Adevărul Live. Istoriile grandioase ale bolşevicilor din România, dar, mai ales, istoriile lor de oameni mici

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Laurenţiu Ungureanu şi Radu Eremia, în studioul Adevarul Live alături de Sebastian Zachmann / Foto Eduard Enea
Laurenţiu Ungureanu şi Radu Eremia, în studioul Adevarul Live alături de Sebastian Zachmann / Foto Eduard Enea

Cum au reuşit bolşevicii din România să pună mâna pe putere după 23 august 1944? Cine sunt, de unde au venit şi ce au făcut aceşti „Apostoli ai lui Stalin“? Jurnaliştii Laurenţiu Ungureanu şi Radu Eremia vorbesc, la Adevărul Live, de la 14.00, despre secretele murdare al nomenclaturii bolşevice din România.

INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul LIVE

Trebuie să acceptăm: pentru cei mai mulţi, în lipsa unei in­frastructuri cuprinzătoare a administrării memoriei, comunis­mul va rămâne un tabu mental şi moral. Şi, chiar dacă admitem că şi asta e de înţeles, rămânem, totuşi, datori cu această intros­pecţie cinstită, elementară, dar atât de rară: memoria noastră pare un dezechilibru dinamic între rău şi răul autorizat ori între bine şi binele ilegitim. Poate că e normal: o graniţă rigidă în ce priveşte imperativul moral al amintirilor nu există. Şi nici nu e bine să existe.

Rămân însă, în acest arhipelag nisipos al trecutului nostru, câteva fantome extrem de uşor de identificat. E vorba de oame­nii care au adus comunismul în România, de oamenii oamenilor care au adus comunismul în România şi de oameni oamenilor oamenilor. Aceştia sunt trecutul vizibil al României şi, de prea multe ori, aceştia sunt prezentul României. Chiar dacă au trecut mai bine de 25 de ani de la Revoluţie şi chiar dacă vor mai tre­ce. Putem să-i ignorăm, igienic, dar ei vor continua să bântuie aceleaşi trotuare care acum ne aparţin şi nouă şi să moştenească aceeaşi istorie pe care noi încă nu am revendicat-o. De fapt, mai ales din aceste motive, nu ne putem permite să le ascundem vie­ţile sub preş. Şi măcar pentru faptul că adună gândaci care vor ieşi noaptea şi ne vor tulbura somnul.

stalin2

Facem un exerciţiu aproape real: tuturor acestor oameni le punem în faţă câte o oglindă. Crestată, cu scrijelituri şi necu­răţită, ca să asigurăm şi decorul. Acesta e chipul celor care au condus România în ultima jumătate de secol XX. Acestea sunt chipurile răului: răul insidios, ascuns sub aparenţa normalităţii, răul perfid, cu iluzia chipului simpatic, răul necesar, răul cel mai mic!, răul banalizat până la stupoare, răul seducător şi răul mes­chin, raţional. Răul autoritar, lipsit de onoare, ideologizat, co­rupt, mimetic, falsificator, criminal. Un întreg Pandaemonium cu specific românesc. Deşi internaţional.

În spatele răului sunt ascunşi, mereu, oamenii. Sunt cei care şi-au făcut datoria, cei care au avut datorii, cei care au dictat şi cei care au executat după dictare. Sunt oamenii care au făcut parte din angrenajul dictatorial al crimelor comise în numele idei­lor. Sunt câţiva dintre vinovaţii pentru martirajul colectiv din România comunizată. Activişti seduşi iremediabil de minciuna egalitarismului şi a lui Stalin. Pentru toţi aceşti oameni, comu­nismul a fost promisiunea niciodată îndeplinită a dreptăţii. Un ideal fals, dar tot un ideal. Totuşi, acest crez ca un terorism al dreptăţii nu-i o simplă ideologie de manual. Este expunerea de motive pentru condamnarea României la fericire, este justifi­carea crimei – dacă poate exista o justificare pentru crimă. Iar felul în care se intersectează aceste biografii, abilitatea politică a comuniştilor, prieteniile şi adversităţile de la vârful puterii, dar şi stângăciile ridicole prin care s-au pus bazele comunismului în România, totul ne duce la aceeaşi concluzie autoironică a cărturarului de stânga Belu Zilber: „În România, socialismul poartă pecetea lui I.V. Stalin şi I.L. Caragiale, ctitorul României moderne“.

Veţi afla în continuare despre vieţile lor. Despre luptele lor de subterană, din vremea în care Partidul Comunist era ilegal, şi despre luptele lor de subterană din vremea în care Partidul Comunist era peste lege. Despre copilăriile şi despre bătrâneţile lor. Cu neputinţe omeneşti şi cu bravuri orgolioase de adoles­cent. Despre istoriile grandioase ale acestor oameni, dar, mai ales, despre istoriile lor de oameni mici. Sunt vieţi imperfecte, cum sunt toate vieţile, dar care au putut stabili destinele altor vieţi, la fel de imperfecte.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite