Caragiale in Vietnam

Desi pierd mult prin traducere, dramaturgia si proza lui Caragiale sunt gustate in spatii psihoculturale foarte indepartate si, fireste, foarte diferite de al nostru, ori de cel european. Incat, daca

Desi pierd mult prin traducere, dramaturgia si proza lui Caragiale sunt gustate in spatii psihoculturale foarte indepartate si, fireste, foarte diferite de al nostru, ori de cel european. Incat, daca cineva se mai indoieste de universalitatea si de actualitatea perpetua a operei marelui clasic roman, ar trebui sa vada, precum semnatarul acestei corespondente, O noapte furtunoasa, jucata la Teatrul Central din Vietnam. Din pacate, in zilele in care m-am aflat la Hanoi, nu am vazut spectacolul "pe viu", intrucat nu era programat, dar gazdele mele din conducerea Uniunii Scriitorilor din Vietnam mi-au oferit posibilitatea de a viziona o inregistrare cu reprezentatia realizata aici de septuagenarul regizor Dinh Quang, profesor la Institutul de Teatru, cu studii de specialitate in Germania (unde si-a trecut doctoratul cu o teza despre dramaturgia lui Brecht), fost ministru al Culturii in guvernul vietnamez. O noapte furtunoasa este cea mai recenta montare din dramaturgia lui Caragiale in Vietnam. Din documentele pe care le-am consultat, din colectiile catorva reviste culturale importante aflate la Uniunea Scriitorilor, am constatat cu satisfactie ca aici s-au mai jucat - cu un succes deosebit - O scrisoare pierduta, Conu' Leonida fata cu reactiunea, in proiect aflandu-se si D'ale Carnavalului. De altfel, teatrul marelui scriitor roman a fost tradus aici in intregime inca in anii '60, volumul aparut la Editura pentru literatura universala fiind tiparit recent intr-o noua editie. S-o vezi pe Zita si pe Veta intrupate de doua frumoase actrite vietnameze, costumate europeneste este o experienta (de spectator roman) deosebita. In rolurile masculine, indeosebi ale lui Rica Venturiano, Jupan Dumitrache si Spiridon, interpretii frapeaza prin maiestria cu care evita caderea in latura bufa, insa fara a stirbi comicul situatiilor. Sigur, limba in care sunt rostite celebrele replici, mai putin cele cateva frantuzisme (in Vietnam franceza fiind o limba familiara intelectualilor, dar nu numai lor), suna destul de straniu pentru noi. Celebrele replici de doar cateva cuvinte in romaneste devin perifraze. Dar regia, scenografia, costumele, interpretarea actoriceasca, toate compun, sau macar sugereaza, cu o finete specific asiatica, un univers recognoscibil, european, romanesc. Publicul reactioneaza si aplauda la fiecare episod. In ultimii ani, lui Caragiale i s-a tradus in Vietnam nu doar teatrul, ci si o parte din proza. Am descoperit cu emotie, aici, intr-o impozanta revista consacrata literaturii universale, editata de Uniunea Scriitorilor, texte ale lui Nenea Iancu si ale altor scriitori romani clasici si contemporani: Eminescu, Bacovia, Vasile Voiculescu, Lucian Blaga, Mihai Beniuc, Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu, Eugen Barbu, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Eugen Uricaru, Ioan Grosan si insiruirea ar mai putea continua, alaturi de Maupassant, A. Adamov, Eugen Ionescu, Anna Ahmatova etc. Chiar in timpul sederii noastre la Hanoi (o delegatie a Uniunii Scriitorilor), prestigioasa revista Literatura si Arta, care apare fara intrerupere de sapte decenii, a publicat un eseu semnat de cunoscutul traducator de literatura romana in vietnameza Pham Viet Dao (a tradus, intre altele, poemele lui Mihai Eminescu si romanul Satra al lui Zaharia Stancu, sub titlul Dragoste salbatica), eseu dedicat lui Ion Luca Caragiale, autorul situand sarbatorirea de anul acesta in seria celor din 2000 si 2001 - Eminescu si Brancusi - o "tripleta de aur" a culturii si spiritualitatii romanesti si europene.