Cartea „Dosarele Securităţii“ de Ramona Ursu, lansată duminică, în cadrul Conferinţelor Teatrului Naţional Bucureşti

Cartea „Dosarele Securităţii“ de Ramona Ursu, lansată duminică, în cadrul Conferinţelor Teatrului Naţional Bucureşti

Ramona Ursu, la lansarea cărţii de la Gaudeamus                              FOTO: David Muntean

Duminică, la Conferinţele Teatrului National din Bucureşti, de la ora 11.00, la Sala Pictura, va fi invitat generalul Dan Voinea, care va fi în dialog cu Ion Caramitru. Jurnalista Ramona Ursu va lansa cartea „Dosarele Securităţii. Marian Munteanu şi Miron Cozma versus Piaţa Universităţii” alături de Ion Caramitru, gazda evenimentului, şi jurnalistul Grigore Cartianu.

Ştiri pe aceeaşi temă

In cadrul programului Conferintele Teatrului Naţional, generalul Dan Voinea prezintă duminică, de la ora 11.00, la Sala Pictura, conferinţa cu tema Adevărul juridic despre decembrie 1989.

În preajma comemorării evenimentelor din 22 decembrie 1989, ultima Conferinţă a Teatrului Naţional din acest an îl are ca invitat pe Generalul Dan Voinea, magistratul care a instrumentat două dintre cele mai importante dosare post-decembriste: dosarul Revoluţiei din decembrie 1989 şi cel al mineriadei din 13-15 iunie 1990.

Cu ocazia conferinţei, se va lansa volumul „Dosarele Securităţii. Marian Munteanu şi Miron Cozma versus Piaţa Universităţii” de Ramona Ursu, apărut la Editura Integral, 2016.
Volumul prezintă în amănunt legăturile cu fosta Securitate ale lui Marian Munteanu şi Miron Cozma. Atât fostul lider al studenţilor, cât şi „generalul” minerilor au fost surse ale fostei Securităţi. Munteanu, botezat „Ioan” de securişti, a semnat angajamente şi a scris note informative despre foşti profesori şi colegi de-ai săi de facultate, până în anul Revoluţiei, iar Cozma, sursa „Paul”, avea sarcina să dea informaţii despre colegii săi din mină. Deşi au negat vehement după Revoluţie că au avut vreun fel de legătură cu Securitatea lui Ceauşescu, CNSAS a stabilit, atât în cazul lui Munteanu, cât şi în cazul lui Cozma că au fost persoane de sprijin şi au scris note informative, fostul lider al studenţilor primind chiar şi bani pentru „serviciile sale”. Preţul unui volum: 50 de lei.

Actorul Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional „I.L. Caragiale“ din Bucureşti, preşedintele UNITER şi vicepreşedintele Asociaţiei Revoluţionarilor Fără Privilegii, a povestit, într-un interviu publicat în cartea „Dosarele Securităţii. Marian Munteanu şi Miron Cozma versus Piaţa Universităţii” şi prezentat de „Weekend Adevărul”, lucruri inedite despre Revoluţia din 1989, dar şi despre evenimentele din iunie 1990, din Piaţa Universităţii.

Ion Caramitru: După ce s-au anunţat rezultatele alegerilor şi a avut loc ultima şedinţă a CFSN-ului (Consiliul Frontului Salvării Naţionale - n.a.), Ion Iliescu a trecut pe culoarul Parlamentului provizoriu şi ne-a spus: „Mi-a părut foarte rău de lista voastră! Am vrut să fac ceva pentru voi, dar n-am reuşit”. Ne-a lăsat perplecşi, pentru că ce putea să facă Iliescu pentru noi? Ce anume? Să ne transfere voturi? Să ne ajute? Cum? Metafizic? Ce să facă?

Am rămas cu această necunoscută în minte, iar la o recepţie la Ambasada americană, într-o zi de 4 iulie, de Ziua Naţională a Americii, m-am întâlnit, întâmplător, cu domnul Dolphi Drimer, pe vremea aceea liderul unui partid ecologist, un om cu care mă cunoşteam din copilărie, şi care mi-a spus: „Ce păcat de lista voastră! V-au lipsit o mie de voturi ca să intre măcar Dinescu“. „Da, probabil“, am răspuns. A mai trecut un an şi, în Piaţa Amzei, mă întâlnesc cu un fost coleg de liceu, absolvent de Drept, ajuns judecător, şi care îmi spune: „Dragă, o să-ţi spun ca să nu mori prost: eu am fost în comisia aceea electorală şi nu numai că lista voastră a câştigat alegerile, dar mai puteaţi să aveţi încă doi-trei pe listă şi intrau şi ei“. Asta să zicem că este actul doi. Actul trei: mă reîntâlnesc cu Dolphi Drimer la o altă ambasadă, la aceea a Israelului, la o schimbare de ambasadori, îl văd, mă duc la el şi îi zic: „Uite, tu mi-ai zis, anul trecut, ce mi-ai zis şi uite ce îmi spune acum un coleg de-al meu. Ce-i adevărat?“. Zâmbind, zice: „Ce ţi-a spus colegul tău“. „Bun, dar voturile astea ale noastre unde s-au dus?“, îl întreb. „La noi, la ecologişti“

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările