uniunea Europeana, un inalt demnitar al Bisericii Romano-Catolice a fost intrebat cu privire la acest lucru. Si a raspuns: primim in UE tara filocaliei, intelegand prin filocalie traditia ortodoxa, traditia care s-a pastrat in toate tarile ortodoxe, nu numai la noi. Pe de alta parte, pot sa va spun ca noi, ortodocsii, impreuna cu romano-catolicii si protestantii, apartinem traditiei crestine. Insa, in cadrul acestei traditii, ortodocsii au un ethos specific - un ethos al Rasaritului l-am numit eu - care isi are originea in trairea adevarului de credinta intr-o maniera cu totul specifica, intr-o maniera putin sau deloc cunoscuta in Europa. De aceea, din acest punct de vedere, prezenta ortodoxa in Europa echivaleaza cu un sange proaspat, o viata noua pentru civilizatia si cultura europeana. - Sunteti un om de atitudine, o personalitate implicata - as spune, daca-mi ingaduiti - aproape frenetic in viata Cetatii. Ati polemizat, uneori chiar de la amvon, cu ministri, cu sefi de partide. Cum vedeti Prea Fericirea Voastra relatia dintre Biserica si Stat in democratiile moderne? - Pentru Biserica Ortodoxa nu este nici o indoiala ca intre ea si stat trebuie sa existe relatii de colaborare. Intr-un cadru politic insa concret si bine precizat. Acest lucru nu poate avea decat efecte pozitive pentru cei care pe de o parte sunt cetateni ai statului, iar pe de alta parte sunt fii duhovnicesti ai Bisericii. In special in tarile ortodoxe cum este Grecia, oamenii indeplinesc aceste doua conditii: cetateni si credinciosi. Principiile Bisericii noastre in relatiile cu statul sunt foarte clare. Problemele fiilor nostri duhovnicesti nu ne sunt indiferente. De aceea, consideram ca este o datorie de constiinta sa luptam pentru apararea lor. De aici insa, uneori, poate decurge o oarecare atmosfera de opozitie intre noi si anumite autoritati ale statului grec. Pot aparea anumite discutii cu reprezentantii puterii politice, care uneori au puncte de vedere diferite. Daca aceste discutii ne provoaca mahnire ramane un lucru lipsit de importanta. Important este sa intelegem ca intreprindem aceste discutii si adoptam aceasta atitudine numai si numai pentru realizarea interesului poporului grec, care este popor ortodox. Pentru acest popor, Biserica a luptat si lupta. Pentru acest popor, Biserica trebuie sa aiba relatii de buna colaborare cu statul grec. Acest lucru este un adevar, acum, la inceputul mileniului al treilea. Textul integral in Adevarul literar si artistic