Dezbatere „Historia” la Adevărul Live, ora 12.30: 150 de ani de la momentul „Republicii de la Ploieşti“. Rolurile pe care le-au avut Caragiale şi Eminescu

Dezbatere „Historia” la Adevărul Live, ora 12.30: 150 de ani de la momentul „Republicii de la Ploieşti“. Rolurile pe care le-au avut Caragiale şi Eminescu

La împlinirea a 150 de ani de la momentul istoric din 8 august 1870 al „Republicii de la Ploieşti”, ultima încercare de revoluţie din spaţiul românesc din secolul XIX, şi la 139 de ani de la inaugurarea fastuoasă a Statuii Libertăţii (iunie 1881), putem spune că în mentalul colectiv, cele două evenimente s-au contopit şi au devenit un tot unitar.

Constantin Noica, filosoful care a visat la îmblânzirea comuniştilor: „Nu mă jenez să am legături cu Securitatea, pentru că ştiu că sunt cu inima curată“

Constantin Noica, filosoful 
care a visat la 

îmblânzirea comuniştilor: „Nu mă jenez să am legături cu Securitatea, pentru că ştiu că sunt cu inima curată“

Filosoful Constantin Noica a fost un naiv. Înainte de a se retrage la Păltiniş, şi-a dorit să creeze în ţară un mare proiect cultural: a refuzat exilul, s-a certat cu prietenii din Paris, a cerut ajutorul autorităţilor comuniste, a crezut în şansa sa de a-i convinge pe securişti că e onest şi demn de încredere, fără pact. A eşuat şi, mai târziu, şi-a cerut iertare pentru inocenţa de care a dat dovadă.

Panait Istrati, un visător învins de comunism: „Omenirea, s-o ia dracul!“

Panait Istrati, 

un visător 

învins de comunism: „Omenirea, s-o ia dracul!“

Panait Istrati a fost un scriitor uriaş, dar mai presus de toate a fost un om care a înţeles viaţa şi a trăit-o dincolo de etichetele trecătoare. Hamal în portul Brăila, hoinar prin lume, sinucigaş, star al literaturii, intelectual, comunist, fascist, burghez, renegat. Panait Istrati nu a făcut decât să se revolte prin scris împotriva nedreptăţilor sociale, sperând la o lume mai bună.

Cât de trist era George Bacovia. „Unii prieteni îmi spun că sunt inadaptabil. E o exagerare. Iubesc oamenii şi îi privesc cu interes prin geam“

Cât de 
trist era 
George 
Bacovia. „Unii prieteni îmi spun că sunt inadaptabil. E o exagerare. Iubesc oamenii şi îi privesc cu interes prin geam“

Zilele şi versurile lui George Bacovia au fost la fel: sumbre. A fost toată viaţa un om posomorât, iar motive concrete pentru tristeţea sa perpetuă n-au fost de găsit, deşi aceasta l-a trimis de multe ori în spitalele de psihiatrie. Pur şi simplu aşa a fost să fie Bacovia – un om trist şi solitar. Totuşi, poetul susţinea că iubeşte oamenii, dar îi evită pentru a nu le umbri veselia lor spontană.

Marin Sorescu, între lumini literare şi umbre politice: complotul care i-ar fi compromis Nobelul şi fatidicul pariu pe Iliescu | ion iliescu

Marin Sorescu, 

între lumini literare şi
umbre politice: complotul care i-ar fi compromis Nobelul şi fatidicul pariu pe Iliescu

Viaţa scriitorului Marin Sorescu a fost marcată de succesul internaţional şi de antipatia dobândită în ţară, mai ales după ce şi-a pus încrederea în Ion Iliescu, acceptând să fie ministrul Culturii în Guvernul Văcăroiu. Un publicist care l-a cunoscut povesteşte despre controversele din jurul lui, iar o profesoară de limba română, despre impactul pe care-l au asupra liceenilor textele lui.

Dezbatere „Historia” la Adevărul Live. Tratatul de la Trianon: România şi Ungaria în bătălia pentru  Transilvania

Dezbatere „Historia” la Adevărul Live. Tratatul de la Trianon: România şi Ungaria în bătălia pentru  Transilvania

Pentru Bătrânul Continent, într-un context geopolitic complicat, dublat de o criză sanitară fără precedent în ultimul veac, identificarea căilor şi metodelor de comunicare şi conlucrare e o necesitate legată de chiar existenţa proiectului european. Într-un asemenea context, apelul insistent la istorie, îndeosebi la „nedreptăţile” ei, are doar dezavantaje.

FOTO Povestea neştiută a Pieţei Obor: loc de execuţie publică. Cum erau ucişi condamnaţii la moarte

FOTO Povestea neştiută a
Pieţei Obor: loc de execuţie publică. Cum erau ucişi condamnaţii la moarte

O vacanţă într-o capitală a lumii trebuie să includă - pentru gurmanzi, dar nu numai - o vizită într-o piaţă. Barcelona are Boqueria, Istanbulul are Bazarul de condimente, iar Bucureştiul are Piaţa Obor. Cu mult înainte de tarabele cu legume şi fructe sau celebra terasă cu mici, aici era un târg de vite dar şi un loc unde erau executaţi condamnaţii la moarte.

Tatuatorul de la Auschwitz: o poveste despre curaj şi iubire în „Lagărele morţii“

Tatuatorul de
la Auschwitz: o poveste despre curaj şi iubire în „Lagărele morţii“

Viaţa lui Ludwig Eisenberg a fost ca un montagnes russes: închis la Auschwitz-Birkenau, i s-a dat rolul de a tatua numerele de identificare pe braţele deţinuţilor. Din acest post, a reuşit să întreţină o activitate intensă de contrabandă pentru mâncare, riscându-şi zilnic viaţa. S-a îndrăgostit de o deţinută, cu care s-a căsătorit la finalul războiului, şi alături de care a fugit în Australia, în căutarea unui trai tihnit.

Gata cu bâlciurile! Trecem la femei şi bărbaţi! Dintre multele istorii amoroase, rămase prin documente sau consemnate pe pagini zburătoare, am ales pentru astăzi povestea lui Leun, devenit personaj principal în Manuscrisul fanariot. În realitatea istorică, desigur, lucrurile nu au stat chiar ca în roman. Aşa este mereu: una se întâmplă şi alta rămâne scris. Dar asta o ştiaţi.

acum 13 zile · comentarii (2)

Pe 28 iunie 1940 Carol al II-lea avea să decidă retragerea administrativă din Basarabia în favoarea Uniunii Sovietice. S-a făcut acest lucru în mod dezorganizat, fără a se pune o singură condiţie şi fără a se trage un singur foc de armă. Frica anchilozase clasa politică coruptă ce condusese România în perioada interbelică.

luna trecuta · comentarii (18)

Se apropie Sânzienele, sărbătorite în fiecare an pe 24 iunie. De altfel în jurul solstiţiului de vară sunt mai multe sărbători, toate legate de venirea anotimpului cald. Pe 21 iunie este ziua cea mai lungă din an. Încă de la Rusalii încep distracţiile, reminiscenţe ale unui lung festival. Atunci li se dă peste bot ultimilor nenorociţi de demoni şi tuturor bolilor.

acum 2 luni · comentarii (2)

Simplul substantiv propriu Trianon, ca sub puterea unei vrăji, creează oricând două poveşti distincte: una, nefericită, pentru Budapesta şi una cu happy end pentru Bucureşti. Au trecut, de la acel Trianon din 4 iunie 1920, 100 de ani. S-au schimbat lucrurile? Dacă da, în ce direcţie? Dacă nu, de ce stagnează ele? Iată miza acestui text, în care doar voi enunţa, pe scurt, zece idei despre acest secol de istorie comună maghiaro-română.

acum 2 luni · comentarii (108)

Pe data de 4 iunie 1920, prin tratatul de la Trianon, semnat între puterile câştigătoare al primului război mondial, printre care şi România, şi Ungaria, se recunoaşte graniţa firească dintre cele două state vecini. Practic vorbim de certificatul de naştere al României Mari, un prim document internaţional care confirma câştigurile teritoriale ale regatului român.

acum 2 luni · comentarii (9)

Pentru prima oară, în ultimele trei decenii, românii au avut un timp de reflecţie îndelungat, printre cei dragi, cu lecturile aflate la îndemână, cu atenţia aparte la evenimentele de interes naţional, precum 10 mai, ziua în care reflectăm la cei patru monarhi pe care i-a avut România, primul dintre ei, Regele Carol I, fiind o pildă de sobrietate, austeritate şi servire cu credinţă, până la capăt, a neamului românesc.

acum 3 luni · comentarii (8)

Poate nu aţi observat. În acest an onorarea zilei de 9 mai 1877 - când Adunarea Deputaţilor a proclamat Independenţa României şi Mihail Kogălniceanu a rostit o alocuţiune emblematică - nu a mai fost pomenită în discursul la nivel înalt. Să fim azi mai puţin independenţi? Şi aniversarea Zilei Victoriei în ultima conflagraţie mondială a fost mai degrabă marcată exemplar, peste Ocean, de Donald Trump şi nefiresc expediată în Europa.

acum 3 luni · comentarii (2)