Aventura fără sfârşit a cărţilor începe în copilărie

Mircea Cărtărescu, Ioan Groşan, Cristian Teodorescu, Simona Popescu, Ioana Pârvulescu, Dan Sociu, Cezar Paul-Bădescu, Neagu Djuvara şi alţi oameni de cultură povestesc cum au intrat în cărţi. Apărut la Editura Art, volumul colectiv „Care-i faza cu cititul?“ inaugurează o nouă colecţie, dedicată cititorilor cu vârste cuprinse între 10 şi  14 ani.

Coordonată de Liviu Papadima şi irezistibil ilustrată de Irina Dobrescu, antologia este prima apariţie din noua serie „Cărţile mele" de la Editura Art, care îşi propune să le deschidă copiilor apetitul pentru literatură.

Mai citeşte şi:

Moş Crăciun vine cu reduceri, la „Noaptea cărţilor deschise“

25 de personalităţi şi-au aşternut pe hârtie amintirile despre primele lecturi ale copilăriei. Printre ele se numără Mircea Cărtărescu, Ioan Groşan, Robert Şerban, Cezar Paul-Bădescu, Cristian Teodorescu, Simona Popescu, Ioana Pârvulescu, Neagu Djuvara etc.

O şansă la bucurie

Florentina Sânmihăian, coordonatoarea seriei, explică în cuvântul înainte că autorii textelor au scris pentru propria plăcere a amintirii şi, de asemenea, pentru plăcerea acelora care, aplecându-se asupra acestor a­­mintiri, îşi vor croi propriul drum prin lumea infinită a cărţilor.

Pentru copilul şi adolescentul care se desprinde din ce în ce mai greu de computer şi de iPhone, prins în mrejele lumii virtuale, „Care-i faza cu cititul?"  este un instrument, fermecător în simplitatea lui, care deschide porţile literaturii, prima lume virtuală din istoria omenirii.

Este o şansă, scrie coordonatoarea, „ca fiecare cititor să (re)găsescă, în acest volum, printre evocările primelor cărţi citite şi printre diversele moduri de a citi, propria cale de a se apropia de texte şi de a ajunge la cărţile care să-l ajute să se descopere şi să trăiască bucuria lecturii".

Cititul, „leagănul pisicii"

Imaginarul descoperirii inaugurare se conturează în volum din secvenţe de istorie personală, aduse la suprafaţă cu toată plăcerea amintirii. Pentru scriitoarea Simona Popescu, cititul a fost întâi „leagănul pisicii", jocul cu sforile care iau forme infinite. Pentru prozatorul Ioan Groşan, prima lectură înseamnă prima călătorie în necunoscut, petrecută într-o comună maramureşeană, în care viaţa reală a copiilor se limita la câteva jocuri de genul „de-a hoţii şi bandiţii". Pentru toţi, prima lectură a fost începutul unei aventuri fără sfârşit.

Prima carte nu se uită niciodată

„Nu mai văzusem marea decât în poze. Şi într-o iarnă, în biblioteca friguroasă din Primărie, am dat peste o carte intitulată «Toate pânzele sus!», de Radu Tudoran. Am des­chis-o şi n-am mai lăsat-o din mână. Ce aventuri! Ce locuri minunate! Ce eroi adevăraţi! (...) Mai mult: m-am apucat eu însumi, prin clasa a doua, să scriu un roman după modelul «Toate pânzele sus!», tot un roman de aventuri pe mările şi oceanele lumii. Mi-am dat însă seama foarte curând că nu pot egala originalul, că personajele mele n-aveau viaţă, că marea mea era ca o baltă. Dar a fost prima mea încercare de scriitor şi asta o datorez lui Radu Tudoran." (fragment din textul publicat de Ioan Groşan în „Care-i faza cu cititul?")