Pe data de 12 mai 1848 revoluţionarii moldoveni aveau să exprime la Braşov un program în 6 puncte şi denumit: „Prinţipiile noastre privind reformarea Patriei“.

Programul era cu adevărat revoluţionar:

„1. Desfiinţarea boierescului şi a orice alte dări a lăcuitorilor săteni către proprietari.

2. Ridicarea beilicurilor, a lucrului şoselelor si a tuturor împovărărilor fără plată către stăpânire.

3. Împroprietărirea lăcuitorilor săteni fără nici  un fel de răscumpărare din partea lor.

4. Nimicirea tuturor privilegiilor si, prin urmare, deopotrivă purtare a sarcinilor statului de către tot poporul îndeobşte, precum şi  de o potrivă împărtăşire a lui la toate driturile politice si ţi vi le.

5. Întemeierea instituţiilor tării pe toate prinţipiile de libertate de egalitate si de frăţietate, dezvoltate în toată întinderea lor.

6. Unirea Moldovei si a Valahiei într-un singur stat neatârnat românesc.“

Ne aflăm la 171 de ani de enunţarea acestui proiect de Ţară şi cu toate acestea România la moment nu este întreagă pentru simplul motiv că este condusă de oameni mărunţi lipsiţi de orice viziune. Astăzi, în anul 2019, nu Rusia, nu Turcia, nu Ungaria stau în calea unirii Românilor într-un singur stat. Ipocrizia, incultura şi avariţia clasei politice reprezintă singurul impediment în calea finalizării dezideratului naţional.

Revoluţia de la 1848, deşi aparent înfrântă la moment, în fapt a fost una câştigată, în care toate punctele menţionate aveau să fie atinse în anii care aveau să vină. Perseverenţa, buna pregătire şi curajul tinerei elite intelectuale ale acelor vremuri aveau să facă ca în 1859 unirea să aibă loc, în 1877 regatul nou înfiinţat să devină liber, iar în 1918 România să fie întreagă.

Sigur că istoria a fost vremelnică, dar astăzi nimic nu stă în calea încheierii acestui proiect de Ţară decât clasa politică de pe cele două maluri de Prut.