23 august 1939 sau Pactul care a rupt Basarabia de România!

Pe 23 august 1939, naziştii şi sovieticii aveau să dea o grea lovitură civilizaţiei europene. Vorbim de începutul unui proces de exterminare a tot ceea ce era democratic în Europa. Hitler şi Stalin se vor înţelege la acea dată peste capul celorlalţi, aşa cum de multe ori au mai făcut-o marile puteri.

Pe data de 23 august 1939 Germania lui Hitler şi Imperiul Sovietic Rus al lui Stalin, s-au întâlnit la Moscova şi s-au înţeles peste capul celorlalţi să îşi împartă Europa după bunul plac. Aşa cum stau interlopii români la o seară de spriţ, pentru a pune la cale ce să mai fure de la români, tot aşa şi cele două tabere sau strâns în capitala imperiului sovietic.

Nu vorbim aici doar de un rapt teritorial ci de încercarea de a distruge însăşi civilizaţia europeană aşa cum era ea cunoscută la acel moment şi exterminarea, uneori şi fizică, a altor popoare.

Antemergător pactului, care nu reprezenta nici la momentul semnării o mare surpriză, au existat negocieri intense între Germania şi Rusia, dar şi între Rusia şi puterile democratice ale lumii, pentru încheierea unui astfel de Pact. Ziarele româneşti scriau cu mult timp înainte de iminenţa unei înţelegeri peste capul românilor.

Perfid şi conjunctural, Pactul Ribbentrop-Molotov, a reprezentat baza de pornire a celui de al doilea război mondial şi avea menirea de a pune în contact puterea germană cu cea sovietică. Micile state europene aflate între cele două aveau să cadă victime, tot aşa cum victime au căzut şi marile puteri democratice care au fost prinse în acest joc al morţii, care nu putea aduce decât un învingător demonic.

Pactul semnat, a se vedea că este intitulat de “neagresiune”, stabilea că nici una din cele două nu va interveni împotriva celeilalte în cazul unei agresiuni externe şi că nu va acorda sprijin celeilalte forţe combatante. Pactul avea şi o anexă secretă în care se preciza în clar interesul deosebit al  Uniunii Sovietice pentru Basarabia precum şi dezinteresul Germaniei Naziste faţă de acelaşi teritoriu. Automat se înţelege interesul Germaniei faţă de restul României, care prin mijloace specifice, inclusiv eliminarea fizică a oponenţilor, a ajuns să fie economic şi militar în totalitate subordonată Germaniei.

În momentul semnării pactului secret, România era unul din principalii producători de petrol ai lumii şi cel mai mare din Europa, deci nemijlocit de maximă importanţă pentru maşinăria de război germană. Cea mai mare parte din exporturile româneşti de cereale şi de petrol se scurgeau pe preţuri impuse şi mici către nemţi, primind în loc produse la preţuri foarte mari(nemţii aveau grijă să nu rămână prea mult datori în acte şi atunci impuneau un dezechilibru de preţ între produsele exportate şi cele importate). Nemţii nu acordau credite cu dobândă preferenţială decât pentru producţia agricolă şi cea petrolieră. Acest lucru pare a se întâmpla şi astăzi, când principalele finanţări europene funcţionabile în România se duc în zona agricolă sub formă de subvenţii directe(adică suntem stimulaţi a ne dezvolta în acest sens).

Lipsa de acţiune a politicienilor români şi lupta internă au transformat statul român într-o victimă sigură.

Nu ne puteam aştepta ca alţii să ne poarte de grijă, ba tocmai invers, fiecare încearcă să îşi atingă interesul indiferent de ceilalţi. Între naţiuni nu există sentimente ci doar interese. Şi atunci, poate ca şi acum, era nevoie de mai multă verticalitate pe plan extern, de mai multă atitudine, mai ales că aveam şi avem resurse importante de oferit.

Dacă te comporţi ca o slugă, vei fi tratat ca o slugă. Asta a făcut Carol al II-lea în relaţia cu Germania şi poate o fac uneori(de fapt sigur) şi politicienii de astăzi. Dacă vrei respect atunci el se impune, nu se cere.

Bazându-se pe o clasă politică dezbinată şi dominată de către Carol al II-lea, Germania a reuşit să împiedice înarmarea României cu echipament modern, astfel că la momentul în care cel de al doilea război mondial a început, ţara noastră dispunea de principala forţă militară pe frontul de Est, după Germania, dar extrem de prost echipată şi total subordonată din acest punct de vedere nemţilor. Aceasta a fost o politică constantă dusă de către regimurile totalitare ale Europei după primul război mondial şi care a constat în izolarea României(nu ştiu dacă astăzi stăm mai bine când prin politici europene eronate am ajuns în această criză iar mare parte din economie a ajuns să lucreze pentru Germania cu piedici permanente puse protejării capitalului autohton).

Interesul Germaniei pentru România era unul geostrategic, tot aşa şi cum interesul Rusiei pentru Basarabia era unul geostrategic. Nu exista aici o motivaţie sentimentală cât mai ales dorinţa lui Stalin de a se apropia cu încă 150 de km de câmpurile petroliere din Prahova, şi prin a căror invazie ar fi putut bloca maşina de război germană. Ţinta pentru ambele puteri era petrolul românesc, doar că Germania îl avea în acel moment în timp ce Rusia aspira la el. Şi mai ieri ţinta “Europei”  a fost tot petrolul românesc, iar el ajuns tot în mâna nemţilor chiar dacă sub forma unei preluări “democratice” de o companie austriacă, dar impuse  pentru a putea accede în spaţiul european( cel în care am intrat cu fundul înainte fără să negociem ceea ce aveam mai de preţ şi mai concurenţial: forţa de muncă; marile puteri nu au creat o Uniune pe criterii de egalitate ci de impunere către noii veniţi, fără a exista echidistanţă; dacă ei au avut libertatea de a ne priva de capitalul financiar şi resursele proprii, noi de ce nu am avut libertatea de a munci liber peste tot, aşa cum era normal?).

Pactul Ribbentrop-Molotov, denumit astfel după numele celor doi miniştri de externe semnatari, avea să ducă cele două puteri faţă în faţă, cu iminenţa unui război puternic. Fiecare s-a pregătit intens de conflict înainte, şi mai ales după această perioadă, pactul fiind văzut de ambele părţi ca un moment de respiro până la confruntarea finală. Nici Stalin şi nici Hitler nu aveau de gând să îl respecte. Astăzi Europa se află iar în contact direct cu lumea slavă şi este de văzut dacă Ucraina este un real tampon sau face doar jocul de cal Troian al Rusiei.

Despre acest pact s-a scris şi în presa acelor vremuri, deşi nu exista acces la acesta. Era evident de câţiva ani că Europa şi întreaga lume se îndrepta spre război.

Două regimuri criminale s-au înţeles iar Lumea Democratică, Marile Puteri ale lumii, nu a făcut nimic pentru a împiedica acest lucru. Dezbinate în interior dar şi pe plan extern, acestea au închis ochii la ceea ce era deja evident. Hitler nu şi-a ascuns niciodată planurile expansioniste, tot aşa cum nici Stalin nu a făcut-o. Mare parte din vina zecilor de milioane de morţi aparţine democraţilor, care nu au înţeles a acţiuna încă din primele momente în care aceste fenomene s-au manifestat. Înarmarea puternică a Germaniei s-a făcut fără a exista mecanisme occidentale care să împiedice acest lucru.

Ce a urmat ştim cu toţii prea bine: anihilarea tuturor celor care aflau între cele două mega puteri. Polonia şi România au reprezentat principalele ţinte. Prima a sfârşit scăldată în sânge după ce a fost atacată succesiv de Germania şi de Rusia. Aceasta avea să sfârşească cu aproape jumătate din teritoriu anexat de către Rusia chiar şi după sfârşitul războiului.

România a devenit victima directă a celor două puteri în 1941, atunci când Rusia a solicitat României cedarea Basarabiei dar şi a Nordului Bucovinei, deşi aceasta din urmă nu era o componentă a pactului semnat pe 23 august 1939.

Acest moment a fost însă pregătit cu grijă şi pe plan intern, acolo unde Germania a infiltrat şi preluat mişcarea legionară(poate greşesc şi aştept să mă contraziceţi), una din cele mai active mişcări de pe plan intern. Scopul iniţial al acesteia avea să fie deturnat devenind o unealtă în mâna agenţilor nazişti.  Ambele puteri au lucrat mână în mână pentru subminarea totală a statului român,  astfel încât căderea acestuia în 1940 era iminentă.

Pactul semnat pe 23 august 1939, deşi a fost condamnat după 1989 inclusiv de către Rusia, îşi face încă efectele atât asupra României cât şi asupra  Poloniei(şi poate mai ales asupra acesteia).

Teritoriile ocupate de către Stalin în 1940 se află şi astăzi în afara statului român. Dacă pe cele preluate de Ucraina s-a dus şi se duce şi astăzi o politică dură de deznaţionalizare, la care statul român nu reacţionează,  dincolo de Prut se află un al doilea stat românesc, o creaţie stalinistă care aruncă peste trei milioane de români la mai bine de 20 de ani în urma actualului stat român.

Până în 2018 Republica Moldova se va uni cu România, fiind un act firesc, natural, pe care românii şi l-au asumat atât la nivel de societate civilă cât şi la nivel de clasă politică. Statul român a dus după 1989 o politică corectă în a investi într-o nouă  generaţie. Bursele acordate de statul român se dovedesc astăzi a fi principala armă folosită pentru a readuce acasă, în interiorul graniţelor naţionale, a teritoriului dintre Prut şi Ucraina de astăzi.

Societatea civilă este pregătită pentru anularea efectelor pactului Ribbentrop-Molotov iar clasa politică a aderat deja direct şi fără ascunzişuri la acest proiect. E vorba de o nouă direcţie naţională care va reda românilor demnitatea pierdută în ultimii 20 de ani. Unirea dintre cele două state româneşti reprezintă testul nostru de maturitate, testul generaţiei actuale de a arăta că efectele comunismului au dispărut şi că avem puterea de a face istorie, tot aşa cum şi înaintaşii noştri au făcut-o.

Dacă pentru cei dinainte avem denumirea de Paşoptişti, generaţia care va face unirea de astăzi va purta denumirea generică de Unionişti, deoarece asta sunt ei cu adevărat.