Războiul nu mai este în istorie, este în prezent, iar ultimatumurile se rostesc din nou în estul Europei. Nu mai este vizată România, însă Ucraina este cea atacată de principala moştenitoare a imperiului sovietic, Federaţia Rusă. Proverbul românesc „lupul îşi schimbă părul, însă năravul – ba”, ilustrează cel mai bine situaţia în care ne aflăm de la Marea Neagră.
Dumbrăveniul
armenesc, memorie, diplomaţie şi duduk. Eveniment cultural în trei părţi:vernisaj
expoziţie, simpozion istoric şi concert la duduk.
Într-un oraş cum este Bucureştiul, în care au trăit cu intensitate
milioane de oameni, de-a lungul sutelor de ani, „harta” existenţială s-a
schimbat de multe ori.
În 25 mai 1798, Alexandru Calimachi, la acea vreme domn al Moldovei, îi face un cadou lui Carp, boier însemnat, de la Curtea sa. În loc să-l recompenseze cu o primă, cu un ceas frumos ori cu o diplomă de onoare, îi dă în dar doi sclavi. Îi şi vedem, un bărbat şi-o femeie, gătiţi cu fundă roşie şi aduşi plocon la poarta lui Carp. Aceştia sunt Jodin sin Martin şi Jaluna. Tată şi fiică.
Am tot scris despre el, îl ştiţi şi voi, un copac bătrân, sprijinit în schele şi tencuit cu ciment, totuşi verde, în ciuda vârstei, pe jumătate în grădina Bisericii Batişte, şi pe jumătate în stradă. Este imposibil să nu-l fi văzut!
Există o stradă în Bucureşti, unde mitropolitul Cozma, mort fără urmaşi direcţi, a îngropat un sipet cu scrisori. Expeditorul lor era un tip căruia nimeni nu-i scrie numele, el rămânând anonim ori mai degrabă ştiut numai după cognomen, care era Desfrânatul.
Locul uitării - asta vreau să punem pe hartă acum. Dar înainte de asta,
aş vrea să răsfoim o carte, unde Freud spune că uitarea unui nume e
adeseori consecinţa refulării unui eveniment trist, a vinovăţiilor, a
diverselor complexe.
Zilele trecute, de Ziua Regalităţii, 10 mai, am avut
ocazia de-a avea un dialog cu binecunoscutul jurnalist Vartan Arachelian despre
regalitate şi despre prima emisiune cu Regele Mihai, la reşedinţa sa din
Eleveţia, în anul 1990.
Tema articolului va fi dezvoltată pentru a prezenta teroarea regimului sovietic de la naşterea până la prăbuşirea acestuia, în comparaţie cu alte câteva exemple de terorism de stat, aşezată în context istoric şi exemplificată inclusiv cu raportarea terorismului de stat al URSS la România, incluzând în partea de început şi poziţionarea teoretică actuală raportată la fenomen.
Printre obiceiurile importante ale lumii bucureştene se numără şi bătaia
justiţiară. De-a lungul timpului, oamenii au fost bătuţi cu biciul, cu
funia udă, altoiţi cu joarda, dar de departe cea mai răspândită pedeapsă
este bătaia la tălpi.
Să readucem în
memoria colectivă prin dialog sau dezbatere un anume subiect sau o temă cred că
e mai simplu decât a vorbi despre oameni, mai ales, despre cei care s-au
remarcat de-a lungul vieţii prin complexitatea personalităţii lor şi care au jucat
un rol în societate, fie prin ideile sau faptele lor, iar liberalul Radu
Câmpeanu ar putea fi unul dintre cei care merită o evocare într-un dialog cu
Vartan Arachelian.
Dintre femeile cărora li s-a dus vestea în lume face parte şi Syrka.
Născută la Skopje, a crescut şi-a-nvăţat bucuriile într-o mahala din
Stambul. Încă de mică dovedise înclinaţii către magie, femeia aceasta
putând să înmoaie voinţa oricărui om.
Un om simpatic care face nişte filme desuete, protocronice, patetice. Şi poate că nici nu ştie ce face în afara acestui lucru.
În seara zilei de 31.03.2022, dr. Liviu Mureşan, un prestigios geopolitician, îmi semnala mesajul primit pe WhatsApp: "Cu regret vă anunţăm că astăzi s-a stins tata, generalul Niculae Spiroiu. Va fi depus de mâine după-amiază la capela cimitirului Ghencea Militar. Ceremonia de înmormântare va avea loc duminică, la ora 11. Cristina şi Marius Spiroiu."
Voi începe cu un loc viu, zona din faţa magazinului Unirea. Pe la
fântânile actuale a fost mereu iureş de lume şi încă şi astăzi, dacă
eşti atent, se mai aud chicotelile mici ale unor oameni care-au trecut
pe-acolo.
Un cuvânt cu potenţial narativ este pitic, cu toată familia lui numeroasă, care presupune micşorarea din varii motiv. A te piti de frică, făcut chitic, până a te pitula în glumă, a te face pitulice şi aşa mai departe.
Berceni - iată un cuvânt pe care l-am auzit recent, vorbind cu Ligia
Pârvulescu. Ea s-a născut în cartierul Berceni. Şi din una în alta, am
aflat că circulă o istorie despre numele cartierului, pe cât de
încetăţenită, pe atât de amuzantă, din punctul meu de vedere.
Buenos Aires a fost martorul multor epidemii de-a lungul secolelor. Prima consemnată este epidemia de pojar din 1685. Arhivele menţionează şi epidemii de holeră, dizenterie, scarlatină, variolă şi febră tifoidă. Una dintre cele mai grave a fost provocată de febra galbenă, în 1870 –’71.
În mijlocul Epocii Fanariote, pe la 1769-70, Bucureştiul s-a aflat sub
ruşi. Trupe una, după alta, bărbaţi cheflii, unii franţuziţi, alţii doar
puşi pe distracţii, au năvălit în Ţările Române. E vorba despre
Războiul ruso-turc (1768-1774), pe vremea Ecaterinei a II-a. Turcii au
primit o bătaie istorică la Hotin, apoi colonelul Karasin a ocupat
Bucureştiul, care n-a opus nicio rezistenţă.
Partea a doua a dialogului pe care l-am avut cu vicepreşedintele Academiei Române, istoricul Răzvan Theodorescu, în cadrul podcastului „Avangarda, cu Ionuţ Vulpescu”
