Cu placarde şi cântare la gât, speculanţii sunt aduşi de Popor în faţa „Scânteii“

Reforma monetară din 15 august 1947 a fost, în realitate, o confiscare de proporţii a sumelor strânse de cetăţeni în ultimii ani. Desigur, unii le strânseseră prin speculă. Alţii însă, numeroşi, le strânseseră prin economisire şi hărnicire. Pe acest fond, în Capitală şi în ţară se declanşează isteria populară numită demascarea şi pedepsirea speculanţilor.

Reportajele din „Scânteia“ ne dezvăluie însă o implicare ilegală a maselor muncitoare, sub forma unor acţiuni huliganice, transcrise de ziar cu entuziasm, nu doar cu bunăvoinţă.
Raidul anchetă „Cu leii noi, prin pieţele Bucureştiului“, realizat sâmbătă, 16 august 1947 în Capitală, şi publicat în „Scânteia“ de luni, 18 august 1947, surprinde şi astfel de secvenţe:

„Lângă Piaţa Regina Maria, un lăptar se tocmeşte cu o gospodină.
— 9 lei chilu!
— Ce faceeee! 8 lei. Atâta a fixat, atâta dau!
Intervin pe loc încă 5-6 gospodine.
— Nu ţi-e ruşine, nemernicule!
— Dacă vrei…
Furia femeilor ajunge la culme. Garniţa este trasă din faeton şi dusă la rigola trotoarului.
— Staţi nu-l vărsaţi. Ăl dau cu 8… Îl dau cu şapte.
Degeaba. Garniţa este deja golită iar laptele se duce agale spre gura de canal.
— Acum banditule, să te înveţi minte! O să vă sfâşie lumea ticăloşilor. Vă piere vouă pofta! Sunt sigură c-a doua oară n-o să mai îndrăzneşti…“

Aici, masele muncitoare, reprezentate de către femei, răstoarnă la canal laptele speculat. Într-un alt loc, tot femeile, de data asta acţionând sub sigla UFAR, încalcă şi mai grav ordinea de drept:
„În comuna Militari se găseau în piaţă de toate: zarzavat şi legume la toate gheretele, pînă şi carne la fiecare măcelărie. Dar n-au lipsit nici speculanţii, şi femeile din U.F.A.R. i-au dibuit repede. Împreună cu primarul, pe care l-au chemat în ajutor, le-au atârnat cântarul şi placarda de gât şi i-au plimbat prin toată comuna în huiduielile populaţiei“.

Acţiunile organelor îndrituite sunt dublate de intervenţii violente ale maselor populare.
„«— Nu e rău să încasezi 60 lei pentru o pâine şi 40 lei pentru un kil de vin». Aşa îşi făcuse socotelile Vasile Mateescu din Calea Griviţei 414, dar l-au înşfăcat la iuţeală ceferiştii de la Griviţa-vagoane şi l-au dus la Prefectură. Când l-au dat jos din camion, cu mare greutate au putut să-l scape, să nu fie linşat de mulţime“.
„Scânteia“ îşi face un scop din a populariza ca demne de urmat aceste încălcări ale legii. Secvenţa din Calea Griviţei e ilustrată de un instantaneu reprezentîndu-l pe Vasile Mateescu obligat de masele muncitoare să poarte atârnată de gât placarda: „Eu fac speculă cu pâine“.
Reportajele din „Scânteia“ lui august 1947 concretizează deja una dintre cele mai des întâlnite teze de după 1948: acţiunea organelor de stat împotriva duşmanului de clasă e secundară faţă de acţiunea maselor populare, scoasă în relief ca principală, decisivă chiar.

„Scânteia“, din 20 august 1947, apărută marţi, 19 august 1947, după-amiază, face cunoscut opiniei publice încă de pe manşetă acţiunile cetăţenilor din Capitală în zilele de duminică, 17 şi luni, 18 august 1947:
„Predaţi autorităţilor de către cetăţeni,
Primii 177 de speculanţi de alimente şi lei vechi au fost internaţi în lagăr. Ca şi în întreaga ţară cetăţenii Capitalei au făcut pe speculanţi să simtă mânia poporului. „Cu placarde şi cântare la gât bandiţii speculei au fost duşi la Prefectura Poliţiei Capitalei“. Sub acest titlu agitatoric, ziarul publică un reportaj despre lupta maselor muncitoare pentru succesul stabilizării. Prefaţa reportajului dezvăluie şi un soi de protocol respectat de masele muncitoare după înhăţarea speculanţilor:
„Timp de 48 de ore, la intervale scurte, speculanţii cu placarde şi cântare de gât, înainte de a fi predaţi Prefecturii Poliţiei erau aduşi în faţa redacţiei «Scânteii», în faţa ziarului care neîncetat a mobilizat poporul la lupta contra speculanţilor. Au fost alte două zile din războiul pe care clasa muncitoare l-a pornit în noaptea de 15 August şi pe care nu-l va mai părăsi până la victorie“.

Tot în pagina a III-a, ziarul tipăreşte un grupaj de corespondenţe despre lupta maselor muncitoare din ţară împotriva speculanţilor. Titlul e ales pentru a reliefa cel mai semnificativ fapt din această campanie: „Cetăţenii au predat autorităţilor un speculant legat în lanţuri“. E înfăţişat mai întâi, cu surse şi trâmbiţe, cazul celui „Cu lanţurile la mâini“:„La PLOIEŞTI, speculantul Ţăranu din cartierul Sft. Sava s-a gândit că ar fi mai rentabil pentru ei să ceară un suprapreţ de 4 lei la kilogramul de mălai. Gospodinele nu s-au lăsat înşelate şi au anunţat organele de control economic. Cu prilejul percheziţiei făcute s-a găsit un întreg bazar de alimentele dosite, curele de transmisiune, lămpi de benzină, chei mecanice şi tot felul de piese industriale care lipsesc atât de mult întreprinderilor. Speculantul a fost băgat în lanţurile găsite în magaziile sale şi transportat la poliţie“.

Comiteau aceste sălbăticii nu soldaţii Armatei Roşii, nu activiştii de Partid, nici măcar comuniştii. Comiteau asta simplii cetăţeni şi simplele gospodine. Să mai spună cineva că Poporul român s-a opus silniciilor comuniste!