CTP, despre torţionarii comunişti: „Dorim să mergeţi în faţa justiţiei, să aveţi această posibilitate democratică pe care victimele nu au avut-o”

CTP, despre torţionarii comunişti: „Dorim să mergeţi în faţa justiţiei, să aveţi această posibilitate democratică pe care victimele nu au avut-o”

Radu Preda, Cristian Tudor Popescu şi Mihnea Măruţă la TIFF Lounge                      FOTO: Vlad Cupşa

Duminică seara, în cadrul TIFF 2018, a avut loc dezbaterea intitulată „Dreptul la memorie”, unde au vorbit jurnalistul Cristian Tudor Popescu şi Radu Preda, şeful Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Ştiri pe aceeaşi temă

În 2018 se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire, iar peste jumătate din aceşti ani s-au consumat în regimuri autoritare şi dictaturi. Cristian Tudor Popescu şi Radu Preda au discutat duminică seara, la TIFF, despre urmele lăsate de comunism, despre motivele pentru care torţionarii sunt în libertate şi despre ce anume s-ar fi putut face până astăzi pentru memoria celor ucişi.

Punctul de pornire al dezbaterii a fost documentarul „Tăcerea celorlalţi”, regizat de Almudena Carracedo, şi proiectat, de asemenea, în cadrul festivalului. Filmul este despre victimele dictaturii lui Franco, cei care se opun uitării impuse a crimelor împotriva umanităţii. Oamenii care apar în documentar nu îşi doresc nici măcar un proces, nu speră la el, dorindu-şi mai degrabă să identifice rămăşiţele celor pe care i-au pierdut, precum şi o recunoaştere a celor petrecute- cei tineri să ştie despre dictatură. Îi împiedică însă Pactul Uitării, „ceva cu totul unic şi metafizic în politica mondială”, după cum a spus Cristian Tudor Popescu.

Pactul Uitării

În 1977, parlamentul Spaniei lua decizia ca orice acţiune împotriva condamnaţilor politici din timpul dictaturii franchiste, cât şi împotriva torţionarilor, să înceteze. Din nefericire, chiar şi astăzi, majoritari sunt încă cei care vor ca Pactul să rămână în picioare,

„Nu numai că nu au putut fi urmăriţi aceşti oameni în justiţie, nici măcar nu era voie să se pronunţe ceva despre respectivii şi nici măcar despre cei morţi. Deci n-aveai voie să pronunţi numele tatălui tău mort pentru că erai ameninţat că vei ajunge şi tu acolo unde a ajuns el”,  a spus jurnalistul.

Explicaţia şi justificarea pactului, a continuat acesta, este că Spania franchistă, după 1960 şi până la moartea dictatorului, în 1975, a cunoscut una dintre cele mai puternice dezvoltări din Europa. După moartea acestuia însă, economia spaniolă s-a prăbuşit. 

„După moartea oricărui dictator încep convulsiile. Inflaţia ajunsese la 47%, şomajul era şi el sus, intraseră în stagflaţie. Erau în cea mai rea situaţie economică cu putinţă. Atunci, acest pact a izvorât din legenda Marelui Inchizitor, a lui Dostoievski: pâine sau libertate”- CTP

Oamenii au fost lămuriţi. Dacă îşi doreau redresarea situaţiei în Spania şi, deci, un trai mai bun, atunci discuţiile care ţineau de dreptate trebuiau oprite. Începând din 2011 însă, cetăţenii spanioli pot depune plângeri legate de crimele din franchism.

„311 plângeri au fost depuse în cinci ani. Vă rog să-mi spuneţi câte plângeri individuale depuse de cetăţeni ai acestei ţări, au fost depuse împotriva crimelor regimului comunist, a aparatului de partid, a apartului de justiţie, a Securităţii din România? Câte plângeri au fost depuse în 28 de ani? Din 1990 încoace pot fi depuse astfel de acţiuni în justiţie”-CTP

Pentru moment, nu avem o cifră exactă. Radu Preda, director al IICCMER, a explicat că din 2006 şi până astăzi, „au fost depuse câteva zeci, poate câteva sute”.

„S-a început cu o plângere legată de foştii comandanţi de penitenciare, vreo 200 la număr. Plângerea s-a ales cu un NUP (neînceperea urmăririi penale- n.r.)...între timp însă, şi în legea penală românească, graţie noului cod penal mult hulit şi adnotat şi modificat, crima nu mai areun termen de prescribilitate, adică nu se mai poate ierta de la sine”, a spus Preda. 

România: călăii se sting înainte de începerea proceselor

De când conduce institutul, Preda şi echipa lui au depus câteva zeci de plângeri penale, iar problema cea mai mare, de fiecare dată, a fost timpul.

„Din păcate, luptăm împotriva cronometrului, pentru că ne mor nu doar victimele, dar mor acum şi călăii. Unul pe care îl aveam aproape de a începe procesul, a murit foarte la timp, ca să zic aşa, cinic. L-am scăpat printre degete”.

Un alt caz a fost trimis înapoi de procurorul de cameră preliminară pentru că faptele nu s-ar fi susţinut. Este vorba de fostul comandant al penitenciarului Galaţi, Marian Petrescu, despre care Preda spune că „bine mersi, îşi mănâncă pensia fără niciun fel de poticneală şi fără niciun fel de remuşcare”. 

 „Pentru procuror, în România anului 2017-2018, faptul că în timpul unui mandat de comandant de penitenciar comunist, creşte rata mortalităţii cu 300% nu e un indiciu suficient de rezonabil pentru a da drumul procesului...

Două arhive, inaccesibile pentru IICCMER

IICCMER are în faţă un drum anevoios, a mai explicat Radu Preda. Deşi e instituţie guvernamentală, la ora actuală, institutul nu are acces la două mari arhive: cea militară, respectiv cea a justiţiei. Aici se ascund şi astăzi „dovezile clare şi limpezi legate de modul în care unii condamnau şi alţii trăgeau”. 

„Problema cu securitatea e foarte gravă pentru că ar trebui să fie istoricul principal al propriei sale istorii. Mulţi s-au trezit profesori, publicând documente, punându-şi numele pe documente, scriind o introducere mai mult sau mai puţin utilă... Securitatea a făcut mulţi profesori după ce şi-a încetat misiunea istorică. Niciodată, în nicio societate normală, memoria opresorului nu poate fi etalon de istoriografie. De aceea sunt două mari arhive pe care noi vrem să le accesăm legal şi cât se poate de repede: arhiva militară şi arhiva justiţiei...La acest nivel, proiectul major al institutului este acela de a găsi, de a reface urmele acestor fapte abominabile”, a mai spus directorul instituţiei. 

Legea uitării la spanioli, legea recunoştiinţei la români

După 1990 ar fi fost nevoie să apară mărturii şi chiar acţiuni în instanţă ale unor cetăţeni pentru faptul că le-au murit copiii pentru că nu existau medicamente, sau pentru că le-au murit soţiile din cauză că au făcut avorturi septice, consideră CTP. 

„Pentru astfel de cazuri care nu însemnau nici împuşcare, nici tortură. Şi au fost mii, zeci de mii, nimeni nu are cifre pentru câţi au murit în felul acesta. Fără să fie omorâţi direct de către Securitate. N-am văzut astfel de plângeri”

În septembrie 2017, Iulian Vlad, fost general al Securităţii, se stingea din viaţă. Vreme de 20 de ani, a explicat amuzat jurnalistul, a citit în presa scrisă, iar mai apoi pe internet, că ar fi nepotul lui Vlad. Totul a pornit de la un articol în „Academia Caţavencu”. Când jurnalistul l-a sunat pe autorul articolului să îl întrebe cum a putut scrie aşa ceva, acesta i-a răspuns: „mi-a scăpat piciorul”. 

La moartea sa, lui Iulian Vlad i-au fost aduse omagii, fiind numit de mulţi patriot, un mare om care a salvat România, lucru care s-a întâmplat şi la nivel oficial. 

„Iulian Vlad a fost invitat, la un moment dat, la aniversare la SRI, în persoană. A venit liniştit, nu a avut niciun fel de problemă. Deci, dacă în Spania funcţionează legea uitării, iacă-tă că la noi funcţionează legea neuitării, a recunoştiinţei chiar”, a conchis jurnalistul. 

Nevoia de probele suferinţei

Chiar anul trecut, IICCMER făcea „o sesizare penală mamut”, chiar în legătură cu victimele lui Iulian Vlad, însă „noi la institut putem să adunăm multe mărturii, dar până nu avem probe care să reziste în faţa unei instanţe, degeaba mergem cu lirica suferinţei. Trebuie să venim cu probele suferinţei. De aceea şi săpăm după morţi, la propriu”.

N-ar trebui să mai existe dileme cu privire la torţionari, crede Preda, în special după momentul Auschwitz. 

„După Auschwitz, nu mai poţi să ai dileme, ierţi sau uiţi. Nu există. După Auschwitz, nu mai ai scuze, nu mai poţi să fii dilematic. Când e vorba de o viaţă de om, curmată abuziv doar pentru că s-a născut când nu trebuie şi unde nu trebuie, la asta nu mai există dileme. Nu suntem însă într-atât de maturi încât să vedem lucrurile aşa”, a mai explicat Radu Preda. 

„Ideea a fost bună, punerea în practică, proastă”- Mit

În România, trăim în continuare cu nişte confuzii majore, este de părere Radu Preda. Printre acestea, şi aceea că ideea care a stat la baza comunismului a fost una bună, aplicarea acesteia fiind cea care a provocat crimele. Nu, ideea e din start proastă. Nu obosesc să repet: Marx şi Engels scriu în 1848, negru pe alb,în „Manifestul partidului comunist”: crima este un instrument legitim şi obligatoriu pentru a decide soarta luptei dintre burghezie şi proletariat. Ideea în sine e criminală. Egalitatea prin crimă, asta au înţeles ei, tâmpiţii, din darwinismul lui Darwin. Au înţeles un darwinism social în care, aşa cum în natură, animalul mare îl mănâncă pe animalul mic, aşa şi în societate, omul înarmat îl omoară pe cel neînarmat”.

CTP: nu e vorba de răzbunare

În miezul acestei viziuni se află un fault logic, crede jurnalistul Cristian Tudor Popescu, fault care persistă deja de prea multă vreme. A-i aduce la proces pe cei care au torturat şi ucis în timpul regimului comunist, nu înseamnă o răzbunare. 
 

„E vorba despre a trata lucrurile într-un cadru legal în care respectivul să aibă posibilitatea să se apere, să aibă un avocat, drept la apel, curte de apel...în vreme ce victimele lor au avut dreptul la o bâtă în cap, sau un glonţ, nimic altceva. Despre asta e vorba. E o chestie de o simplitate cutremurătoare, nu am auzit-o spusă niciodată.... Nu vrea nimeni să vă trimită în lagăre şi nici să vă împuşte. Dorim să mergeţi în faţa justiţiei, să aveţi această posibilitate democratică pe care victimele dumneavoastră nu au avut-o. În spatele aşa zisei legi a uitării este, de fapt, eludarea justiţiei. Despre asta este vorba, problemă cu care ne confruntăm foarte puternic în acest moment”- CTP.

În secolul XV, olandezul Hugo Grotius scotea în relief conceptul de jurisdicţie universală conform căruia, dincolo de legile statale pe care fiecare ţară le instituie cum doreşte, trebuie să existe şi un corpus de legi universale care să nu poată să fie încălcat de legislaţiile statale. Procesele de la Nurnberg, prin care membri ai conducerii politice, militare şi economice ai Germaniei Naziste au fost inculpaţi, au avut loc în baza conceptului de jurisdicţie universală. Acolo, a punctat CTP, judecătorul Jackson a avut tăria de a spune „nu”, atunci când acuzaţii invocau respectarea legii şi a Fuhrer-ului.

„Noi, acum, în aceste momente, în România, ne găsim într-o situaţie asemănătoare. Nu avem un Nurnberg,din păcate...ce vedem este încercarea de sustragere a justiţiei din România de la legislaţia internaţională, de la jurisdicţia universală”, a mai spus jurnalistul.

Vom ajunge la Rom-exit, crede CTP, lucru care i-a fost evident „după a doua venire a tovarăşilor, din 2016... Ăştia vor să facă un Rom-exit în toată regula, adică scoaterea României din Europa”.

Jurnalistul are o propunere şi pentru Biserica Ortodoxă Română (BOR): până la noi canonizări, să îi verifice pe cei care poartă acum titulatura de preasfinţiţi. „...pentru că sfinţia sa Pimen al Sucevei,colaborator al Securităţii, Andrei Andreicuţ, colaborator al Securităţii....Aş propune Bisericii ortodoxe ceva numit căinţă, ceva numit mărturisirea păcatelor...Ar trebui să înceapă ei...să-şi pună patrafirele în cap singuri şi să spună ce au făcut în regimul comunist”.

 

 

 

citeste totul despre: