După dezorganizarea vremelnică a Partidului Social - Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR, înfiinţat în 1893) din primăvara anului 1899, în anul 1902 a luat fiinţă Cercul socialist „România Muncitoare”, care a editat organul săptămânal cu acelaşi nume şi care a preluat stindardul luptei muncitoreşti, responsabili pentru propagarea tezelor social-democrate fiind I.C. Frimu, Al. Constantinescu, Dumitru Marinescu, Ştefan Gheorghiu şi tinerii intelectuali M. Gheorghe Bujor, T. Neculuţă, Ottoi Călin, Max Wexler.

Începutul anului 1905 marchează o perioadă efervescentă pentru mişcarea muncitorească din Vechiul Regat, organizarea unor acţiuni şi greve muncitoreşti, crearea primelor organizaţii sindicale, fiind câteva repere importante pentru începuturile social-democraţiei din România.
 
În 3 aprilie 1905, organul de presă social-democrat, „România Muncitoare” a anunţat evenimentele organizate de oamenii muncii de 1 mai, practic în 18 aprilie 1905, în acel an, Ziua Internaţională a Muncii căzând în a doua zi a Paştelui:
 
 
„Pentru 1 Maiu
 
Se împlinesc în curând 16 ani de când muncitorimea din toată lumea serbează ziua de 1 Maiu. 
 
Avînd la început caracterul unei menifestări pentru ziua de opt ore şi alte reforme mai mici, această serbare a luat în cursul vremurilor un caracter mai general şi astăzi muncitorimea internaţională serbează ziua de 1 Maiu ca pe o zi de reculegere şi de manifestare a aspiraţiunilor sale de deplină emancipare.
 
La noi s`a serbat această zi regulat în toţi anii începând de la 1880; cercul „România muncitoare” a luat hotărîrea s`o serbeze şi anul acesta.
 
O deosebită însemnătate are pentru noi serbarea de la 18 April (1 Maiu) viitor.
 
Un vînt de redeşteptare bate peste muncitorimea din ţara noastră. Sătulă de minciunile cu cari agenţii claselor stăpânitoare au ţinut-o adormită până azi, ea a început să se mişte şi să-şi ceară dreptul la viaţă. Sînt numeroase şi îmbucurătoare semnele de redeşteptare pe cari le dă muncitorimea de la noi. Conştiinţa de clasă trezită în ea, o face să vad limpede calea ce duce şi la îmbunătăţirea momentană a soartei ei, şi de la desăvîrşirea ei emancipare.
 
În ziua de 1 Maiu muncitorimea va avea ocazie să manifeste pentru reformele legale de cari are neapărată nevoie.
 
În ziua de 1 Maiu muncitorimea va protesta împotriva exploatărei nemăsurate a claselor stăpînitoare.
 
În ziua de 1 Maiu muncitorimea îşi va afirma solidaritatea cu toţi muncitorii din toate părţile lumei, arătând încă odată că emanciparea ei definitivă este şi trebuie să fie o operă internaţională.
 
De aceia cercul „România Muncitoare” invită pe toţi muncitorii conştienţi să agite şi să lucreze astfel în cît să dea serbărei noastre de 1 Maiu toată măreţia cuvenită” era anunţul din prima pagină a publicaţiei România Muncitoare în 3 aprilie.
 
Dacă reprezentanţii social-democraţilor se ocupau cu organizarea unei manifestări de 1 mai, dimineaţa o manifestare în sala băilor Eforiei, apoi, după amiaza, o serată în grădina Schiesstadt, adversarii politici încercau să deturneze evenimentul, anunţând prin ”Universul”, ziar deţinut de coana Todoriţa, văduva fondarului Luigi Cazzavillan, că sărbătoarea de 1 mai „s`a amînat pentru a treia zi de Paşte şi va avea loc în sala Dacia”.
 
Despre evenimentele propriu-zise de la sărbătorirea Zilei Internaţionale a Muncii, cele mai bune mărturii, scrise, sunt chiar cele publicate la o săptămână după, în 24 aprilie, în „România Muncitoare”:
 
„Serbarea de 1 Maiu a întrecut chiar cele mai optimiste aşteptări ale noastre. Atît întrunirea de dimineaţă din sala băilor Eforiei cît şi serbarea de după amiază din grădina Schiesstadt au avut o reuşit splendită.
 
Cu toată informaţia strecurată în ziarul <<Universul>> de către exploatatorii mişcării meseriaşilor şi prin care s`a anunţat că întrunirea s`a amînat pentru a treia zi de Paşte şi va avea loc în sala Dacia, totuşi sala gemea literalmente de lume. Mai bine de 1500 de oameni au răspuns la manifestul nostru. La ora 9 nici un loc nu mai era liber şi atît rotonda cît şi coridoarele era tixite de lumea care nu mai încăpea în sală.
 
Tovarăsul V. Anagnoste, secretarul cercului <<România Muncitoare>> deschide întrunirea de la ora 9 şi jumătate. D-sa relevă marele număr de municitoricari au venit la întrunire, ceea-ce dovedeşte că clasa muncitoare a început să devie conştientă şi a început să vadă limpede care e calea ce duce la adevărata ei mîntuire. Zadarnic se frămîntă cei de la clubul meseriaşilor, zadarnic se dedau la manopere infame ca notiţa strecurată în <<Universul>> şi pamfletul insultător pe care`l răspîndesc printre muncitori, acţiunea noastră cîştigă din ce în ce mai mult teren, şi avem bună speranţă că în curînd lupta noastră pentru trezirea conştiinţei de clasă a muncitorilor va fi încununată de cea mai deplină izbîndă.
 
Vorbind despre însemnătatea zilei de 1 Maiu, tovarăşul Anagnoste spune că la început această serbătoare a fost o manifestare pentru scăderea zilei de muncă la opt ore. În urmă ea şi-a mărit însemnătatea iar azi reprezintă totalul revendicărilor clasei muncitoare. 
 
Termină spunând că priveşte cu încredere viitorul mişcării socialiste de la noi al cărei început se anunţă aşa de frumos.
 
Muncitorii Capitalei, adunaţi în sala băilor Eforiei în întrunire publică, pentru sărbătorirea zilei de 1 Maiu, ascutînd discursurile ce s`au rostit;
 
Îşi manifestă solidaritatea lor cu muncitorimea internaţională care luptă sub steagul roş al social-democraţiei, împotriva claselor stăpînitoare;
 
Considerînd că ori-ce luptă pentru emanciparea clasei muncitoare e stînjenită de lipsa drepturilor politice, declară ca o necesitate primordială lupta pentru cucerirea acestor drepturi şi în primul rînd pentru cucerirea votului universal egal, direct şi secret pentru toţi locuitorii ţărei;
 
Considerînd că emanciparea clasei muncitoare nu va fi opera unei muncitorimi istovite şi nevolnice, ci a unui proletariat sănătos la trup şi la minte, şi care va fi atins la un nivel cultural destul de ridicat, proclamă ca neapărat trebuitoare lupta pentru stabilirea unui minim de salariu şi reducerea zilei de muncă la opt ore;
 
Considerînd că izbînda proletariatului rus în lupta lui împotriva autocratizmului va avea urmări fericite pentru muncitorimea internaţională, trimite o frăţească salutare şi în călduros îndemn falangei revoluţionare din Rusia  şi îşi arată deplina lor încredere în apropiatul triumf  al revendicărilor muncitorimei ruse.
 
Trăiască social-democraţia internaţională!
 
Jos exploatarea de ori-ce soiu!
 
Tăriască 1-iu Maiu!
 
La ora 12 întrunirea se sfîrseşte în mijlocul unui entuziasm indescriptibil” a fost descris evenimentul în organul de presă de stânga în 24 aprilie.
 
Ziua de 1 mai era sărbătorită de social-democraţi până seara târziu, în acel an organizând o serbare la Schiesstadt: „După amiază a avut loc în grădina de dare la semn (Schiesstadt) o prea frumoasă serbare populară. În sunetul a două muzici, prietenii noştri au petrecut cu veselie pînă la ora 11 noaptea. Corul a intonat numeroase cîntece socialiste. 
 
Un singur moment fost tulburată această serbare, prin sosirea neaşteptată a prinţului Ferdinand şi a prinţesei Maria cari s`au dus la în salonul de tragere la ţintă.
 
Ajungînd în dreptul grupelor de dansatori perechea princiară s`a oprit o clipă, dar văzînd că nimeni nu salută, că nimeni nu strigă „ura!”, că toţi par uimiţi şi contrariaţi de această sosire neprevăzută, s`au grăbit să treacă repede în salon.
 
Aşa stau lucrurile şi tot ce au scris gazetele pe seama vizitei prinţului la serbarea noastră sînt pure invenţiuni”.
 
Importanţa reuniunilor social-democrate din 1 mai 1905 este dată şi de contextul dezbaterii şi/sau organizării grevelor tăbăcarilor din Bucureşti, Ploieşti, Râmnicu Vâlcea şi Botoşani, a muncitorilor de la şantierul naval din Turnu Severin, din anul 1905, iar în anul următor, greva muncitorilor din Galaţi.