Comunismul pe înţelesul celor tineri: „Pe vremea aceea, ca să aibă carne, omul trebuia să vîneze”

1 Mai Muncitoresc FOTO fototeca online a comunismului românesc

„Elevii de clasa a VI-a (12-13 ani) şi cei de clasa a IX-a (15-16 ani) au puncte de vedere vesele şi triste, dar autentice şi tulburătoare, legate de o istorie recentă pe care o cunosc doar din auzite”, spune Prof. Mihaela Nicolae, C.N. „Mihai Eminescu“, Buzău, pentru Dilema Veche.

● Dictatorul era un om foarte strict, care obliga oamenii să îl slăvească. (Petruţ Haralambie)

● Aş putea spune că, atunci, distracţia le era interzisă adulţilor. Cred că atunci a prins viaţă expresia „Comunistule!“ (Andreea Lazăr)

● Trebuia răbdare: să stai la cozi, să primeşti o casă de la stat, să pleci în străinătate. De aici am dedus că răbdarea era un sport naţional. (Andrei Mihalcea)

● Pe vremea aceea, oamenii mîncau portocale o dată pe lună, iar dulciuri primeau o dată la trei luni sau la un an. (Bianca Podaru)

● Pe vremea aceea, ca să aibă carne, omul trebuia să vîneze sau să cumpere direct de la o fermă porci şi găini. (Cornel Şerban)

● Tatăl meu nici nu auzise de kiwi sau de portocale pentru că banii aveau altă valoare. Chiriile, taxele, sănătatea şi mîncarea costau mult. (Cosmina Grigore)

● Bunicul mi-a zis că, în clasa a II-a, copiii care aveau numai Foarte Bine în carnet deveneau pionieri şi erau numiţi aşa pînă în clasa a VIII-a. Asta mi se pare o chestie destul de interesantă. (Bianca Oprişanu)

● Comuniştii au dat ordin ca militarii să se ducă acasă la oamenii de la ţară, care erau mai bogaţi decît ei, şi să le ia toată averea. (Valentin Ene)

● Cum se putea cumpăra o maşină? Produsul era prezentat la televizor, cu date de contact, apoi îi scriai directorului fabricii, iar acesta alegea cui să dea întîietate, după anumite criterii. Aşa a făcut şi bunicul, îndemnat de tatăl meu. După şase luni, a venit răspunsul la scrisoare, iar bunicul a putut cumpăra o Dacie 1100, aproape singura din parcare. (Teodor Muşat)

● Mătuşa mea călătorea, împreună cu unul din verii mei, de la Bucureşti la Timişoara, cu trenul. Copilul s-a plictisit şi, la un moment dat, ca să facă o glumă, a zis: „Cînd face nea Nicu cu mîna, şterge televizorul prin interior!“ Oamenii din compartiment s-au albit la faţă şi au întors privirea spre geam, ca şi cum n-ar fi auzit nimic. Se temeau să rîdă. (Andreea Poşircă)

● Şcoala era mai severă. Bunicul mi-a povestit că a uitat lecţia la matematică, iar profesorul a început să-l dea cu capul de tablă, întrebîndu-l dacă şi-a amintit. La un moment dat, între lovituri, bunicul şi-a amintit, cumva, a răspuns şi a luat notă mare. (Alexandru Zăvoianu)

● Bunica se trezea de dimineaţă ca să o ducă pe mama la creşă şi pe unchiul meu la grădiniţă, pentru ca apoi să meargă la serviciu. Pentru copii se făceau mari eforturi; ştiu că plecau bunicii mei în Bulgaria şi luau dulciuri. Ţineau bananele verzi pe şifonier, să se coacă. (Andrei Enescu)

Citiţi articolul integral în Dilema Veche. 

Din dosarul „Comunismul pe înţelesul celor tineri” publicat de Dilema Veche mai fac parte:

- O scurtă istorie a comunismului din România de Alexandru Ofrim (istoric)

- Istoria celor mici de Zoltán Rostás (sociolog)

- Poveşti din clasă de Mihai Stamatescu (profesor de istorie) 

- Comunismul, din auzite de Adina Popescu 

- Epoca de Aur, altfel decît o ştim -  dialog cu Ştefan CONSTANTINESCU, artist vizual - de Adina Popescu