Cinismul Justiţiei
0Achitarea celor doi securişti responsabili de tortură şi de incitarea la violenţă faţă de dizidentul Gheorghe Ursu până la decesul acestuia ridică o problemă gravă de sistem: cinismul.Achitarea celor doi securişti responsabili de tortură şi de incitarea la violenţă faţă de dizidentul Gheorghe Ursu până la decesul acestuia ridică o problemă gravă de sistem: cinismul.
Sigur, nu este vorba despre o infracţiune şi nici despre o contravenţie, ci despre o stare de spirit care generează situaţii de fapt. Concret, doar cinică poate fi numită acea Justiţie care îţi redă dreptul la proprietate cu întârziere de cel puţin un deceniu, dacă nu chiar două şi mai multe. La fel, în batjocură se pronunţă aceeaşi Justiţie când condamnă la închisoare un hoţ de buzunare, dar achită pe unul care a fraudat milioane de euro din bugetul public, autohton sau european.
În ceea ce priveşte achitarea de săptămâna trecută, ar fi de spus pe nume cel puţin câtorva lucruri. Înainte de orice, este strigător la cer că la noi s-au înfiinţat doar parchete speciale privind infracţionalitatea organizată şi corupţia, dar nu şi unul menit să mijlocească dreptatea în materie de crime ale comunismului. Or, prin durata în timp de aproape jumătate de secol şi prin numărul mare de victime – de la cele directe la cele indirecte –, dictatura proletariatului a reprezentat cea mai crudă domnie a nelegiuirii.
Apoi, profund imorală este menţinerea în pas cu inflaţia timp de trei decenii a unor privilegii obţinute prin susţinerea unui regim criminal. Cum şi cine poate justifica pensiile speciale ale foştilor ofiţeri de Securitate, faptul că se bucură de beneficiile materiale şi de onorabilitatea socială dată de gradele înalte? Nu este vorba despre condamnarea unui grup întreg, ci despre corectura necesară unui nou început. Cum să fie România de azi corectă, când ea a preluat ştatele de plată ale totalitarismului bolşevic?
În fine, am văzut cu ochii mei şi am auzit cu urechile mele la Înalta Curte: în procesul de reabilitare a lui Mircea Vulcănescu, procuroarea de caz afirma că nu este cazul să se ia în discuţie decizia luată de instanţă, că este vorba despre un criminal de război dovedit etc. Opinia a fost însuşită de judecătoare, preşedintă a unui complet format din trei doamne dintre care două născute în jurul anului 1989. La întrebarea mea cum pot fi validate condamnările politice ale comunismului, mi-a răspuns sec: aceasta este Justiţia! Mi-au dat lacrimile...
Se încarcă comentariile...
