Cum vedea Ceauşescu primăvara pragheză
0
În primăvara lui 1968, sovieticii considerau poziţia lui Ceauşescu mai periculoasă decât reformele pragheze. Prin Bucureşti se scurgeau şi secretele din Tratatul de la Varşovia către Mao Tze Dun, duşmanul lui Brejnev
În vara lui 1968, Ceauşescu a trăit apoteoza popularităţii sale. Prin discursul de condamnare a invaziei Cehoslovaciei de trupe ale Tratatului de la Varşovia a reuşit să devină o figură de prim-plan.
După căderea regimului comunist Ceauşescu a fost blamat de-a fi mimat cu acordul Moscovei, ori poate chiar la iniţiativa ei, fronda care i-a creat faima de disident în Tratat. Documentele din arhivele româneşti şi străine atestă că-i înfruntase pe invadatori prin toate mijloacele la îndemână.
Raportul lui Ceauşescu către Mao
Dar cât de periculos era Ceauşescu? A considerat totdeauna că el reformase totul şi mai bine decât toţi ceilalţi în 1967. Şi prin comparaţie cu reformele pragheze, şi cu perestroika lui Gorbaciov. Voia să se opună însă, cu orice preţ, sovieticilor, opina Alexandru Bârlădeanu (Lavinia Betea, „Partea lor de adevăr", Compania, Bucureşti, 2009), convins, ca fiecare dintre vechii şi noii demnitari, că epoca supremaţiei absolute a Kremlinului apusese.
Informarea ce i-a transmis-o lui Mao, în 24 iulie 1968, prin canalul Bodnăraş, ambasadorul Chinei la Bucureşti despre situaţia creată în Tratat de reformele pragheze, edifică asupra strategiilor sale. Lucrurile se mişcau în viteză iar liderul chinez trebuia cât mai repede înştiinţat, transmitea Bodnăraş. Comuniştii cehoslovaci nu vor putea fi abătuţi de la „drumul ales” deşi „toţi diavolii sunt puşi în mişcare”.
Moscova, sursă a răului
Ceauşescu făcuse şi primise vizite de înalt nivel, suplimentase iscoadele în Cehoslovacia, dezbătuse la nivelul Prezidiului Permanent şi dăduse undă verde unui serial de 12 episoade în „Scînteia" despre reformele pragheze.
Tulburările din Cehoslovacia, în viziunea lui, aveau o singură cauză: nemulţumirea „maselor muncitoare, a forţelor conştiente ale societăţii cehoslovace, a partidului” faţă de dependenţa, politică şi militară, tot mai grea, faţă de Uniunea Sovietică. Dar nu socialismul era periclitat în Cehoslovacia, „ci bagheta, dominaţia PCUS e în pericol”, credea Ceauşescu. Iar emanciparea Cehoslovaciei, faţă de dirijor, ar fi fost un prost exemplu pentru ceilalţi corişti.
Manevrele „fraţilor” sub lupa Bucureştiului
Iată un briefing al evoluţiei conflictului sovieto-cehoslovac, prezentat de Bodnăraş:
„Brejnev a făcut totul pentru a-l salva pe Novotny – a fost de 2-3 ori la Praga – dar n-a reuşit şi asta este foarte bine. În intervalul ianuarie-mai anul curent, sovieticii au exercitat tot felul de presiuni pentru a împiedica înlăturarea celorlalţi protagonişti ai aservirii totale faţă de Uniunea Sovietică. N-au reuşit. Au convocat la Dresda întâlnirea reprezentanţilor celor şase partide. Pe noi nu ne-au chemat. Au crezut că aceste presiuni, la graniţă, vor împiedica procesul de eliberare care era în curs. N-au putut însă opri acest proces. A avut loc după aceea întâlnirea celor cinci de la Moscova unde s-a promovat ideea represiunilor militare. Se pare că acolo tovarăşii unguri au şovăit, pentru că în opinia publică ungară, în rândul clasei. muncitoare, ţărănimii, intelectualităţii, PMUS, mişcarea care are loc în Cehoslovacia este foarte populară (…) Sovieticii au fost nevoiţi să invite la începutul lunii iulie pe tovarăşul Kadar pentru a-l prelucra ca să fie de acord cu măsuri drastice. Se pare că el a fost nevoit să accepte, fără entuziasm însă. Au convocat apoi la Varşovia întâlnirea celor cinci la care i-au chemat şi pe cehoslovaci. Pe români nu i-au chemat, nici pe alţii. Tovarăşii cehoslovaci au refuzat să se ducă. Noi socotim că au făcut foarte bine. Nimeni n-are dreptul să cheme ca la tribunal un alt partid. Până la convocarea întâlnirii de la Varşovia au întreprins o activitate subversivă. Sub masca unor interese comune militare au înscenat manevrele din iunie. Tovarăşii cehoslovaci au crezut ca şi noi că va fi o manevră de comandamente şi state majore, cu participarea exclusivă a unor unităţi de transmisiuni. În prezent pentru noi este clar că, fără ştirea comandamentului cehoslovac, a guvernului, a partidului, au fost infiltrate în Cehoslovacia peste cinci divizii din URSS, RDG şi RPU (Republica Populară Ungară, n.r.). În afara de aceasta au invitat şi au atras în Uniunea Sovietică peste 20 de membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehoslovacia „pentru concediu” dintre aceia mai slugarnici ca să aibă pregătit un număr de oameni din care să formeze la nevoie un guvern, un comitet central, deci o garnitură de rezervă”.
S-a manevrat, spunea Bornăraş, şi o consfătuire a reprezentanţilor partidelor comuniste din Europa. Cehoslovacii n-au fost de acord, propunând întâlniri bilaterale. Atunci, în toate cele cinci ţări ţări, s-au organizat mitinguri de condamnare a reformelor pragheze. Apoi sovieticii şi-au dat acordul pentru întâlnirile bilaterale, dar la ei acasă.
Pericolul „dezlănţuirii unei aventuri militare”
Sub „bagheta” Moscovei, mai spunea Bodnăraş, presa din Uniunea Sovietică, Bulgaria, Ungaria, RD Germană şi Polonia îi blamau pe liderii cehoslovaci că pun socialismul în pericol. Şi recomandau, în numele internaţionalismului proletar, intervenţii salvatoare. Dacă liderii cehoslovaci nu vor ceda în întâlnirea cu cei sovietici la Cierna-nad-Tisou, pe graniţa cu Ucraina, Bodnăraş prevedea „perspectiva dezlănţuirii unei aventuri militare”.
Ceea ce s-a şi întâmplat peste mai puţin de o lună de zile de la informarea transmisă de Ceauşescu lui Mao, prin Bodnăraş.
Manipulări sovietice
Conducerea românească estimase realist, efectele globale ale invaziei. Bodnăraş le prezintă diplomatului chinez astfel:
Blocurile la paritate
„Se pare că în prezent, în condiţiile răgazului obţinut ca urmare a cooperării bilaterale, atât SUA cât şi URSS, vor să facă rânduială la ele acasă. Americanii caută, cu ajutorul socialiştilor şi altor aventurieri, să-l azvârle pe de Gaulle, care reprezintă cuiul îndreptat împotriva lor, ei încearcă să pună rânduială în ţările occidentale pentru a menţine spiritul NATO iar, aici, Uniunea Sovietică, mare putere, încearcă să-şi rezolve problemele şi să instaureze cu forţa autoritatea baghetei. Este clar că nu de la americani ne putem aştepta ca să ridice un deget în apărarea poziţiilor socialismului aici, în Europa. Nu putem spune precis cine este mai interesat în menţinerea NATO – SUA sau Uniunea Sovietică? Se pare că amândouă. Poate că greşim, dar credem că nu. Dacă dispare NATO există pericolul să dispară şi Tratatul de la Varşovia, şi atunci dispare instrumental militar de dominaţie pe care bagheta vrea să-l vadă impus”.
Cârtiţe şi operaţiuni secrete
Ceauşescu aflase că invazia fusese decisă dar nu ştia când anume.
Securitatea, care reuşise să infiltre cârtiţe în NATO, avea informatori şi în structurile birocratice ale Tratatului, după declaraţiile lui Ion Stănescu, şeful Consiliului Securităţii Statului (Lavinia Betea (coord), Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Ţiu, 21 august 1968 – Apoteoza lui Ceauşescu, Iaşi, Polirom, 2009).
Rapoartele informative româneşti despre manipulările din august 1968, publicate de istoricul american Larry Watts (Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, Bucureşti, Editura RAO, 2011), par prevestirile busculadei din decembrie 1989 în România. „(Peste 100 de) ofiţeri sovietici îmbrăcaţi în haine civile au sosit sub acoperirea de turişti (pentru a prelua controlul asupra aeroportului)", menţionează unul dintre acestea. „Cu aproximativ zece zile înainte, ofiţeri sovietici îmbrăcaţi în haine civile au fost trimişi în Cehoslovacia ca „turişti” în operaţiuni de recunoaştere la cele mai importante obiective militare. În noaptea de 20-21august şi-au schimbat hainele civile cu uniforme militare şi şi-au dus la îndeplinire misiunea”. Comunicarea generalului Ion Gheorghe, şeful Statului Major, atenţiona că şi „bulgarii şi-au intensificat brusc activităţile turistice”, prin emisari „atletici, tunşi scurt şi care erau evcident militari", care vizitau mai ales împrejurimile Ministerului Forţelor Armate din Bucureşti.
Comando-uri şi intoxicări
Operaţiunile au fost recunoscute şi de foşti ofiţeri KGB. Sub acoperirea de turişti occidentali au fost trimişi la Praga 30 de ofiţeri sovietici. Ei postaseră lozincile contra-revoluţionare pentru răsturnarea regimului şi retragerea Ceholsovaciei din Pactul de la Varşovia. Au „descoperit” şi depozitele de arme ale „forţelor imperialiste” pe care tot ei le înfiinţaseră. STASI nu s-a lăsat mai prejos publicând în presa est-germană fotografii cu soldaţi şi tancuri americane în Cehoslovacia. Clişee dintr-un film american, turnat în Boemia, în fapt, cu figuranţi cehi în roluri de soldaţi americani.
Românii, pericol de gradul zero
În primăvara lui 1968, liderii sovietici îi considerau pe români mai periculoşi decât cehoslovacii în strategiile Tratatului de la Varşovia.
Citând documente din arhive străine, istoricul Mihai Retegan demonstrează că liderul polonez Gomulka sunase alarma (1968. Din primăvară până în toamnă, Bucureşti, Editura RAO, 1998). El reclamase ambasadorului sovietic la Varşovia că Iugoslavia, Cehoslovacia şi România s-au legat între ele prin dorinţa ruperii de lagărul socialist şi fondării unei alianţe speciale.
Din partea lui Ceauşescu, Moscova se aştepta la tot ce-i mai rău după retragerea delegaţiei române de la Budapesta. În şedinţa Politburo din 3 martie 1968, mareşalul Andrei Greciko, ministrul Apărării, informase că partea română pretindea modificarea statutului alianţei militare. Cu concluzia: „Vom crea un stat major capabil pe deplin de luptă şi Tratatul de la Varşovia nu va avea de suferit dacă românii pleacă”.
Prin relaţiile sale speciale cu China şi retragerea din Tratat, România ar fi putut deveni o primejdioasă insulă în Europa Răsăriteană. Astfel că, în seria pericolelor potenţiale, Moscova punea reformele pragheze după poziţia Bucureştiului! Fapt recunoscut de şeful diplomaţiei sovietice, Andrei Gromîko, în discuţiile din nucleul sovietic de decizie din 6 mai 1968 asupra situaţiei din Cehoslovacia. „Contrarevoluţia” pragheză va fi, „în cel mai bun caz”, „o a doua Românie”. Viitorul arăta sumbru în viziunea lui căci destrămarea Tratatului de la Varşovia ar fi pus în pericol „cauza” mai mult decât oricare dintre „căile naţionale” spre comunism.
Liderii praghezi sunt mai maleabili, opinase şi premierul Alexei Kosîghin după o lungă vizită la Praga. „Este mai uşor să vorbeşti cu liderii cehoslovaci, chiar şi în această situaţie, decât cu Ceauşescu, Tito sau Castro”, li s-a plâns Gromîko tovarăşilor săi.
Se încarcă comentariile...
