fostul conducător al României, Nicolae Ceauşescu, alături de generalul Charles de Gaulle, preşedintele Franţei anului 1968.

Întoarcerea în timp este reală, iar şocul este aproape brutal: pentru români, un amestec de reţinere, dar şi de mândrie (amintirea anilor petrecuţi în comunism cu plăcerea reamintirii unor clipe de bucurie şi emfază: vizita unui leader occidental în România). Pentru francezi şi diplomaţii străini prezenţi în sala singurului teatru privat din Paris încă în funcţiune - sala de teatru a Palatului Behague, reşedinţa ambasadorului, dar şi ambasada României în Franţa - sentimentul este de admiraţie, de recunoaştere şi chiar de invidie. Aşa cum avea să exclame la finalul celor două ore de depănat amintiri şi analizat impactul acelei vizite extraordinare de acum 50 de ani, din mai 1968, în câteva oraşe din România, un diplomat: "dar acum înţeleg ce vă uneşte pe voi, francezii, de români, înţeleg şi cum funcţionează legătura aceasta a latinităţii, eu care, vedeţi bine, sunt un diplomat chinez – este vorba de o diplomaţie a afectului! Felicitări!"

Era oare nevoie de recapitularea acestei vizite despre care astăzi, în 2018, prea puţini îşi amintesc? Era mare nevoie. Franţa, dar şi restul Occidentului îşi vor fi irosit spaţiul imaginar destinat acestui moment mai ales cu reamintirea revoltei studenţilor, şi ea, umbrită de gravele care ţin Franţa în chingi de mai mult de o lună. Estul Europei este atent mai mult la ocuparea Cehoslovaciei de către ruşi. Prea prinşi de cotidian, cu toţii am reuşit cumva să uităm că adeseori viitorul este construit din mici detalii, că "istoria este cea mai frumoasă dintre poveşti", cum frumos îi place să spună ambasadorului român la Unesco, Adrian Cioroianu. În gazde perfecte ale manifestării, Excelenţa Sa, împreună cu Excelenţa Sa, Luca Niculescu, ambasadorul României în Franţa, care a şi schimbat pentru câteva ore postura de ambasador la propriu cu cea de ambasador la figurat, moderator, au reuşit să imprime discuţiei pasiune, savoare, şi să ofere concluzii care au urmat un sens ascendent: "o mare parte din francofonia noastră se datorează urmărilor vizitei generalui de Gaulle în România".

Aşa este. Asemeni lor, fac parte din generaţia care, deşi cu "cheia de gât", a învăţat franceza din clasa a II-a. Este o urmare a influenţei pozitive generate de trecerea lui Charles de Gaulle nu doar prin Bucureşti, Ploieşti, Găeşti, Slatina, Târgovişte, Craiova, ci şi prin "mintea" şi imaginarul unui conducător care nu a mai beneficiat niciodată de acelaşi capital de încredere şi simpatie în ochii lumii, ca în acei ani. Să fi fost la mijloc şi influenţa primului său ministru, Ion Gheorghe Maurer, francofon convins şi deoarece familia sa era originară din Alsacia-Lorena ?

Cu siguranţă. Cert este că vizita din 14-18 mai 1968 a reprezentat foarte mult pentru România, pentru Franţa, pentru Europa.

În primul rând, a marcat începutul schimbării la faţă a României. La nici o jumătate de an după vizita de 5 zile (generalul de Gaulle efectua astfel a treia vizită oficială ca preşedinte al Franţei, România urmând Canadei şi Poloniei) România semna cu Franţa acordul de producere a viitoarelor autoturisme Dacia, o alegere care avea să marcheze definitiv tot ceea ce a însemnat dezvoltarea industriei automobile în România, cea care a dus astăzi la producerea Daciei Duster! O alegere care a împiedicat clar transformarea ţării, de către Rusia, într-o ţară agricolă, producătoare la un moment dat a autoturismelor marca Fiat!

„Şi nu este vorba doar de asta, a adăugat ambasadorul Cioroianu. Cu Charles de Gaulle în România revenea de fapt Franţa, după episodul generalului Berthelot. În anii imediat următori vizitei, România făcea un salt comercial imens, deoarece în timp ce nicio altă ţară din Est nu depăşea 16 procente în domeniul comerţului extern cu Occidentul, România avea 36 de procente!“

Din punct de vedere diplomatic, România s-a arătat gata să aplice alte criterii relaţiilor cu vecinul rus. La trei luni după vizita lui De Gaulle în România, Nicolae Ceauşescu avea să ia decizia de a nu interveni în timpul ocupaţiei ruseşti la Praga. Relaţiile româno-franceze au demarat atunci un balet al dialogului diplomatic care nu a fost niciodată întrerupt. Iar la nivelul administraţiei teritoriale, ei bine,potrivit ambasadorului Niculescu, România este cea de a doua ţară europeană prezentă în Hexagon cu înfrăţiri de localităţi (peste 200).

Nu în ultimul rând, vorbim aici şi despre alegerea educaţională, despre o întreagă generaţie de intelectuali români care sunt profund francofoni datorită politicii francophone adoptate de Nicolae Ceauşescu după vizita generalului de Gaulle.

Iar geopolitic, european, un alt punct subliniat de această dată de membrii fundaţiei Charles de Gaulle, ca şi de foştii diplomaţi francezi prezenţi în România, politica externă a lui Charles de Gaulle, în care se înscrie vizita în România, urma logica trecerii clivajului blocurilor est-vest. O vizită purtătoare a unui mesaj - cel al necesităţii depăşirii, de către România, a condiţiei de stat din gironul sovietic - dar şi a unei speranţe care se năştea încet dar sigur în toată Europa: fiecare stat şi naţiune are capacitatea de a alege calea pe care se va dezvolta. Felul în care va evolua.

Din acest punct de vedere, vizita avea să depăşească limitele diplomatice, primind subînţelesuri simbolice. Sigur, vizita în sine va fi ocultată de presa franceză, ocupată cu manifestaţiile din mai 68. Însă presa română şi poporul român vor fi primit mesajele pe care le aşteptau şi recunoaşterea pe care o meritau, "cu puţin timp înainte ca acel cult al personalităţii de care suferea conducătorul de atunci al României să facă rău întregii naţiuni", cum remarca Adrian Cioroianu.

Rezumând, momentul Charles de Gaulle în România s-ar putea încadra între două fraze memorabile. Cea rostită la sosire, "te salut, ţară frumoasă!", cea rostită la plecare, după vizita în câteva oraşe (practic doar în sudul României...), dar şi după discursul oferit studenţilor de la universitatea din Bucureşti: "nu am învăţat multe lucruri unul de la altul [Ceauşescu şi de Gaulle], multe despre ceea ce gândim, însă ne-am permis unul altuia să ne exprimăm punctele de vedere, ideile, ceea ce este enorm". Exact ceea ce lipseşte astăzi din multe dialoguri...


* Eveniment organizat de Ambasada României şi Fundaţia Charles de Gaulle, în 16 mai 2018, la Paris. Ambasadorul Luca Niculescu a moderat dezbaterea la care au participat Jacques Godfrain, preşedintele Fundaţiei Charles de Gaulle şi fost ministru pentru cooperare internaţională, Frédéric Fogacci, conferenţiar universitar, Director pentru Cercetare al Fundaţiei Charles de Gaulle, Adrian Cioroianu, Delegat Permanent al României pe lângă UNESCO, fost ministru de externe, şi Max-Olivier Gonnet, director pentru Europa Centrală, Orientală şi Baltică în Ministerul francez pentru Europa şi Afaceri Externe, reprezentant la dezbatere al consilierului diplomatic al Preşedintelui Emmanuel Macron, Philippe Etienne.

* Sanda Stolojan, "Avec de Gaulle en Roumanie" (Editions de l'Herne) 1991