35 de picturi si atelierul lui Ion Alin Gheorghiu

35 dintre cele mai valoroase picturi semnate de Ion Alin Gheorghiu (1929-2001), precum si atelierul acestui mare artist al penelului, trecut in lumea celor drepti, acum doi ani, in plina fervoare

35 dintre cele mai valoroase picturi semnate de Ion Alin Gheorghiu (1929-2001), precum si atelierul acestui mare artist al penelului, trecut in lumea celor drepti, acum doi ani, in plina fervoare creatoare, au fost donate Muzeului de Arta Constanta, beneficiind, incepand de joi, 5 iunie, de expunere permanenta in doua sali de la etajul doi. - Doamna Anamaria Smigelschi, de ce ati ales simeza tomitana? - In clipa de fata, muzeele duc o viata destul de dura. Bucurestiul nu mi-a putut oferi un spatiu cat de cat convenabil pentru asa ceva. atelierul a trebui sa-l desfac, fiindca era al UAP si veneau altii din urma, si atunci am inceput sa caut un loc in care sa poata fi pastrat. Este o lume intreaga ce trebuia salvata. Altfel, nu mi-ar fi ramas decat sa-i dau foc! Dar este o poveste trista si n-as vrea sa insistam. Este tragedia multor artisti de elita, ale caror lucrari fie sunt inghesuite intr-un apartament si incuiate, fie intr-un depozit al fostului Oficiu de Expozitii si viitorului Muzeu de Arta Moderna. Se sta si acolo deja la rand... Bitan, Bernea, Mitroi... Tot timpul mai moare cineva si lucrarile lor trebuie sa ajunga undeva. Din fericire, doamna Doina Pauleanu, directoarea muzeului constantean, a reactionat bine la ideea expunerii atelierului... S-a constituit o donatie de lucrari care sa reprezinte partea cea mai importanta a operei, personalitatea si caracteristicile creatiei lui. Simt ca el ar fi fost foarte multumit sa se stie in preajma lui Pallady, Steriadi, Ressu (care i-a fost profesor) Patrascu - maestrii lui, pe care i-a iubit, i-a urmat si de care s-a lasat calauzit. Da, multi s-au mirat ca am ales Constanta, fiindca el n-avea chiar nimic cu Constanta. Era bucurestean din Damaroaia. Dar aici este cel mai frumos si cel mai viu muzeu din tara... - Cum a fost viata dv., ca sotie si artist, alaturi de Alin Gheorghiu? - A fost o viata lunga, a doi artisti care s-au sprijinit unul pe altul. L-am cunoscut dupa primul an de facultate si de atunci am ramas impreuna. O viata cu sus si jos, cu mari si mici drame de creatie... In aceasta iarna am organizat marea expozitie de la Muzeul National de Arta - pe care el n-a mai avut puterea sa o faca si urmeaza aceasta donatie. Mai departe, ma gandesc la o monografie, pentru ca, in timpul vietii, in afara de monografia facuta in 1979, de Editura "Meridiane", el nici nu s-a interesat si nici nu-i pasa de latura asta de "publicitate". Spunea "sa se ocupe criticii si cercetatorii. Ce alta treaba au?" Deci va trebui sa dau de urma a tot ce a fost legat de el, sa reusesc sa alcatuiesc un volum si apoi sa vedem cine o sa mi-l publice si in ce fel... N-a avut un Jurnal. Am gasit doar insemnari sporadice, caiete incepute si lasate neterminate, dar din care se poate alcatui ceva destul de consistent. Chiar in sala donatiei am reprodus o poezie in care isi descrie atelierul si o zi de creatie din viata lui... - Ce s-a intamplat, in timp, cu lucrarile sale? - In general, el le daruia. Foarte putine au fost vandute. Mai tot intelectualul roman are cate un Gheorghiu in casa. Daca nu 10-15. Sunt unii care au si peste 200... A fost, as zice, un artist damnat: nu se simtea impovarat, dar, in orice caz, dator fata de talentul lui. Am gasit o marturisire, o profesiune de credinta din prima tinerete: spunea ca, daca la sfarsitul vietii nu esti pe deplin implinit, vinovati sunt cei care au talent si nu si-l cultiva. El n-a facut niciodata nici un compromis, nici un pas indarat. Au fost greutati sau renuntari, dar nu s-a indoit niciodata ca are o chemare. A fost ani de zile in conducerea UAP, dar n-a facut niciodata arta comandata, in afara de primele compozitii, de baiat tanar, din primii ani de creatie, cand a incercat sa faca un fel de realism socialist, dar a renuntat repede. Nu l-a pictat niciodata pe Ceausescu. - Cate lucrari semnate de Alin Gheorghiu a achizitionat Muzeul National de Arta dupa '90? - Nici una! Dupa Revolutie, n-a mai functionat sistemul achizitiilor... S-a ivit, insa, acum o oportunitate si sper sa nu o pierd: Sala "Titulescu", din Palatul Natiunilor Unite de la Geneva, a fost decorata cu 12 panze de-ale lui si premierul Adrian Nastase a fost asa de incantat la vernisaj, incat a spus ca vrea sa le daruiasca ONU. Urmeaza, mi s-a spus, doar niste formalitati, dar au trecut trei luni de zile si... nimic. Nadajduiesc sa nu fi fost doar un entuziasm de moment. Sunt, de altfel, multe lucrari de-ale lui risipite prin strainatate, in urma unor expozitii si pe care nu mai ajungem sa le aducem inapoi. Toata lumea are entuziasm la dus, dar cand sa le aduca inapoi... Toti artistii romani au lucrari ratacite prin lume.