Ce au în comun aventurosul Cesare Borgia şi eroul Italiei Giuseppe Garibaldi?

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cesare Borgia (portret), în viziunea artistului Altobello Melone FOTO wikipedia.org
Cesare Borgia (portret), în viziunea artistului Altobello Melone FOTO wikipedia.org

Personalitatea şi acţiunile lui Cesare Borgia l-au făcut pe acesta să fie ostracizat de către contemporanii săi.  Unul dintre marile personaje ale Renaşterii, care apreciază politica lui Cesare în Italia a fost marele istoric şi om politic al Florenţei, Niccolo Machiavelli.

Iniţial, îndreptat spre un destin ecleziastic, Cesare Borgia realizează că posedă calităţi militare şi politice. Astfel, el decide să lase în urmă straiele de prinţ al Bisericii şi să îmbrăţişeze cariera de conducător al oştilor. Evenimente independente de el au făcut ca destinul său să nu fie asemenea lui Cezar sau Carol cel Mare.  Însă, posteritatea a păstrat şi perpetuat o parte din reuşitele sale.

Primul cardinal din istorie care renunţă la pălăria roşie

Născut în 1475, fiul papei Alexandru al VI-lea este numit cardinal la vârsta de 18 ani. Deşi se descurcă decent în noua sa poziţie, nu se simte potrivit pentru aceasta. În 1497 Juan Borgia, conducătorul trupelor papale este asasinat.  Nu se ştie clar dacă Cesare a fost implicat. Cert este că după moartea fratelui său, în anul imediat următor, Cesare renunţă la cardinalat şi devine noul lider al armatei papale. Vechile familii din Romagna precum Colonna sau Orsini se simt ameninţate de monopolul familiei Borgia asupra statului pontifical.

Subtil, Cesare încearcă să găsească o soluţie convenabilă pentru a-şi atrage nobilii de partea sa:De îndată ce a cucerit Romagna şi a învins puterea familiei Colonna, ducele Valentino[1] a voit să păstreze ceea ce cucerise şi să meargă mai departe, dar a avut de înfrânt două obstacole: cel dintâi erau propriile lui armate, care nu i se păreau credincioase, iar celălalt era voinţa Franţei; se temea ca armatele Orsinilor, de care se folosise, să nu-l părăsească tocmai când ar fi avut mai multă nevoie de ele, şi nu numai să-l împiedice de la o cucerire, dar să-i ia şi ceea ce cucerise. Se temea mai departe ca regele să nu facă şi el acelaşi lucru.

Citeşte continuarea pe historia.ro

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite