SPECIAL | Povestea Smarandei Brăescu, femeia fantastică a României 5

Există o stradă în Bucureşti, unde mitropolitul Cozma, mort fără urmaşi direcţi, a îngropat un sipet cu scrisori. Expeditorul lor era un tip căruia nimeni nu-i scrie numele, el rămânând anonim ori mai degrabă ştiut numai după cognomen, care era Desfrânatul.

Locul uitării - asta vreau să punem pe hartă acum. Dar înainte de asta, aş vrea să răsfoim o carte, unde Freud spune că uitarea unui nume e adeseori consecinţa refulării unui eveniment trist, a vinovăţiilor, a diverselor complexe.

Zilele trecute, de Ziua Regalităţii, 10 mai, am avut ocazia de-a avea un dialog cu binecunoscutul jurnalist Vartan Arachelian despre regalitate şi despre prima emisiune cu Regele Mihai, la reşedinţa sa din Eleveţia, în anul 1990.

Tema articolului va fi dezvoltată pentru a prezenta teroarea regimului sovietic de la naşterea până la prăbuşirea acestuia, în comparaţie cu alte câteva exemple de terorism de stat, aşezată în context istoric şi exemplificată inclusiv cu raportarea terorismului de stat al URSS la România, incluzând în partea de început şi poziţionarea teoretică actuală raportată la fenomen.

Printre obiceiurile importante ale lumii bucureştene se numără şi bătaia justiţiară. De-a lungul timpului, oamenii au fost bătuţi cu biciul, cu funia udă, altoiţi cu joarda, dar de departe cea mai răspândită pedeapsă este bătaia la tălpi.

Să readucem în memoria colectivă prin dialog sau dezbatere un anume subiect sau o temă cred că e mai simplu decât a vorbi despre oameni, mai ales, despre cei care s-au remarcat de-a lungul vieţii prin complexitatea personalităţii lor şi care au jucat un rol în societate, fie prin ideile sau faptele lor, iar liberalul Radu Câmpeanu ar putea fi unul dintre cei care merită o evocare într-un dialog cu Vartan Arachelian.

Dintre femeile cărora li s-a dus vestea în lume face parte şi Syrka. Născută la Skopje, a crescut şi-a-nvăţat bucuriile într-o mahala din Stambul. Încă de mică dovedise înclinaţii către magie, femeia aceasta putând să înmoaie voinţa oricărui om.

Un om simpatic care face nişte filme desuete, protocronice, patetice. Şi poate că nici nu ştie ce face în afara acestui lucru.

În seara zilei de 31.03.2022, dr. Liviu Mureşan, un prestigios geopolitician,  îmi semnala mesajul primit pe WhatsApp: "Cu regret vă anunţăm că astăzi s-a stins tata,  generalul Niculae Spiroiu. Va fi depus de mâine după-amiază la capela cimitirului Ghencea Militar. Ceremonia de înmormântare va avea loc duminică, la ora 11. Cristina şi Marius Spiroiu."

Voi începe cu un loc viu, zona din faţa magazinului Unirea. Pe la fântânile actuale a fost mereu iureş de lume şi încă şi astăzi, dacă eşti atent, se mai aud chicotelile mici ale unor oameni care-au trecut pe-acolo.

Un cuvânt cu potenţial narativ este pitic, cu toată familia lui numeroasă, care presupune micşorarea din varii motiv. A te piti de frică, făcut chitic, până a te  pitula în glumă,  a te face pitulice şi aşa mai departe.

Berceni - iată un cuvânt pe care l-am auzit recent, vorbind cu Ligia Pârvulescu. Ea s-a născut în cartierul Berceni. Şi din una în alta, am aflat că circulă o istorie despre numele cartierului, pe cât de încetăţenită, pe atât de amuzantă, din punctul meu de vedere.

Buenos Aires a fost martorul multor epidemii de-a lungul secolelor. Prima consemnată este epidemia de pojar din 1685. Arhivele menţionează şi epidemii de holeră, dizenterie, scarlatină, variolă şi febră tifoidă. Una dintre cele mai grave a fost provocată de febra galbenă, în 1870 –’71.

În mijlocul Epocii Fanariote, pe la 1769-70, Bucureştiul s-a aflat sub ruşi. Trupe una, după alta, bărbaţi cheflii, unii franţuziţi, alţii doar puşi pe distracţii, au năvălit în Ţările Române. E vorba despre Războiul ruso-turc (1768-1774), pe vremea Ecaterinei a II-a. Turcii au primit o bătaie istorică la Hotin, apoi colonelul Karasin a ocupat Bucureştiul, care n-a opus nicio rezistenţă.

Partea a doua a dialogului pe care l-am avut cu vicepreşedintele Academiei Române, istoricul Răzvan Theodorescu, în cadrul podcastului „Avangarda, cu Ionuţ Vulpescu”

A fi român e o întâmplare. A fi bun român e o alegere. Înainte de 1989, orice venea din afară era toxic, suspect, nerezonabil. Cronicarul vremii lăuda doar „geniul Carpaţilor” (adică pe dictatorul Ceauşescu) şi critica agresiv fenomenul „asupririi străine”. De parcă Scorniceşti ar fi fost leagănul filozofiei, tărâmul natal al lui Pitagora şi Euclid, matricea  democraţiei constituţionale sau izvorul creştinismului apostolic…

Intrat în argoul anilor 80, cuvântul „ţol- ţoale” cu toată familia, a avut parte de o glorie categorică.  Îmbrăcat la ţol festiv însemna în haine oficiale, iar înţolit era cineva cu bani şi surse în străinătate.

Episodul şapte al podcast-ului Avangarda, cu Ionuţ Vulpescu, aduce în prim plan un intelectual de seamă, istoricul Răzvan Theodorescu – vicepreşedintele Academiei Române şi fostul ministru al Culturii şi Cultelor de la începutul anilor 2000.

Ah ce plăcut e să te întâlneşti cu lumea şi să sporovoieşti, să trăncăneşti să stai la taifas pur şi simplu! E atât de plăcut încât sunt şi multe cuvinte pentru acţiunea aceasta.

În cadrul evenimentelor dedicate istoriei etnicilor germani din România, Primăria Municipiului Bucureşti şi Casa de Cultură „Friedrich Schiller” organizează marţi, 18 ianuarie 2022, ora 17.30, prezentarea volumului „Drumul Nostru în Vechiul Regat”, realizat de Forumul Democrat al Germanilor din România Forumul Regional - Regiunea Extracarpatică la Editura Honterus, din Sibiu, 2021.