Casele lui Caragiale

In noianul de simpozioane si colocvii dedicate in aceste zile lui Caragiale, la implinirea a 150 de ani de la nasterea sa, mai util ar fi , pentru cei care nu stiu prea multe despre el, sa afle ce


In noianul de simpozioane si colocvii dedicate in aceste zile lui Caragiale, la implinirea a 150 de ani de la nasterea sa, mai util ar fi , pentru cei care nu stiu prea multe despre el, sa afle ce locuri se leaga de personalitatea scriitorului. Asadar, pe unde si-o fi dus veacul acest, inainte de toate, om Caragiale, nascut, acum 150 de ani, in noaptea dintre 29 si 30 ianuarie in cartierul Haimanale de langa Ploiesti? Au fost locuri, in Ploiesti, Bucuresti, Buzau sau la Haimanale care au insemnat pentru Ion Luca Caragiale, chiar daca numai in calitate de chirias, "acasa". Florarie si magazin de obiecte funerare la Ploiesti, restaurant la Bucuresti La Ploiesti, familia avocatului Luca St. Caragialli a fost chiriasa in doua case: intre 1858 si 1859 in casa lui Ilie Lumanararu, in strada Negustori nr.16, astazi strada Cosbuc si intre 1859 si 1870 in strada Temelie Dinescu nr.46, astazi strada Stefan cel Mare. Soarta celor doua case nu a fost prea fericita, insa evidentiaza intocmai "rasu-plansu" atat de dragi lui Caragiale. Prima exista inca (foto), la parter functionand, intr-un bun spirit crestinesc, cu grija pentru cei care au locuit-o, o florarie si un magazin de obiecte funerare. Pentru a doua, in schimb, nu s-a mai gasit nici o utilitate, fiind demolata in 1980, fara mila pentru memoria celui care a locuit-o. In Ploiesti exista totusi, din 1962, o casa memoriala I.L.Caragiale, chiar in centrul orasului , pe strada Cutuzov nr.1, amenajata in imobilul care a apartinut avocatului Gheorghe Dobrescu, cunoscut azi sub numele de "Casa Dobrescu". Aici sunt adunate obiecte de mobilier, fotografii, documente, manuscrise, editii princeps, corespondenta, toate apartinand familiei Caragiale. Cele trei camere recent restaurate si reamenajate imbina partea literara cu ambientul domestic si, gratie lor, il avem in fata pe un Ion Luca Caragialli copil, inregistrat in cataloagele vremii, pe un Caragiale jurnalist, prezent in "Ghimpele", "Convorbiri Literare" sau "Moftul roman", copist, dramaturg sau boem. Pentru cine se asteapta sa-l gaseasca pe Caragiale colectionar de arta sau detinator al unor piese rare de mobilier de epoca va gasi doar strictul necesar, suficient pentru a crea un cadru cald. Se pare ca locurile stabile nu se potriveau deloc cu un spirit rebel si o soarta destul de cruda planeaza asupra tuturor locurile in care a locuit Caragiale. De la florarie sau magazin de obiecte funerare sau disparitie prin demolare in Ploiesti, in Bucuresti s-a ajuns la... restaurant. In cazul casei pe care dramaturgul a ocupat-o in Capitala intre 1901 si 1902, tot in calitate de chirias, un curajos investitor grec, a deschis, la adapostul Directiei Monumentelor Istorice din cadrul Ministerul Culturii si Cultelor (care i-a dat avizul), un restaurant cu specific frantuzesc, numit chiar "Casa Caragiale". Trista ironie, in timp ce casa memoriala a dramaturgului este deschisa in "Casa Dobrescu", o casa in care Caragiale a locuit candva e folosita cu nume cu tot pentru a atrage clienti spre beneficiul unui patron oarecare. Mai ramane insa cartierul Haimanale, devenit astazi Comuna I.L.Caragiale, unde se mai pastreaza un colt din casa in care s-a nascut dramaturgul si o expozitie permanenta cu obiecte care i-au apartinut acestuia. Birt si covrigarie la Buzau Calatorul obosit care trece prin gara Buzau, poate poposi pentru putina odihna in barul din Piata Garii. Intreprinderea ar fi insa riscanta, atat pentru sanatatea vizitatorului, caci localul nu straluceste de curatenie, cat, poate, si pentru integritatea sa fizica, aici diversii musterii vadind relatii mult prea apropiate cu Bacchus. Cu putina bunavointa barul poate fi inclus in ceea ce indeobste numim "localuri de categoria a III-a". Placa memoriala, destul de murdara, de pe unul din zidurile cladirii, mentioneaza ca aici a locuit, intre 15 noiembrie 1894 si 15 noiembrie 1895, marele nostru dramaturg I.L. Caragiale. Ceea ce nu stie trecatorul este ca, in aceasta perioada, Caragiale a avut in antrepriza restaurantul garii si a ocupat imobilul compus din trei camere si o bucatarie impreuna cu intreaga familie: sotie, copii, soacra si o nepoata. Experienta lui Caragiale ca patron de restaurant nu este insa una singulara, ci face parte dintr-un intreg sir de afaceri paguboase de acelasi fel. In toamna anului 1893 se asociaza cu un prieten pentru deschiderea unei berarii pe strada Gabroveni din Bucuresti, iar mai apoi, dupa un oarecare succes, deschide "Beraria Academica - Bene bibenti" pe strada Selari. Ambele afaceri, dupa ce ii scad reputatia in "mediile cultivate", se dovedesc, in timp, neprofitabile. Afacerea din Buzau are, din pacate, aceeasi soarta, ceea ce il determina pe Caragiale sa nu mai reinnoiasca dupa un an contractul de antrepriza si sa paraseasca orasul. Desi se intitulase candva ironic "presedintele chelnerilor", fiind de altfel inscris si in asociatia internationala a chelnerilor, nu si-a pus niciodata sortul la brau pentru a servi, iar la Buzau se pare ca nu s-a ocupat personal de treburile restaurantului. In prezent, parca pentru a pastra nestirbit spiritul lui Nenea Iancu, barul apartine unui anume dom' Fanica, iar clientii, "Mitici" contemporani, cei mai multi turmentati, vorbesc despre ce altceva daca nu despre politica si "renumeratia, dupa buget, mica". Asa ca, omagiu involuntar adus marelui dramaturg, cladirea este o expresie perfecta a "romanismului provincial profund". Alaturi de barul, sugestiv intitulat, "Parcul Trandafirilor" (cu toate ca miasmele amintesc de orice altceva, numai de flori nu), cladirea mai adaposteste si o covrigarie. Din perspectiva oficiala, aflam de la Stanuta Ionel, consilier in cadrul Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National Buzau, ca "imobilul este inclus pe lista monumentelor istorice, dar nu prezinta un interes deosebit si nu are o valoare arhitectonica speciala. Prezenta lui pe lista monumentelor se datoreaza probabil doar patriotismului local". Oricum, imobilul nu face obiectul nici unui program anume. Dupa ce in trecut era un local de alimentatie publica apartinand "Gastronom Buzau", in prezent cladirea este in proprietatea unei firme particulare, iar etajul nu este locuit. Tinand seama de toate acestea, s-ar parea ca cele mai importante ecouri ale sederii lui Caragiale la Buzau s-au regasit in presa locala a vremii. Rezumand o conferinta tinuta la Atheneul din Buzau, al carei titlu anuntat "Tehnica prozei" a fost schimbat in ultimul moment in "Cauzele prostiei omenesti", ziarul Liberalul (7 februarie 1895) consemna: "Domnia sa a demonstrat ca oamenii cei mai celebri, cei mai ilustri, capitanii cei mai mari, nu au putut si nici nu pot scapa de acest microb ce se numeste microbul prostiei, asa ca multi prosti au ramas cu gurile cascate cand au aflat ca si ei isi dau mana cateodata cu celebritatea."