160 de ani de la naşterea lui Anghel Saligny, inginerul care şi-a riscat viaţa şi a făcut România celebră

160 de ani de la naşterea lui Anghel Saligny, inginerul care şi-a riscat viaţa şi a făcut România celebră

Anghel Saligny (medalion) şi cea mai cunoscută lucrare a sa.

Anghel Saligny este considerat unul dintre „părinţii“ ingineri româneşti şi unul dintre cei mai buni proiectanţi de poduri şi construcţii din România. El s-a născut în urmă cu 160 de ani, iar înainte de finalul secolul al XIX-lea avea să inaugureze un mod impresionant pentru România şi Europa.

Anghel Saligny s-a născut la 19 aprilie 1854 la Şerbăneşti, în judeţul Galaţi. A fost al doilea copil al familiei pedagogului Alfred S. Saligny, originar din Alsacia (Franţa), scrie Jurnalul Naţional. Fratele lui Anghel, pe numele său Alfons Oscar I. Saligny, s-a remarcat în domeniul chimiei şi a fost membru corespondent al Academiei Române. Anghel Saligny este considerat unul dintre cei mai importanţi ingineri constructori români, „părintele“ inginerie româneşti. Şi-a trecut mai multe invenţii în palmares şi a fost un proiectant de cheiuri portuare, poduri, docuri şi lucrări hidraulice. Lucrările sale, grandioase şi impresionante, au rămas în picioare până în prezent. El s-a afirmat în domeniul construcţiilor, dar a fost şi academician, ministru şi pedagog.

Anghel Saligny a început parcursul educaţional prin ciclul primar la pensionul de copii din Focşani, institut înfiinţat de părintele său. Şcoala secundară a urmat-o la gimnaziul din acelaşi oraş, iar după absolvire a fost trimis în Germania, la Liceul Potsdam, unde a studiat şi fratele său, Alfons. În câţiva ani, Saligny a ajuns să studieze la Universitatea din Berlin, unde era profesor şi Hermann von Helmholtz, un cunoscut fizician al acelor vremuri.

În perioada 1870 – 1874, a studiat ingineria la Şcoala Tehnică Superioară din Charlottenburg. La trei ani după absolvire, s-a angajat într-un proiect ambiţios, alături de inginerul Gheoghe Duca, de construire a căii ferate între Ploieşti şi Predeal. Profesionalismul său a făcut înconjurul României şi al lumii. Între anii 1889 – 1909, Saligny a condus lucrările de construcţie ale portului Constanţa, folosind în premieră pentru România piloţii şi radierele din beton armat în construcţiile portuare.

Perioada marilor creaţii ale sale începe în anul 1889, moment în care a terminat proiectul podului peste Dunăre. Până în 1895 a lucrat intens la această construcţie, constituind apogeul activităţii şi încoronarea operei sale. De-a lungul timpului, Saligny a proiectat calea ferată care leagă Adjudul de Târgu Ocna, a construit primele poduri combinate (cu şosea şi cale ferată), numeroase poduri metalice, dar este şi autorul unor invenţii mai puţin cunoscute.

Cel mai lung pod al Europei şi cum eşecul i-ar fi putut aduce moartea

În 1895 a fost inaugurat podul de la Cernavodă, proiectat şi construit de Anghel Saligny. La acea vreme, era cel mai lung pod din Europa şi era proiectat pentru a asigura legătura feroviară între Bucureşti şi Constanţa. Lucrările de execuţie au început la 21 octombrie 1890 în prezenţa regelui Carol I. Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri şi alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul se regăseşte la 30 de metri peste nivelul apelor mari ale Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge, informează Historia.

Podul peste Borcea cuprinde trei deschideri de câte 140 metri şi un viaduct cu 11 deschideri de 50 metri. În Insula Borcea, care în acea vreme constituia o baltă pe care o traversa un tronson de 14 kilometri al căii ferate, s-a mai realizat un viaduct de 34 deschideri de 42 metri. La vremea aceea reprezenta cel mai lung complex de poduri construit în România şi al treilea ca lungime din lume. Deschiderea centrală de 190 metri era cea mai mare din Europa continentală. Costul total al tronsonului de linie ferată Feteşti-Cernavodă, inclusiv liniile de cale ferată şi staţiile, a fost de 35 milioane lei în aur.

Odată cu acest pod, mai bine zis cu eşecul proiectului, Anghel Saligny îşi putea pierde viaţa. Pe 26 septembrie 1895, la festivitatea de inaugurare, a fost bătut un nit de argint în mod simbolic, marcând încheierea lucrărilor de construcţie, apoi s-a trecut la test. Peste pod au trecut 15 locomotive care trebuiau să demonstreze rezistenţa construcţiei. După test, Carol I şi cei mai importanţi oameni în stat la vremea aceea aveau să traverseze podul cu trenul regal.

În timpul traversării podului de către locomotive, Anghel Saligny şi coordonatorii echipelor de muncitori erau într-o şalupă ancorată sub. Inginerul a garantat cu viaţa sa că podul rezistă.

Prin ce s-a mai remarcat Anghel Saligny în inginerie

Anghel Saligny a creat şi primul funicular din România, numit Teledinamicul sau Americanul de la Târgu Ocna. Anghel Saligny a fost proiectantul şi executantul, iar constructorul a fost Casa „Adolf Bleichert“ din Leipzing. Funicularul a funcţionat între 1885 şi 1896, iar în fiecare zi, timp de 11 ani, funicularul transporta pe o distanţă de 2.100 de metri câte zece vagoane de sare (zece tone în total) între Târgu Ocna şi salină.

După 1896, teledinamicul a fost înlocuit cu o linie de cale ferată industrială. Staţia Târgu Ocna, proiectată de Saligny şi inaugurată la 24 iunie 1884, a fost, până în 1899, cap de linie. Aici se găseau magaziile care preluau mărfurile destinate tuturor localităţilor de pe Valea Trotuşului, de la Târgu Ocna până la Palanca.

Tot Anghel Saligny a construit la Brăila şi Galaţi primele silozuri de beton armat din lume. Viziunea românului fusese „ghicită“ cu 20 de ani mai înainte de francezul Joseph Monier. Acesta avea din 1867 brevet pentru elemente de construcţii din beton armat. Totuşi, Saligny a aplicat invenţia la construirea unor depozite în România în 1888 şi 1889.

Realizări ale lui Anghel Saligny

Silozurile puteau păstra aproximativ 25.000 de tone de cereale. Pereţii celulelor hexagonale ale silozurilor au fost realizaţi, tot în premieră mondială, din piese fabricate la sol, sub formă de plăci. Prefabricarea plăcilor la sol, colţurile de rigidizare şi de joncţiune, sudura barelor metalice şi mecanizarea la montaj erau alte priorităţi pe plan mondial, se arată într-o biografie a inginerului român, citată de JN.

Moartea şi moştenirea lui Saligny

Anghel Saligny a murit la 17 iunie 1925 în Bucureşti. După construcţia podului „Regele Carol I“, a ocupat postul de Director General al Căilor Ferate şi din 1897 a fost ales membru activ al Academiei Române. A mai fost în timpul vieţii omul care a condus Direcţia Generală a Porturilor şi Comunicaţiilor pe Apă, iar în perioada 1901 - 1910 a devenit Ministru al Lucrărilor Publice şi în 1910 a fost numit vicepreşedinte al Consiliului Tehnic Superior.

În prezent, podul „Regele Carol I“ a fost redenumit în podul „Anghel Saligny“, iar numele inginerului român a fost acordat şi ultimei staţii de pe Magistrala 3 de metrou. Anterior, aceasta s-a numit „Linia de Centură“. A fost inaugurată la 20 noiembrie 2008.

Podul de la Cernavodă,  ca o

Imagini din aceeasi galerie
  • Podul de la Cernavodă,  ca o
  • Pâna la instaurarea comunismului, podul s-a numit Regele Carol I 
  • Podul, strajuit de statuia unui soldat
  • Şi statuile de la capetele podului impresionează prin măiestria execuţiei
  • Siloz construit de Anghel Saligny
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: