Crema filmului european, la Bucureşti

Crema filmului european,  la Bucureşti

Gaspar Noé

Thierry Frémaux, delegatul general al Festivalului de la Cannes, şi regizorul Gaspar Noé, prezenţi la festivalul „Les Films de Cannes à Bucarest“, au acordat interviuri exclusiv pentru „Adevărul“. Festivalul care a adus pentru prima dată în România cele mai importante filme din competiţia de la Cannes se încheie în această seară, la Cinema Studio.

Ştiri pe aceeaşi temă

Aflat în România pentru a promova festivalul „Les Films de Cannes à Bucarest", al cărui principal organizator este regizorul Cristian Mungiu, premiat cu Palme d'Or în 2007, Thierry Frémaux - delegatul general al Festivalului de la Cannes şi principalul „responsabil" de selecţia pe Croazetă a filmelor tinerilor regizori români din „noul val" - s-a dovedit o prezenţă agreabilă şi deschisă, spulberând prejudecăţile legate de una dintre cele mai influente figuri ale lumii cinematografice contemporane.

Citiţi şi:

Filmul rus revine în România

Glumind cu faptul că filmele premiate la Cannes anul acesta fac acum un veritabil „turneu" la Bucureşti, Thierry Frémaux a spus că se simte ca „o vedetă rock", în faţa numerosului public de la Cinematograful Studio, unde selecţionerul cannez a susţinut marţi dimineaţă un masterclass deschis în primul rând studenţilor de la facultăţile de film.

Mai multă promovare pentru regizorii români

La inevitabila întrebare despre noul cinematograf românesc, căruia, în calitatea sa de selecţioner, i-a fost unul din principalii susţinători, Frémaux a spus că „nu există un cinema românesc, ci tot atâtea filme câţi cineaşti români sunt.

Este o emulaţie, nu o imitaţie". „Însă este păcat că cinematograful românesc are succes în toată lumea, mai puţin în România", a adăugat Thierry Frémaux, insistând că această stare de lucruri poate fi îmbunătăţită printr-o mai bună
promovare.

„Enter the void", un film „comercial-sensibil"

Frémaux a prezentat, de-a lungul zilei de marţi, toate cele trei filme aflate în programul festivalului, explicând motivele care l-au condus la selecţia acestora pentru Cannes: „Enter the Void", de Gaspar Noé, „Tender Son. The Frankenstein Project", de Kornél Mundruczó, şi „Des hommes et des dieux", de Xavier Beauvois.

O aventură psihedelică a fost „Enter the Void". După proiecţie, regizorul francez de origine argentinană a stat de vorbă cu publicul. Noé, care era cât pe ce să nu mai ajungă la Bucureşti din cauza grevei transporturilor izbucnite la începutul săptămânii la Paris (de altfel, producătorul „Enter the Void" nu a mai sosit, pierzân­du‑şi paşaportul), s-a autoironizat, răspunzând unei întrebări legate de finanţare:

„Am reuşit să obţin bani descriind filmul drept unul comercial şi foarte sensibil. Am spus că e o combinaţie de «Trainspotting», «Breaking the waves», «Mulholland Drive» şi «2001: A Space Odyssey»". „Enter the Void" debordează de efecte speciale costisitoare, realizate de aceeaşi firmă care a lucrat şi la producţiile „Avatar" sau „Matrix". Mai mult decât orice, Noé a vorbit însă despre filmul său ca despre un „experiment", o „călătorie".

Frankenstein, reinterpretat

Regizorul Kornél Mundruczó a stat şi el la dispoziţia publicului, marţi după-amiază, vorbind despre graniţa fină dintre viaţă şi film. Pelicula „Tender Son. The Frankenstein Project", în care Mundruczó interpretează el însuşi rolul unui regizor, este o ars poetica, reinterpretând poetic şi minimalist mitului lui Frankenstein .

Proiecţia-eveniment a serii a fost cea a filmului lui Xavier Beauvois - drama care şi-a adjudecat Marele Premiu la Cannes şi propunerea Franţei la Oscar: „Des hommes et des dieux".

Cu două milioane de spectatori, în doar o lună de la premieră, filmul este hitul toamnei în box-office-ul din Franţa. Pelicula se inspiră din viaţa celor opt călugări cistercieni ai mănăstirii de la Tibihirine, Algeria, răpiţi şi ucişi în 1996, de un grup de islamişti extremişti. Proiecţia de la Bucureşti a beneficiat de prezenţa fostului redactor-şef al cotidianului francez „La Croix", Michel Kubler.

Miercuri seară, cinefilii au avut parte şi de un film surpriză: „Film Socialism" a lui Jean-Luc Godard.

„Les Films de Cannes à Bucarest" se încheie în această seară, cu proiecţia-eveniment „My joy" de Sergei Loznitsa. Imaginea peliculei poartă semnătura lui Oleg Mutu, iar din distribuţie face parte Vlad Ivanov.

Proiecţie Sergei Loznitsa

Proiecţia-eveniment din această seară, de la ora 19.00, este filmul „My joy", în regia lui Sergei Loznitsa, cu Vlad Ivanov în distribuţie. Preţul unui bilet este de 10 de lei.

Thierry Frémaux: „Sufăr dacă un film ales de mine este prost primit la Cannes"

„Adevărul": Ţinând cont de anvergura unui eveniment ca Festivalul de la Cannes, ce gen de probleme s-a întâmplat să existe de-a lungul anilor?

Thierry Frémaux: Pentru a continua să fie important, Festivalul de la Cannes trebuie să existe împreună cu epoca sa. Fiindcă Festivalul de la Cannes evoluează cu timpul, el a reuşit să-şi păstreze supremaţia. Aş putea spune că este ca în romanul lui Lampedusa şi filmul lui Visconti, „Ghepardul": „Trebuie ca să se schimbe totul pentru ca nimic să nu se schimbe", spune prinţul de Salina (Burt Lancaster). Cannes-ul este acest lucru: ceva foarte omogen, care trebuie în mod constant să evolueze.

Care este imaginea care v-a surprins şi pe care o păstraţi în memorie, din ţara noastră?

Aceasta (arată spre peretele din spate, unde se află o fotografie mărită cu Calea Victoriei în epoca interbelică). În Europa de Est şi în Franţa, există o schizofrenie dintre modernitate şi trecut. Când vin aici, sunt mulţumit să văd că se acordă atenţie trecutului. Poate că este doar o impresie de călător şi voi nu aveţi aceeaşi impresie... Dar amintirea mea cea mai puternică este oraşul, sunt străzile, locuitorii, clădirile. M-ar interesa foarte mult cum arăta România în anii '30...

Aveţi un film pe care aţi regretat, după proiecţia de la Cannes, că l-aţi selectat?

Regrete pentru selecţie, niciodată. În meseria mea, nu regret, dar sufăr, când un film este prost primit. La Cannes, nu trebuie regretat nimic, din trei motive. În primul rând, selecţia este făcută cu sinceritate; doi, această sinceritate înseamnă că poţi să te înşeli, să faci erori. Iar trei, există receptarea de la Cannes şi există receptarea şase luni mai târziu, receptarea 20 de ani mai târziu... Vezi „Aventura" lui Antonioni sau „Mystic River". Opinia canneză este formidabilă, dar nu are întotdeauna dreptate. Câteodată, reacţia de la Cannes este disproporţionată, anormală, prea reactivă.

Sunteţi bun prieten cu Cristian Mungiu. Cum l-aţi descrie, ca persoană, în trei cuvinte?

Generos, delicat şi inteligent. Vreau să spun şi că noua generaţie românească nu este un hazard, ci a apărut datorită faptului că tinerii cineaşti - Mungiu, Puiu, Porumboiu etc. - sunt oameni inteligenţi şi generoşi.

Gaspar Noé: „Nu-mi place deloc să rămân singur!"

„Adevărul": De ce aţi ales Tokyo ca decor al filmului „Enter the Void"? Mulţi cineaşti contemporani au avut această opţiune: Michel Gondry, Leos Carax, Sophia Coppola...

Gaspar Noé: De ce Tokyo? Pentru că este cel mai halucinogen, cel mai psihedelic oraş pe care îl cunosc. Există acolo o puternică latură futuristă. Şi mi se mai pare că cele două personaje care vorbesc engleza în Tokyo sunt şi mai „suspendate", pentru că se află într-o ţară în care se vorbeşte o altă limbă şi care-i complet diferită de cultura lor. Ceea ce este cu adevărat fascinant este că oraşul este foarte cinematografic. Era foarte potrivit pentru lentoarea filmului meu. Fusesem de douăzeci de ori la Tokyo înainte, pentru că ador acest oraş. Este o destinaţie care mă excită foarte mult.

Ambele filme, „Irréversible" şi „Enter the Void", se ocupă de experienţe situate în preajma morţii. Este ceva programatic?

Ideea lui „Enter the Void" este de a face un film care să reproducă „stările alterate ale conştiinţei" personajului principal, iar apoi de a ilustra toate aceste cărţi despre viaţa de după moarte. Eu nu cred în ele, dar m-a amuzat să ilustrez aceste „poveşti".

Cum aţi lucrat scena violului Monicăi Bellucci din „Irréversible"?

N-a fost foarte dificil. Ea a fost foarte „voluntaristă". Bărbatul care l-a jucat pe violator şi-a jucat rolul foarte bine. Monica Bellucci a avut mult curaj în realizarea secvenţei. Este o actriţă foarte profesionistă.

Care este cea mai mare teamă a dumneavoastră?

Sunt plin de mici fobii, sunt lucruri care nu-mi plac... Nu‑mi place deloc să rămân singur. Sunt oameni care pleacă în vacanţă de unii singuri, pentru a nu avea bătaie de cap. Eu prefer întotdeauna să fiu într-un grup mai mare.

Următorul film?

Apriori, va fi un film erotic, dar mai multe nu ştiu încă.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: