Antidot pentru greşeli de exprimare

Editura Humanitas propune trei volume utile tuturor celor preocupaţi de erorile frecvente de limbă română. Alexandru Graur, autorul cărţilor, explică de ce expresia „muşchi file“ este incorectă sau de ce sintagma „artist emerit“ se foloseşte întotdeauna greşit.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Mic tratat de ortografie", „«Capcanele» limbii române" şi „Dicţionar al greşelilor de limbă", publicate iniţial în 1974, 1976 şi 1986 şi reeditate acum la Humanitas, sunt trei volume practice, în care autorul pune sub lupă greşeli de limbă de diverse categorii. Într-o societate în care degradarea limbii este un fenomen care ia amploare pe zi ce trece, iar exprimarea din spaţiul public este din ce în ce mai neglijentă, reeditarea lor este un gest salutar.

Cititorii vor regăsi în toate cele trei studii erori pe care le aud aproape zilnic, la radio şi la televizor, sau le văd tipărite în presa scrisă. Multe dintre ele s-au încetăţenit odată cu dezvoltarea rapidă a mijloacelor de comunicare în masă şi a comunicării în sfera publică.

Cum se vorbeşte corect

„Muşchi file", expresie pe care o întâlnim în toate magazinele alimentare, este un exemplu. Cei care nu ştiu vor afla din „«Capcanele» din limbii române" că este vorba despre un pleonasm, pentru că „filet", cuvântul franţuzesc în care îşi are originea „file" din limba română, înseamnă exact „muşchi". Dar, între timp, sintagma a fost acceptată, iar acum figurează în DEX. Pleonastică este şi expresia „de bună calitate", frecvent folosită. Cu toţii auzim în discursul public despre „artistul emerit", expresie întrebuinţată de vorbitori cu sensul de „artist ilustru".

Citeşte şi:

Istoria înjurăturii: Românii şi mama mă-siiIstoria înjurăturii: Românii şi mama mă-sii

Limba română, vorbită cu mouse şi tastatură

De ce avem nevoie de semnele diacritice

Numai că „emerit" nu este sinonim cu „merituos": „«Emerit» era declarat în latineşte cineva care şi-a încheiat cariera, ducându-şi la capăt sarcinile, de exemplu un soldat care trecea în retragere. În Uniunea Sovietică şi după modelul de acolo şi la noi, cuvântul a ajuns să însemne «cu mari merite», evident, fiind pus în legătură cu merit. Ce e drept, rădăcina e aceeaşi, dar prefixul «e-» a diferenţiat radical sensurile celor două cuvinte."

„Mic tratat de ortografie" şi „Dicţionarul greşelilor de limbă" pun în discuţie probleme diferite de vocabular, categoria cea mai mobilă a limbii. Cele două volume propun un inventar al cuvintelor deseori întrebuinţate greşit: „caserie" (în loc de „casierie"), „pire" sau „pireu" (în loc de „piureu"), „funerarii" (în loc de „funeralii") şi „caramea" (în loc de „caramelă").

Lingvist de renume

Alexandru Graur (1900-1988), unul dintre cei mai cunoscuţi lingvişti români, autor a numeroase studii de specialitate, a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti în 1922. În 1928 şi-a susţinut teza de doctorat la Sorbona. A predat la liceele bucureştene „Gh. Şincai" şi „Gh. Lazăr" din 1929 până în 1940, când a fost înlăturat din învăţământ pe baza legilor rasiale.

Un an mai târziu a înfiinţat Liceul Teoretic Evreisc, pe care l-a condus până în 1944. După aceea a fost reintegrat la Liceul „Gh. Lazăr" şi a realizat emisiuni la Radiodifuziunea Română. Apoi a devenit profesor la Facultatea de Filosofie şi Litere, şeful Catedrei de lingvistică generală, membru al Academiei Române, decan al Facultăţii de Filologie.

În librării

Preţul volumului „Mic tratat de ortografie" este de 22 de lei, „«Capcanele» limbii române" costă 19 lei, iar un exemplar din „Dicţionar al greşelilor de limbă" poate fi achiziţionat la 17 lei.



Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările