1 Decembrie 1918. Consemnări în paginile istoriei exilului românesc

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Adevărul
FOTO Adevărul

În fiecare an de 1 Decembrie, românii din exil „sărbătoreau nu doar unirea Transilvaniei cu România ci speranţa împlinirii marelui ideal naţional al tuturor românilor".  Aniversau, deopotrivă, "revenirea la graniţele istorice a românilor din Basarabia si Bucovina, împreună cu rememorarea primei etape unificatoare prin care Muntenia şi Moldova au generat naşterea statului român la 24 ianuarie 1859”.

Era ziua când românii din exil îşi manifestau recunoştinţa faţă de momentul edificator al României Întregite. Manifestările dedicate zilei istorice de 1 Decembrie 1918 au fost consemnate în publicaţiile exilului românesc,  B.I.R.E., Dialog, Lupta ş.a.

Revista B.I.R.E., editată la Paris, a fost printre primele publicaţii care a inserat în paginele sale,  an de an, articolele şi opiniile unor membri marcanţi ai exilului românesc cu privire la însemnătatea istorică a zilei de 1 Decembrie 1918. În anul 1955, ziua de 1 decembrie 1918 -  potrivit unei consemnări prezentată în publicaţia exilului parizian , B.I.R.E. -  a fost marcată la Paris de Fundaţia Regală cu participarea lui Virgil Veniamin  şi a fostului ambasador al Franţei la Bucureşti, Gabriel Puaux.

Cu acest prilej, s-a subliniat  rolul Fundaţiei Regale în Franţa "ca dovadă vie al unui cămin al libertăţii spiritului şi simbolului voinţei româneşti de a conserva realitatea culturii şi a istoriei sale” (B.I.R.E., nr. 213, decembrie 1955).  În următorul an, Ziua de 1 Decembrie 1918 a reunit,  în cadrul unui colocviu ştiinţific, mai mulţi exilaţi români la sediul Misiunii Catolice din Paris în prezenţa profesorilor Octavian Nandriş şi Yves Auger.  (B.I.R.E., nr. 234, decembrie 1956). 

Solidari cu românii din Paris au fost românii din Austria care în data de 4 decembrie 1954 au organizat la Viena şi Salzburg aniversarea ziei de 1 Decembrie 1918.  Au participat, atunci, românii afiliaţi Misiunii Catolice Române din Austria şi Asociaţia Românilor din Austria (Dumitru Dobre, O istorie a exilului şi emigraţiei româneşti 1949-1989, Ed. Militară, Bucureşti, 2013).

În 1957 la Paris, Ziua de 1 Decembrie 1918 este evocată de  George Ciorănescu printr-un memorabil discurs: "[...] puterea politică a Ardealului şi contribuţia românilor din provinciile alipite sunt cele mai importante momente ale României, precum şi rolul istoric al lui Iuliu Maniu,  de care sunt legate toate datele istoriei româneşti contemporane(B.I.R.E., nr. 257, decembrie 1957).

La Paris, în 1959, sub auspiciile Fundaţiile Regale, Neagu Djuvara, în calitate de secretar al Fundaţiei Regale a ilustrat în cuvinte alese, "contribuţia lui Ion C.Brătianu la Unire" (B.I.R.E., nr. 299, decembrie 1959).

Cu ocazia împlinirii a cincizeci de ani de la înfăptuirea Unirii Transilvaniei cu România, în anul 1968, revista B.I.R.E. a transmis un mesaj  românilor din ţară şi exil in care se arăta dezamăgirea faţă de regimul de la Bucureşti, vinovat de falsificarea actului Unirii de la 1 Decembrie 1918 şi trecerea  sub tăcere a numele lui Iuliu Maniu. „Armistiţiul din 1918 a fost trecut în ţara încătuşată sub o totală tăcere, nici sacrificiul măreţ a românilor ce ne-au dus la victorie, nici importanţa misiunii generalului Berthelot în România, nici contribuţia aliată pentru făurirea României Mari nu au fost amintite în paradisul lui Ceauşescu” (B.I.R.E., nr. 485, decembrie, 1968)..

Manifestări dedicate zilei de 1 Decembrie 1918 au fost organizate şi la München la Deutsche Museum cu participarea lui Octavian Vuia, preotul Octavian Bârlea şi a altor personalităţi din exil (B.I.R.E., nr. 688, decembrie, 1978).

Începând cu anii ’80, aniversarea zilei de 1 Decembrie 1918 înregistrează, pe lângă evocarile dedicate semnificaţiei istorice a zilei, referiri faţă de multele nedreptăţi din ţară.  Astfel,  în 1982,  revista  B.I.R.E.,  preciza că în Germania, la München, ziua de 1 Decembrie 1918 a fost sărbătorită de românii din exil într-o atmosferă tradiţonală la Centrul Cultural Românesc. Corul Misiunii Române Unite, prezent la această manifestare, a intonat imnul „Deşteaptă-te Române!”  Monseniorul Octavian Bârlea a subliniat importanţa acestei aniversări, considerată „împlinirea visului secular de întregire a României, care este totodată şi un trist eveniment, când pe 1 decembrie 1948 comuniştii au desfiinţat în mod arbitrar Biserica Română Greco-Catolică” (B.I.R.E., nr. 769, ianuarie 1983).

La începutul lunii decembrie 1983, revista  B.I.R.E., publică un interesant articol despre "odioasa politică a lui Ceauşescu" în legătură cu Ardealul: „ [...] Ceauşescu prin emisari bine aleşi dorea să îndemne opozanţii din pribegie la un război scriptic şi verbal împotriva ungurilor. În felul acesta se deturnează atenţia exilului de la dezastrul ţării şi să dea aparenţa unei solidarităţi care să-l consacre pe plan naţional” (B.I.R.E., nr. 784, decembrie, 1983).

O altă revistă din exil, Lupta  a publicat în numărul din 7 decembrie 1983 un material sub semnătura lui Mihai Korne prin care se cerea românilor din exil să „fie demni de această realizare a înaintaşilor de la 1 Decembrie 1918  şi să se clădească pe baze trainice ceea ce alţii au desfăcut cu ură, vicleşug şi violenţă: libertatea şi unitatea poporului român, în mijlocul popoarelor libere ale Europei Unite” (Lupta, nr. 7, decembrie 1983).

Dintr-o corespondenţă din New York (aparţinând scriitoarei Eugenia Mureşeanu, fostă deţinută politică), redactată de Cicerone Ioniţoiu în volumul său de memorii, aflăm că reprezentanţii Secţiei Statelor Unite din cadrul Consiliul Naţional Român se reuneau la Biserica Sf. Maria din Queens unde rosteau discursuri în amintirea înfăptuitorilor Unirii de la 1918. Nu a fost uitat Iuliu Maniu: „cuvintele lui Iuliu Maniu rostite la Alba Iulia au afirmat o realitate, şi anume că istoria ne-a învăţat că nu trebuie să aşteptăm nimic de la împăraţii străini şi de la fiii altor neamuri, ci numai de la propriile noastre puteri. Singura noastră forţă, care ne poate ţine în viitor, este aceea provenită din unirea tuturor românilor(Cicerone IONIŢOIU, Memorii. Drama României văzută din exil, vol. II, Editura Polirom, 2011).

Revista Dialog consemna, la rândul său, într-un articol în 1987, sărbătorirea zilei de 1 decembrie 1918 de către românii din exil, astfel: „manifestarea a fost organizată de Comunitatea românilor din Franţa, Consiliul Naţional Român, Uniunea Mondială a românilor liberi, Asociaţia foştilor deţinuţi politici din România, Liga pentru apărarea drepturilor omului din România, Casa Românească, Clubul de gândire şi acţiune liberală românească, Biblioteca Română, precum şi cele două biserici,  ortodoxă şi unită” (Dinu ZAMFIRESCU, Şi noi am condamnat comunismul din exilul parizian, Editura Paideia,  Bucureşti, 2008, p. 211).

În consecinţă, din relatările publicaţiilor exilului dedicate  zilei 1 Decembrie 1918  se poate observa atât respectul românilor din exil faţă de istorie şi semnificaţia zilei Unirii Transilvaniei cu România cât şi implicarea  faţă de  românii din ţară şi, de multe ori solidarizarea lor cu diversele evenimente sau manifestaţii ce se petreceau în ţară pe fondul unor profunde crize de nemulţumire socială faţă de regimul politic de la Bucureşti.

           

           

           

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite