Amintiri despre câştigătorul Ursului de Argint

„Un coleg incomod, în sensul bun al cuvântului“ - asta spune despre Florin Şerban Ovid Teodoriu, cameramanul care a lucrat cu regizorul, în 1996, la televiziunea Terra Sat din Reşiţa. Florin Şerban, câştigătorul Ursului de Argint la Berlin pentru filmul „Eu când vreau să fluier, fluier“, a fost atras din adolescenţă de partea mai întunecată a societăţii.

Ovid Teodoriu, unul dintre primii operatori cu care Florin Şerban a mers de multe ori pe teren, îşi aduce aminte de regizorul român cu mare drag: „Lucra la ştiri, dar făcea şi o emisiune pentru tineret, intitulată «Contrapunct»". De la interviuri cu tineri la materiale cu oamenii străzii, Florin Şerban a fost catalogat ca fiind un coleg „incomod", la modul plăcut. Iar una dintre calităţile tânărului de atunci a fost că a reuşit să scoată monotonia din televiziunea locală.

„Trecuseră şase ani de la Revoluţie, iar mentalitatea era comunistă. Florin Şerban avea tot felul de idei ieşite din comun, făcea interviuri cu oamenii străzii, ceea ce era unic în acea perioadă. Îmi aduc aminte că el a fost primul redactor care a venit cu ideea de a face un interviu cu un homosexual. Spre uimirea tuturor, a şi reuşit", a spus Ovid Teodoriu. Fostul său coleg povesteşte că încă de pe atunci Florin Şerban ştia să ceară ceea ce-şi dorea de la operatori, iar modul de abordare al interlocutorului era deschis, aşa că puţini erau cei care refuzau să-i răspundă la întrebări în faţa camerei.

„Oamenii sunt timoraţi atunci când vine vorba de camera de luat vederi. Florin Şerban ştia cum să pună problema şi cum să-i calmeze pe interlocutorii săi. Nu era un redactor care stătea toată ziua pe teren, dar atunci când pleca la un material era sigur pe el şi pe reuşită", a adăugat cameramanul reşiţean. Amintirile din presa postcomunistă sunt încă vii în memoria tânărului regizor. „Este normal să-mi aduc aminte de acea perioadă.

Nu îmi aduc aminte doar de primul loc de muncă, ci şi de oameni. Primul meu contact cu televiziunea a fost la Reşiţa, apoi am plecat la o altă televiziune, la Cluj. Aş minţi dacă aş spune că am învăţat meserie la Reşiţa, dar am avut ocazia să cunosc persoane care aveau capacitatea de a împărtăşi altora din cunoştinţele lor", a mărturisit Florin Şerban.

Regizorul recunoaşte că niciodată nu i-a venit greu să comunice cu oamenii. „Este surprinzător să vezi cât de multe poţi afla când mergi la om cu inima deschisă. Sunt detalii care doar în acest mod ies la suprafaţă", a mai spus Florin Şerban.

Scenariul, rescris pentru deţinuţi

Comunicarea şi apropierea de natura umană şi-au pus amprenta şi asupra concepţiei filmului „Eu când vreau să fluier, fluier". Şerban a declarat că a rescris scenariul după ce a stat de vorbă cu mai mulţi deţinuţi. „În film sunt actori profesionişti, amatori şi deţinuţi. Am stat mult timp printre cei din penitenciare şi după ce le-am cunoscut poveştile de viaţă, am rescris scenariul", a explicat Şerban.

Studii la New York

Florin Şerban, născut în 1975 la Reşiţa, a absolvit Regie de Film la Bucureşti (UNATC), în 2002, şi la New York (Columbia University), în 2008. Dintre scurtmetrajele sale studenţeşti merită amintite „Mecano" (coregizor, 2001) şi „Jumătate din oraş face dragoste cu cealaltă jumătate" (2002). În SUA a scris, regizat, montat şi produs independent mediumetrajul „Emigrant" / „Angel", aflat acum în postproducţie.