Cinematografele - inchiriere in loc de privatizare

Romania numara in momentul de fata peste 400 de cinematografe a caror situatie este departe de a fi una fericita. Ele sunt, in cvasitotalitatea lor, inca in proprietatea statului si sufera de serioase

Romania numara in momentul de fata peste 400 de cinematografe a caror situatie este departe de a fi una fericita. Ele sunt, in cvasitotalitatea lor, inca in proprietatea statului si sufera de serioase carente sub aspectul dotarii tehnice, al conditiilor de vizionare si, de multe ori, chiar al celor igienice. Sunt numeroase exemplele salilor aflate in paragina, insalubre sau inchise. Cele cateva cazuri fericite de cinematografe de stat modernizate, ce ofera conditii decente sau chiar luxoase de vizionare, urmare a putinelor investitii care au putut fi facute, nu reusesc sa rentabilizeze domeniul. Mai mult, discrepanta dintre cinematografele de stat si cele particulare este enorma, publicul manifestand un interes tot mai mare pentru acestea din urma. De exemplu, in 2003, un singur complex particular de cinematografe (Hollywood Multiplex) a reusit sa stranga aproape un sfert din publicul celorlalte. Cauzele acestei situatii, chiar daca la prima vedere ar parea ca se reduc la lipsa banilor pentru investitii (statul nu a acordat niciodata bani pentru renovarea si dotarea salilor, dupa '89), sunt de fapt mult mai complexe. Pe langa scaderea interesului publicului pentru cinema, inregistrata in majoritatea tarilor din lume, la criza contribuie elemente dintre cele mai variate: de la inadecvarea la situatia actuala a conceptului dezvoltat inainte de '89 - sali mari de cinema, in cartiere muncitoresti -, pana la ... lipsa locurilor de parcare. Cu toate acestea, autoritatile s-au incapatanat in ultimii 14 ani sa le pastreze in proprietatea statului, fara a le sprijini in vreun fel. Mai mult, prin Legea Cinematografiei (630/2002) un numar de 122 de sali (cele mai bune din patrimoniul Romania Film) erau trecute in proprietatea publica a statului si in administrarea Centrului National al Cinematografiei, neputand fi, prin urmare, privatizate, ci doar inchiriate, ceea ce au si decis autoritatile actuale. Faptul nu a ramas nespeculat de Razvan Theodorescu, ministrul Culturii si Cultelor, care, intr-o conferinta de presa de la sfarsitul anului trecut, se impauna cu initiativa "in premiera" a ministerului de a inchiria salile, tinand sa asigure ca acestea "nu vor ajunge carciumi". Or, "marea realizare in premiera" a MCC nu difera, in esenta, de inchirierile pe care le realiza Regia Autonoma Romania Film inca din 1996. Jumatate din banii rezultati se duc in gaura neagra a bugetului de stat Dintre cele 118 cinematografe si gradini de vara aflate in momentul de fata in domeniul public, au fost scoase la inchiriere, de catre MCC si CNC, 71. La sfarsitul lui 2003 a fost publicat in presa anuntul de organizare a licitatiei, iar termenul de depunere a dosarelor este 10 februarie 2004, urmand ca deschiderea plicurilor sa se faca pe 12 februarie 2004. "Criteriul avut in vedere a fost sa scoatem cu prioritate salile nerentabile din punct de vedere economic. Cele ramase sunt sali importante cu buna activitate economica, soarta lor urmand sa fie decisa ulterior", sustine Decebal Mitulescu, presedintele Centrului National al Cinematografiei. Dintre cele 71 de cinematografe, 60 au inregistrat pierderi la sfarsitul lui 2003, salile propuse pentru inchiriere totalizand o pierdere de 7,012 miliarde de lei. Pentru a sprijini investitorii importanti s-au format si 7 lanturi de cate 5 cinematografe fiecare, impartite, conform presedintelui CNC, pe zone ale tarii. Inchirierile vor fi facute pe perioade cuprinse intre 2 si 7 ani, cu posibilitate de prelungire. Reprezentantul CNC sustine ca se pune accent pe modernizarea salilor, investitiile pe care chiriasul se va obliga sa le faca fiind unul dintre criteriile de eligibilitate, alaturi de pretul oferit pentru chirie si de planul de afaceri. Spre deosebire de cele afirmate de Razvan Theodorescu, chiriasul, chiar daca nu va putea schimba obiectivul de activitate, il poate "diversifica", prin urmare aparitia si a unei "bodegi" pe langa cinema nu este exclusa. Unul dintre cele mai ciudate lucruri legate de licitatie este impartirea inechitabila si dezechilibrata a cinematografelor pe retele. Astfel, o singura retea reuseste sa adune cateva dintre cinematografele cele mai importante si mai dotate, majoritatea profitabile economic, in timp ce in celelalte se regasc cu precadere cele nerentabile. Reteaua privilegiata reuneste cinematografele: Arta - Arad (171 milioane de lei pierderi in 2003), Patria - Brasov (22 milioane lei profit), Luceafarul - Bucuresti (662 milioane lei pierderi), Republica - Constanta (1,215 miliarde lei profit!!!) si Studio - Timisoara (110 milione profit), castigatorul licitatiei beneficiind de avantaje clare spre deosebire de ceilalti chiriasi. In ciuda intentiilor declarate, inchirierea a numai 71 dintre cinematografe nu va rezolva problemele celorlalte peste 300 (aflate in situatia cea mai grava) pentru care nu s-a gasit inca o solutie. Mai mult, banii obtinuti din inchirieri nu sunt directionati catre celelalte sali, ducandu-se in proportie de 50 la suta la bugetul de stat si de 50 la suta la Fondul Cinematografiei. De asemenea, este putin probabil ca toate cele 71 de cinematografe sa fie inchiriate la prima licitatie, pana ieri fiind cumparate doar 60 de caiete de sarcini.