24 ianuarie 1859 – în culisele unei zile „fierbinţi“

Cu ocazia evenimentului de la 24 ianuarie 1859, se fac evocări, au loc ceremonii. Specialiştii fac expuneri largi, pornind de la Congresul de Pace din 1856, continuând cu înţelegerea-compromis de la Osborne, Adunările Ad-Hoc,  Convenţia de la Paris şi culminând cu dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

M-am gândit ca, în tot acest noian de informaţii, să mă opresc asupra zilei în sine: 24 ianuarie 1859. În ce zi o fi fost? Era ger? Era mai cald? Troienise oare viscolul drumurile?

Revenind la istorie, trebuie să spun că la 5 ianuarie 1859, adunarea Electivă de la Iaşi îl proclamase pe Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei. Unioniştii erau majoritari, iar conservatorii, anti-unionişti avuseseră doi candidaţi, pe fostul domnitor Mihail Sturdza şi pe fiul acestuia.

Vasile Alecsandri, Costache Negri, Mihail Kogălniceanu, marii paşoptişti (masoni cunoscuţi), mult mai „vizibili” în spaţiul public, îl sprijinseră pe colonelul Alexandru Ioan Cuza: un paşoptist, un militar, fost prefect (pârcălab) al judeţului Covurlui. Despre data şi locul la care au avut loc iniţierea în masonerie a domnitorului Alexandru Ioan Cuza nu se cunosc elemente concrete. Specialiştii consideră că ea ar fi putut avea loc în timpul studiilor din străinătate ale viitorului domnitor.

Nu este un secret pentru nimeni că paşoptiştii români, fie ei munteni sau moldoveni, erau înscrişi în loji masonice încă din vremea studiilor în Franţa.

Sub obedienţa Marelui Orient al Franţei se aflau lojile „L Athenee des Etrangers” şi ”La Rose du Parfait Silence”, în listele cărora se aflau masoni români, precum fraţii Brătianu, C.A. Rosetti etc.

Încă din 1857, la Bucureşti, funcţionau Loja ”Steaua Dunării”, care îi reunea pe foarte mulţi paşoptişti, precum şi Loja ”Frăţia”.

Făcuseră o mare senzaţie în epocă demisia lui Alexandru Ioan Cuza din postul de prefect şi publicarea dovezilor măsluirii alegerilor de către caimacamul Vogoride cu ajutorul, în fapt, complicitatea consulului austriac. Ştim ce a urmat: compromisul dintre împăratul Napoleon al III-lea şi regina Victoria, Convenţia de la Paris din 1858 şi, implicit repetarea alegerilor care fuseseră măsluite în 1857.

Alexandru Ioan Cuza, în calitatea lui de înalt funcţionar de stat, era bine văzut de consulii francezi  şi britanici de la Galaţi şi Iaşi. Îşi făcuse un bun renume printre paşoptişti.

Revenind la momentul ianuarie 1859, delegaţia moldoveană trebuia să treacă prin Bucureşti, înainte de a ajunge la Constantinopol, pentru a primi de la Sultan firmanul de învestitură a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Aceasta a ajuns la Bucureşti, în momentul în care Adunarea Electivă a Ţării Româneşti îşi desfăşura lucrările, în sediul din  Dealul Mitropoliei, între 22 şi 24 ianuarie 1859.

Antiunioniştii erau cu mult mai numeroşi decât unioniştii în Adunare. Paşoptiştii, iar dintre aceştia, liberalii radicali (fraţii Dimitrie şi Ion Brătianu, C.A Rosetti, Dimitrie Bolintineanu şi alţii) au înţeles că trebuie să forţeze nota. Entuziasmul de pe Câmpia Filaretului, lupta eroică a pompierilor căpitanului Zăgănescu din Dealul Spirii, împotriva ocupanţilor otomani încă nu dispăruseră din mentalul colectiv. Poporul Bucureştilor ştia că pe Dealul Mitropoliei se va decide soarta unei ţări întregi. Paşoptiştii puteau conta şi pe sprijinul unor companii şi regimente conduse de militari devotaţi cauzei unioniste. Să nu uităm de paşoptiştii Radu, Nicolae, Alexandru Golescu, de Gheorghe Magheru, Ioan Deivos, cunoscutul Pavel Zăgănescu şi de foştii soldaţi ai ”Armatei de la Râureni”, simboluri care nu se şterg uşor din memoria poporului.

Aşadar, unioniştii trebuiau să se grăbească. Convenţia din 1858 nu interzicea ad-litteram alegerea unui singur domn în Principate, de aceea formula ”Europa ne-a ajutat” era o prezenţă a discursului politic.

În seara de duminică, 23 ianuarie 1859, reprezentanţi ai unioniştilor au ales să se întrunească într-un loc discret, dar, în acelaşi timp celebru: Hotelul Concordia din Bucureşti, situat pe Uliţa Nemţească (azi Strada Smârdan nr.39) în restaurantul căruia elita politică şi intelectuală se întâlnea pentru dejun, sau pentru a se bucura de savoarea unei cafele din cele mai bune, alături de un coniac fin.

Unul din autorii care au fost preocupaţi de istoria Capitalei, Constantin Bacalbaşa (Bucureştii de altădată) a ajuns la ”Hotel Concordia”, în 1871. Hotelul avea în acel an  90 de camere. Autorul nota că accesul în hotel  se făcea printr-un hol boltit. Din hol, în partea stângă, se putea urca pe o scară, pentru a ajunge la etaj, unde se găsea camera cu numărul 5 care era cea mai mare din hotel, având nu mai mult de 36 mp. Aici s-au întâlnit membri ai ”Partidei Naţionale”, care au luat decizia alegerii domnitorului Moldovei, Alexandru Ioan Cuza ca domn al Ţării Româneşti. Este foarte posibil ca întâlnirea secretă să fi fost organizată după rigori care amintesc de ritualurile masonice. Un lucru este cert: în data de 24 ianuarie 1859, la ora 11.00, s-au reluat lucrările Adunării Elective pe Dealul Mitropoliei. Vasile Boerescu a solicitat ţinerea unei şedinţe secrete în care a precizat: ”A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezintă acest principiu. Această persoană este Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei ! Să ne unim asupra acestui nume şi posteritatea ne va binecuvânta, ţara ne va întinde mâinile şi conştiinţa noastră va fi împăcată că ne-am împlinit... o dorinţă sfântă”. Era, fără îndoială, rezultatul a ceea ce se hotărâse  în camera de hotel de la ”Concordia”. Adică, adoptată de masoni, decizia a fost împărtăşită, de asemenea, în secret celor care aveau drept de vot în Adunarea Electivă. Cum partida conservatoare nu avea un contracandidat, rezultatul a fost cel aşteptat: în unanimitate, deputaţii l-au votat pe domnul Moldovei,  Alexandru Ioan Cuza şi ca domn al Ţării Româneşti desăvârşind astfel prima etapă a operei de realizare a statului naţional unitar românesc modern. Alexandru Ioan Cuza  a fost primit cu entuziasm, în Bucureşti, la 8/20 februarie 1859, depunând jurământul ca domn al Principatelor Unite.

Sunt numeroase „coincidenţe” cu tentă masonică între dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza şi învestirea oficială a preşedintelui Statelor Unite ale Americii, unde tradiţia masonică este indiscutabilă. Din 1789, până în 1933, preşedintele american era învestit la 4 martie, dar s-a renunţat la acea dată din cauza duratei prea mari de timp dintre alegerile din toamnă şi învestirea din primăvară. Din 1933, s-a decis ca învestirea să aibă loc în data de 20 ianuarie, ora 12.00.  Data de 20 ianuarie are legătură inclusiv cu prezenţa lunii pline. De subliniat că dacă ziua de 20 ianuarie este duminică, jurământul se depune atunci, dar învestirea publică se face a doua zi. În acest sens, profesorul doctor Donald Kennon, Vicepreşedinte al U.S. Capitol Historical Society precizează:

„Spre deosebire de încoronarea unui monarh, învestirea unui preşedinte american este un eveniment ciclic, programat cu precizie la fiecare patru ani, care conferă sistemului un sentiment de stabilitate, continuitate şi permanenţă, permiţând în acelaşi timp succesiunea deţinătorilor funcţiei şi schimbări în agenda politică”.

I.G. Valentineanu îşi amintea că poporul era gata ”să năvălească în Cameră şi să o silească a proclama ales pe alesul Moldovei”.

Se împlineau cuvintele profetice scrise în data de 17 ianuarie 1859 de către redactorii ziarului „Românul”:„nici o putere omenească nu va putea în viitor despărţi ceea ce Dumnezeu a unit pentru eternitate”.