Alchimistul fanariot

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Pictura

Tilu Băjescu a trăit în Bucureşti pe la finele secolului al 18-lea. Era preocupat de elixire şi citind câte ceva despre el, l-am făcut personaj în romanul Manuscrisul fanariot.

Printre cărţile pe care a lăsat note, se numără una în greceşte, în care sunt  consemnate 106 vrăji şi blesteme, însoţite de reţete şi poţiuni, care puteau să vindece boli urâte, de la ciumă la melancolie şi la bolile inimii. Gelozia, demonii care se hrănesc cu libov, jinduirea fără speranţă, gândurile străine lipite de creier şi multe alte patimi omeneşti, puse pe seama inimii, îşi găseau leacul în cartea aceasta. Pe coperta neagră scria cu litere aurii Mageia, evident, în alfabetul grecesc.

Printre acestea, se află şi o reţetă pentru dezlegarea iubirii, mai ales pentru vindecarea de omul care nu te vrea, orice ai face, oricât ai încerca să-l seduci. Când cineva cade bolnav după altul, care nu are pentru el nici măcar simpatie, iată ce trebuie să facă pentru a scăpa de năpastă: mai întâi, să scrie acel nume pe o hârtie şi să-l taie cu 50 de linii. Apoi să împăturească hârtia şi s-o lase într-un castron cu aluat până a doua zi. În zorii zilei, pe nemâncate, să frământe aluatul cu nişte cenuşă, până iese o turtă, având grijă ca hârtia să fie bine acoperită. Acea pâiniţă trebuie îngropată noaptea pe malul Dâmboviţei. Iar în timpul îngropăciunii nu are de spus decât nişte cuvinte: Trax, armegos, zarkon. Zarkon-taragon.

Pentru dezlegarea unei iubiri nepotrivite nu trebuia decât o poţiune cu praf de ardei şi limbă de şoarece.

Gheara de porumbel e bună împotriva gândurilor neîntrerupte către un singur om.

Contra melancoliei exista o poezie care trebuia spusă din ce în ce mai repede, până când nefericitul reuşea s-o recite de la un capăt la altul, fără să se încurce. Tilu Băjescu notase în dreptul ei că nu era atât de uşor cum părea.

Crinul de baltă putea fi bun pentru omul nesuferit. O singură petală de crin, aşezată în timpul nopţii pe frunte, îl izgoneşte pe veci.

Tot din biblioteca lui Tilu mai face parte şi-o carte despre relicve, o broşură pe a cărei copertă e desenat un bărbat îngenuncheat în faţa unei cruci uriaşe.  Această carte costase 3 taleri, cât o curcă. De aici aflăm toate beneficiile unor relicve, vândute prin bisericile timpului său. Lemnul din crucea pe care a fost răstignit Isus avea cea mai mare căutare. El ţinea departe bolile, aducea bunăstarea şi împlinea toate poftele sufletului. Osul Sfintei Filofteia deschidea lacătele, iar un singur fir de păr de-al Sfântului Dumitru omora toţi păduchii. Toate acestea aveau preţ, cea mai ieftină costând cât o pâine.

Tilu Băjescu, mare cititor de mistere, prepara licori magice, parfumuri, otrăvuri şi hapuri de boală. Tânăr, sclifosit, elev la Sf Sava, cu nişte ochi mari, care îi ocupau jumătate de faţă, Tilu este, printre altele şi autorul manuscrisului care dă numele romanului meu.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite