Corespondenţa lui Corneliu Coposu din arhiva CNSAS. O carte document, lansată online la 25 de ani de la moartea Seniorului

Volumul „Corneliu Coposu sub lupa securităţii - declaraţii, corespondenţă, conferinţe şi scrieri inedite”, scris de istoricul Marin Pop,  va fi lansat în direct online, pe platforma “Zoom”, şi transmis pe pagina de Facebook a Fundaţiei Corneliu Coposu, miercuri, 11 noiembrie, la ora 19.00. Cartea, publicată de Editura Vremea, este dedicată Seniorului, la împlinirea a 25 de ani de la moartea sa.

La lansarea volumului "Corneliu Coposu sub lupa securităţii - declaraţii, corespondenţă, conferinţe şi scrieri inedite", publicat de Editura Vremea, vor participa Silvia Colfescu - director Editura Vremea, Marin Pop - autor.

Corneliu Coposu (1914-1995) a fost liderul opoziţiei din România postcomunistă. Absolvent de drept şi ziarist, om de încredere al liderului naţional-ţărănist Iuliu Maniu, Coposu a fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc până la interzicerea acestuia în 1947, iar ulterior a fost deţinut politic în condiţii foarte aspre timp de 17 ani, în faza stalinistă a regimului comunist din România. După Revoluţia din 1989 a reîntemeiat oficial PNŢ sub numele de Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat şi a fost preşedinte al PNŢCD-ului între 1990 şi 1995. În această calitate, a fondat Convenţia Democrată Română, al cărei prim preşedinte a fost. Corneliu Coposu a fost ales senator în Parlamentul României în 1992. A murit pe 11 noiembrie 1995.

FRAGMENTE

Corneliu Coposu către surori:

„Cluj, 9.07.1988
Dragile mele,
Sper să primiţi scrisoarea înainte de reîntoarcerea mea, deşi n-ar fi exclus ca drumul ei să fie mai lung decât al meu. Vreau să vă relatez ce-am experimentat până acum. Am sosit (fiert de căldură) cu mare întârziere, datorită defectării unui vagon care a trebuit scos (cu manevre complicate) din garnitură şi datorită unor lucrări de terasament dintre Aiud şi Războieni, care au limitat viteza „rapidului” la 5 km pe oră.
Am fost aşteptat la gară de Ady, care s-a plictisit până la sosirea trenului întârziat.
Am sosit în vizită la Ioani Buhaiu152, Victor Boroş153, Traian Albu154, Matei155, Delia. Mai am restanţă la Lia156 şi o invitaţie la Nelu157. Am fost vizitat de Matei, Nelu, Victor – cu familiile respective. Câteva cuvinte dintre ele – Ioani Buhai este foarte prăbuşit. Se mişcă cu baston şi cu dificultate. Vorbeşte tare greu şi acum e demoralizat fiindcă prietenul şi doctorul care se ocupa de el, fiind vecini, a murit subit de un stop cardiac (Dr. Plosca din
Unimăt). Elenuţa se ţine bine, cu toţi anii ei (80), desigur îmbătrânită dar încă citovă158. M-au primit cu multă afecţiune, bucurie şi plânsete. – Victor Boroş, foarte îndatoritor,
s-a pus la dispoziţia mea cu mare entuziasm. Vede cam rău (cu 15 dioptrii), dar nu se lasă. Acum creşte găini  şi-şi aprovizionează neamurile (şi pe vânzătoarele de la prăvălie) cu ouă proaspete. În schimb Cornelica a îmbătrânit de nerecunoscut. Are un obraz ca un pergament boţit. Zice că suferă de colită, ficat, inimă şi că se teme că are cancer (ipohondrie). Am fost ieri invitat de ea la dejun. – Traian Albu se plânge de boală de inimă. A chelit aproape complet; nu se lasă de stupi; stă cu fata mai mare (Mariana) şi familia ei, din care i-am văzut doar nepoata, agitată de concursul de intrare în facultate. Traian mi-a spus că se înţelege bine cu ginerele său (localnic) dar nu şi cu feciorul lui (care e la a treia căsătorie din care i-a rezultat o fetiţă, pe lângă copilul acum mare făcut cu Gabi,doctoriţa simpatică ce i-a fost prima nevastă. Cea actuală este divorţată având din alt mariaj o fată măricică. Nu lucrează în producţie şi după părerea tatălui său pierde vremea cu cursuri de „optică” pe la şcolile medii tehnice.

Actuala soţie e inginer. Nu l-am văzut nici pe el nici pe Mariana (care era la o şedinţă). Traian mi-a spus că prima lui nevastă, doctoriţa, care creşte copilul (acum de 15 ani) nu s-a mai măritat. – Am fost la Delia unde l-am găsit pe Sandu şi pe băiatul mic (Bogdan) noul profesor
al ceasului. Băiatul mare e în tabără, iar fetiţa e la Oradea la bunici. În anul acesta din lipsă de bani nu merg la mare, dar Sanda va merge la Bucureşti în decembrie cu un grup de elevi de-ai lui. Amândoi arată bine. Delia a slăbit şi este foarte frumoasă şi activă. – La Matei, bătrânul
Fărcaş mai grădinăreşte (la 93 de ani) dar a surzit. În schimb Mărioara arată neaşteptat de bine. Dintre copii, în afară de Mateiuţ, care face armata la Bucureşti, Tudor (student, în anul de armată), este cinci zile la şcoală, iar două locuieşte la Nena; Ana nu mai vrea să continue
şcoala şi părinţii nu mai insistă. Ady, cel mic, este deştept – spirt, drăguţ, săritor, mare suporter la footbal, s-a constituit în adjunct al meu şi nu mă părăseşte nici un ceas, decât pentru a dormi (Trage chiului de la şcoală care încă nu s-a încheiat – decât la 15 Iulie). Feti şi Nena, harnice
amândouă, una cu gospodăria în care s-a specializat şi cu lecţiile (destule) de matematică, cealaltă cu permanente traduceri tehnice şi medicale, în nemţeşte, în franţuzeşte.

Nena vrea cu orice preţ să vină la sfârşitul verii, la noi (poate septembrie) pentru vreo zece zile. De curând a murit Paraschiva, văduva lui Tarţa159 şi sora lui Ghiţă Dragoş. Fiica ei, Liliana (profesor agregat), măritată cu un doctor, m-a poftit la masă, dar am refuzat politicos, în
lipsă de timp. Am fost invitat şi la Florica (Camela) care nu umblă, având picioarele butuc. Va trebui să merg şi la ea (probabil cu Victor Boroş) cel puţin un ceas.
După cum vedeţi, nu prea am vreme de lenevie. La Icuţa cred că voi merge Luni (11 Iulie). Încă nu am anunţat-o.
Am uitat să spun că darurile duse Deliei au determinat mare entuziasm (1/2 cafea, 1 ciorapi sport, bomboane,păpuşă, ceas, unt, pix). Fetelor gazde le-am dat 4 pachete de unt, 1 Nes, 1 cafea, dar le-am şi târguit legume şi fructe.
Cred că am găsit o sursă bună de clisă bine afumată (de porc crescut acasă cu porumb). Duminică mă voi duce să achiziţionez şi trimit acasă prin poştă.
I-am dat telefon de aici şi lui Odette.
Rog să nu o lăsaţi pe Bobiţă să se obosească prea mult, să simplificaţi menu-ul şi (?) să se abată mai des şi mai devreme pe acasă.
Ciplea a avut o înmormântare fastuoasă cu foarte multă lume, prohod cu 5 preoţi greco-catolici, în frunte cu Todea care e mitropolit.
Vă sărut cu drag şi dor,
Cornel"

15.VII.1988
Dragile mele,

M-am întors de la Icuţa, la care am stat 2 zile. Am fost cu ea la familia Munteanu, unde am fost primit excepţional. Sunt oameni foarte cumsecade şi de un
sprijin real pentru Icuţa. Am văzut şi pe negrişori. Era acasă şi Ady.
I-am dus Icuţei 2 kgr. Vişine, 2 kgr. Caise, 3 kgr. Roşii, 2 kgr. Morcovi, 5 kgr. Cartofi, 1 kgr. Fasole verde, ½ kgr.Zmeură, ½ kgr. Caşcaval, ½ kgr. Urdă şi 10 ouă. N-avea de nici unele. Cred că am aprovizionat-o pe o lună (Bineînţeles că a insistat să-mi plătească cumpărăturile, dar măcar vitaminele şi doctoriile, însă nu am acceptat).
Cumpărăturile pentru Icuţa m-au costat 350 lei.
În zilele când am fost la Turda a fost foarte cald. Biata Icuţa mi-a făcut foc pentru baie (apă caldă), mi-a cedatpatul din cameră şi ea a dormit în bucătărie (cu tot protestul
meu). I-a părut tare bine de vizită. Am povestit cu ea până noaptea târziu". (Fragmente din volumul "Corneliu Coposu, sub lupa Securităţii", Copyright Editura Vremea).

Istoricul Marin Pop: "Apariţia lui Corneliu Coposu pe scena politică românească nu a fost una întâmplătoare"

"Corneliu Coposu s-a născut la 20 mai 1914, în localitatea Bobota, judeţul Sălaj. Tatăl său, Valentin Coposu, semnatar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, era preot greco-catolic în această localitate, iar pe mama sa o chema Aurelia şi era fiica protopopului greco-catolic Iulian Anceanu. Aşadar, apariţia lui pe scena politică românească nu a fost una întâmplătoare, deoarece Corneliu Coposu provenea dintr-o familie cu vechi tradiţii istorice. El avea ca înaintaşi pe linie maternă şapte preoţi, iar pe cea paternă trei.

Format din punct de vedere profesional la şcolile Blajului şi Clujului, Corneliu Coposu a fost arestat în anul 1947, la vârsta de 33 de ani, în plină ascensiune profesională şi pe plan politic, fiind ales în funcţia de secretar general adjunct al P.N.Ţ. A îndurat calvarul închisorilor comuniste nu mai puţin de 17 ani, dacă socotim şi cei doi ani de Domiciliu Obligatoriu, respectiv 1962-1964. După eliberare a fost permanent sub lupa Securităţii, până în anul 1990, urmărit, arestat, anchetat şi marginalizat.

Lucrarea de faţă îşi propune să introducă în circuitul ştiinţific informaţii inedite referitor la unele declaraţii din timpul anchetelor la care a fost supus încă din anul 1945, cu ocazia marii demonstraţii pro-monarhiste şi anticomuniste, precum şi cele care au urmat în perioada comunistă. Ele fac referire la evenimente, persoane şi aspecte de viaţă cotidiană în timpul regimului comunist. De asemenea, este publicată corespondenţa pe care a purtat-o cu diverse persoane, interceptată şi multiplicată de către Securitate şi diverse scrieri inedite, confiscate de către Securitate cu ocazia numeroaselor percheziţii domiciliare.

Am considerat că avem datoria morală de a-l reabilita sub aspect intelectual şi de a arăta opiniei publice adevărata lui pregătire profesională, deoarece a fost marginalizat şi trecut la index în perioada comunistă.

Structurat pe trei capitole, acest demers ştiinţific are la bază informaţiile studiate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, respectiv Dosarul de Urmărire Informativă (38 volume), Fondul Penal şi unele dosare din Fondul Documentar, care fac referire la Corneliu Coposu.

Primul capitol debutează cu anchetarea lui Corneliu Coposu în urma manifestaţiei din 8 noiembrie 1945 şi conţine un interviu inedit acordat de către Corneliu Coposu unei agenţii străine de presă referitor la actul de la 23 august 1944, care începea să fie confiscat de către comunişti. Din înregistrările Securităţii aflăm, apoi, informaţii inedite pe care Corneliu Coposu le oferă unor persoane despre lideri comunişti precum Lucreţiu Pătrăşcanu, vizat ca premier în locul lui Petru Groza, Ana Pauker, Gheorghe Gheorghiu-Dej,Vasile Luca, Belu Silber etc.

De asemenea, ca un laitmotiv intervin în povestirile sale înregistrate la domiciliu de către Securitate, relatări despre mentorul său politic Iuliu Maniu: rolul acestuia în realizarea actului de la 23 august, capcana de la Tămădău, arhiva lui Iuliu Maniu dispărută în timpul regimului comunist, o declaraţie inedită despre cum decurgea o zi de lucru a marelui om politic sau cum îi interzicea Securitatea lui Corneliu Coposu să-şi comemoreze mentorul.

Informaţii inedite referitoare la viaţa politică românească din perioada 1944-1947 aflăm din declaraţiile pe care Corneliu Coposu le-a dat în timpul anchetelor la care a fost supus în vara şi toamna anului 1947. Este perioada în care minusculul partid comunist din România ajunge, cu ajutorul Moscovei, să cucerească puterea în România şi să instaureze un regim totalitar, după model sovietic şi supus URSS-ului. Din declaraţii regăsim, atât cât putea să spună Corneliu Coposu fără a se autoincrimina sau incrimina pe mentorul său, Iuliu Maniu, eforturile disperate ale opoziţiei democratice româneşti de a scăpa din chingile Moscovei şi neputinţa aliaţilor anglo-americani în faţa dictatorului Stalin.

Dintr-o altă înregistrare a Securităţii aflăm mărturii cutremurătoare despre macabrul fenomen de reeducare de la Piteşti. De asemenea, biserica greco-catolică, care activa în clandestinitate, se găsea şi ea sub lupa Securităţii, iar convorbirile dintre Corneliu Coposu şi Elena Boilă, strănepoata lui Iuliu Maniu, pe tema activităţii bisericii sunt înregistrate şi raportate de către organele Securităţii.

Referitor la situaţia din ţară şi viziunea lui Corneliu Coposu despre regimul comunist, am selectat câteva impresii care ni s-au părut relevante. De asemenea, câteva portrete pe care Corneliu Coposu le creionează în declaraţiile pe care era forţat să le scrie în timpul anchetelor, din care transpar verticalitatea sa şi modul cum îşi aprecia prietenii şi colaboratorii, dincolo de barierele ideologice, cum era cazul lui Alexandru Ivasiuc.

La finalul capitolului redăm un studiu de caz, respectiv convorbirile dintre Corneliu Coposu şi istoricul Dennis Deletant, precum şi documentele emise de către Securitate, din care aflăm informaţii istorice inedite, dar din care transpare şi paranoia statului comunist, căruia îi era frică să nu iasă la iveală trecutul pe care l-a falsificat.

În cel de-al doilea capitol al lucrării este publicată întreaga corespondenţă internă a lui Corneliu Coposu, care se regăseşte în arhiva CNSAS, urmând ca cea externă şi legăturile lui cu Exilul românesc să facă obiectul unui studiu viitor. Capitolul este precedat de un studiu introductiv, în care am încercat o analiză a evenimentelor cuprinse în corespondenţă şi în care sunt oferite informaţii suplimentare despre persoanele cu care Corneliu Coposu a corespondat în perioada comunistă.

Ultimul capitol l-am dedicat conferinţelor şi scrierilor pe care Corneliu Coposu le-a elaborat şi susţinut în timpul regimului comunist şi care se regăsesc în arhivele CNSAS. Ele au fost confiscate de către Securitate de la autor în timpul numeroaselor percheziţii domiciliare la care a fost supus după eliberarea din temniţele comuniste în anul 1964.

În concluzie, credem că odată cu trecerea timpului şi descoperirea unor informaţii noi despre Corneliu Coposu ne dăm seama de adevărata valoare a omului care s-a format profesional înainte de instaurarea ciumei roşii la noi în ţară şi care nu s-a lăsat infestat de această epidemie adusă de tancurile sovietice. A rămas demn şi neclintit, chiar dacă a avut de suferit apoi toată viaţa şi constituie pentru noi un adevărat model de moralitate, într-o perioadă în care simţim o mare nevoie de modele veritabile, demne de a fi urmate de către tânăra generaţie", apreciază istoricul  Marin Pop, autorul cărţii, în cuvântul înainte al cărţii.