Un moment de geniu al naţiunii române, nu primul şi nici ultimul. Aşa se poate numi alegerea lui Alexandru Ioan Cuza pe data de 5 ianuarie 1859 ca şi domnitor în Moldova. Câteva zile mai târziu, pe data de 24 ianuarie 1859, gestul era urmat şi la Bucureşti, fapt care a produs unirea de facto a celor două principate române şi naşterea statului român modern.

Acest proces s-a produs ca urmare a deciziei puterilor occidentale de a lăsa pe români să îşi decidă singuri soarta, dar în limite prestabilite, care să nu le ofere puteri sporite.

În urma războiului Crimeii, care în fapt s-a purtat în general pe pământ românesc, între Imperiul Ţarist şi cel Otoman, cu sprijin occidental, decizii dificile trebuiau luate. Românii îşi cereau drepturile, dreptul de a se uni într-un singur stat şi să îşi decidă singuri viitorul. Concesii au fost făcute, însă adunările din cele două principate trebuiau să aleagă doi domnitori, să aibă două guverne şi două parlamente.

Însă românii aveau alte planuri: au ales acelaşi domnitor în ambele  principate, fapt ce nu era interzis expres, domnitor ce a unificat guvernul şi parlamentul şi a luat măsuri radicale de consolidare a noului stat format.

Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza şi în Ţara Românească a şocat capitalele celor trei mari imperii care stăpâneau până de curând regiunea. Imperiul Otoman  simţea cum pierde definitiv acest teritoriu, Imperiul Habsburgic s-a temut de naşterea unui stat românesc puternic care să devină un magnet pentru românii lipsiţi de drepturi din Ardeal, iar Imperiul Ţarist avea acum în faţă o nouă problemă în calea expansiunii spre Europa. Mai mult decât atât, Basarabia locuită majoritar de către români, îşi îndrepta acum privirea spre Bucureşti.

Intervenţia armată armată era iminentă. Trupe străine au fost comasate la toate graniţele ţării. România s-a bucurat atunci de sprijinul Franţei care, prin vocea lui Napoleon al III-lea, a luat apărarea deciziei luate de către români. Nimeni nu dorea un nou război, mai ales cu Franţa, iar faptul a fost acceptat ca atare.

Însă de ce s-au temut mai mult nu aveau să scape. În mai puţin de 60 de ani, mai exact pe 1 decembrie 1918, naţiunea română avea să fie prima vioară în demolarea marilor imperii şi înlăturarea regimurilor feudale din Europa.