Cum şi de ce a ajuns ca femeia să fie considerată în Evul Mediu agentul lui Satana?
0„Frica în Occident“ este probabil cea mai cunoscută lucrare a istoricului francez Jean Delumeau, ilustru reprezentant al Şcolii de la Annales şi al valului de specialişti în istoria mentalităţilor pe care Şcoala franceză l-a produs.
Delumeau analizează fricile colective ale societăţilor din Europa Occidentală din perioada cuprinsă între secolele XIV-XVIII, încercând să răspundă la o simplă întrebare: cui îi e frică de ce? Concluzia este că totul se rezumă la frica de moarte, dar aceasta se exprimă nu doar prin frica faţă de catastrofele naturale, dintre care ciuma provoacă cele mai intense psihoze colective, dar şi prin frica de aşa-zişii reprezentanţi ai lui Satan pe pământ: vrăjitorii, evreii, turcii şi... femeia.
Capitolul ce poartă numele de ”Agenţii lui Satan – Femeia” este unul dintre cele mai interesante capitole ale cărţii. Autorul analizează şi prezintă o mare varietate de surse, atât antice cât şi medievale, care conturează o imagine a femeii care omului modern i se va părea cu totul absurdă şi hilară, dar care demonstrează frica profundă pe care societatea medievală o avea faţă de femei.
În primul rând, Delumeau porneşte de la premiza că femeia, ca şi evreul, a fost văzută ca un ”primejdios agent al lui Satan”, nu doar de către oamenii bisericii, ci şi de către societatea laică. Este curios însă că frica de femeie a ajuns la un apogeu într-o perioadă în care artele şi teologia protestantă ce se răspândeau în Europa Occidentală începuseră să promoveze o altă imagine a femeii. Sentimentele contradictorii – atracţie şi repulsie, venerare şi ostilitate – faţă de femeie datează încă din antichitate. ”Fiind mai aproape de natură şi mai bine informată asupra tainelor ei, femeia a fost întotdeauna creditată în civilizaţiile tradiţionale nu numai cu darul profeţiei, ci şi cu puterea de a vindeca sau de a vătăma cu ajutorul unor reţete misterioase.În compensaţie, şi într-un fel pentru a se valoriza, bărbatul s-a definit ca apolinic şi raţional prin opoziţie cu femeia dionisiacă şi instinctivă, mai asaltată decât el de obscuritate, inconştient şi vis.”
Se încarcă comentariile...
