Volumul „Dosarele Securităţii. Marian Munteanu şi Miron Cozma versus Piaţa Universităţii“, scris de Ramona Ursu,  va fi lansat sâmbătă la Gaudeamus VIDEO

FOTO Arhivă

Cartea „Dosarele Securităţii. Marian Munteanu şi Miron Cozma versus Piaţa Universităţii“, de Ramona Ursu, va fi lansată sâmbătă, 19 noiembrie, de la ora 14.00, la Gaudeamus, la Romexpo, la standul Editurii Integral (parter). Autoarea Ramona Ursu, editor coordonator la Adevărul, a fost astăzi în studioul Adevărul Live, alături de redactorul-şef Dan Marinescu, pentru a vorbi despre dezvăluirile cuprinse în acest volum.

Urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul Live

Cum a apărut ideea acestei cărţi?

Interesul a apărut în momentul în care Marian Munteanu a fost, pentru scurtă vreme, candidatul PNL la Primăria Capitalei. Atunci s-a redeschis întrebarea asupra colaborării sale cu Securitatea, despre care el avusese numai reacţii acide. Faptul că se încurca în declaraţii mi-a dat ideea să merg la CNSAS să solicit dosarul lui Marian Munteanu. Am întâmpinat acolo o grămadă de piedici, tocmai pentru că nu ştiau prea bine ce o să se întâmple cu Marian Munteanu, cum o să procedeze. A fost o întreagă vânzoleală, care a dus la cele două articole din „Adevărul“ şi la această carte, în care am publicat dosarele integrale de la Securitate ale lui Marian Munteanu şi Miron Cozma, pentru ca să le poată citi oricine.

Am fost la CNSAS şi am copiat de mână cele două dosare, motiv pentru care mi s-a reproşat, când am publicat articolele, păi unde sunt dovezile? Acum le-am obţinut, dosarele, şi se află în carte facsimilate. Legea spune că nici unul, nici altul nu au făcut poliţie politică. Marian Munteanu a fost un turnător de duzină, cum îmi place mie să le spun.

Ramona Ursu, alături de Dan Marinescu, redactor-şef Adevărul   FOTOGRAFII: Eduard Enea

Miron Cozma te-a dat în judecată...

Dreptul la judecată, din fericire, este liber în România. Îmi cere o sumă destul de mare, 1 milion de euro, pe care m-am apucat s-o strâng (e o glumă).

Marian Cozma ne-a anunţat de multe ori că ne dă în judecată, nu este timpul pierdut nici pentru el. Oricum, noi nu am dat decât ce ne-a parvenit de la CNSAS, nu am modificat nimic.

Cei doi oameni au devenit importanţi odată cu Piaţa Universităţii. Nu cumva tot ceea ce au făcut au făcut ca urmare a unui şantaj?

În carte sunt mai multe interviuri cu personalităţi precum Grigore Cartianu şi Nicolae Manolescu, profesorul său. Manolescu spune că avea un gust al parvenirii încă de atunci, fiind lider al UASCR în anul I, altfel fiind un individ destul de şters. Atât el, cît şi Miron Cozma au avut însă de câştigat de pe urma acestei colaborări.

Într-un interviu pe care mi l-a dat imediat după publicarea dosarului lui Marian Munteanu, Miron Cozma mi-a spus că el a fost cel care l-a salvat în Piaţa Universităţii pe Maria Munteanu, dar că acum îi pare rău că a crezut în acest tânăr. Cozma şi-a schimbat însă atitudinea după ce am publicat şi dosarul lui.

Sunt documente istorice prezentate în cartea asta, mai ales că se referă la o persoană tulbure şi întunecată a istoriei noastre, Mineriada din 13-15 iunie.

Cartea se lansează sâmbătă, la ora 14.00, la târgul Gaudeamus, la standul editurii Integral, vor urma două alte lansări în Bucureşti, iar pe 16-17 decembrie se va lansa şi la Timişoara.

Volumul ”Dosarele Securităţii. Marian Munteanu şi Miron Cozma versus Piaţa Universităţii” prezintă în amănunt legaturile cu fosta Securitate ale lui Marian Muntenu şi Miron Cozma, foştii ”duşmani” din timpul Mineriadei din 13 - 15 iunie 1990. Reputata jurnalistă Ramona Ursu, editor coordonar la ziarul Adevărul, a intervievat nume sonore, printre care Petre Mihai Băcanu, Ion Caramitru, Stere Gulea, Gilda Lazăr, Nicolae Manolescu, Daniel Vighi, care aduc o perspectivă nouă asupra subiectului, făcând dezvăluiri relevante. Despre acestea, autoarea Ramona Ursu şi redactorul-şef Adevărul Dan Marinescu au discutat marţi, de la ora 13.00, în studioul Adevărul Live.

Atât fostul lider al studenţilor, cât şi ”generalul” minerilor au fost surse ale fostei Securităţi. Munteanu, botezat ”Ioan” de securişti, a semnat angajament şi a scris note informative despre foşti profesori şi colegi de-ai săi de facultate, pana in anul Revolutiei, iar Cozma, sursa ”Paul”, avea sarcina să dea informaţii despre colegii săi din mină. Deşi au negat vehement după Revoluţie că au avut vreun fel de legătură cu Securitatea lui Ceauşescu, CNSAS a stabilit, atât în cazul lui Munteanu, cât şi în cazul lui Cozma că au fost persoane de sprijin şi au scris note informative, fostul lider al studenţilor primind chiar şi bani pentru ”serviciile sale”, se arată în prezentarea  consistentului volum ”Dosarele Securităţii. Marian Munteanu şi Miron Cozma versus Piaţa Universităţii”, publicat de Editura Integral.

Un capitol important al cărţii il reprezintă mărturiile unor personalităţi care au trăit fenomenul Piaţa Universităţii, Mineriada din 13 - 15 iunie 1990, precum şi Revoluţia din 1989. Cei care au retrăit, odată cu această carte, amintirile de acum 27 de ani, când România făcea primii paşi spre libertate, sunt foşti sau actuali jurnalişti, oameni de cultură, scriitori, membri ai Societăţii Timişoara: 'Petre Mihai Băcanu, Ion Caramitru, Grigore Cartianu, Radu Dumitrescu, Stere Gulea, Gilda Lazăr, Nicolae Manolescu, Viorel Marineasa, Florian Mihalcea, Daniela Raţiu, Marcel Tolcea, Daniel Vighi.

Pe lângă detaliile din dosarele celor doi şi publicarea integrală a acestora, asa cum sunt păstratede Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, cartea prezintă şi dosarul unui fost lector portughez, profesor şi prieten cu Marian Munteanu în vremea în care acesta era student la Universitatea Bucureşti. Străinul era, însă, tinta principală a lui Munteanu, acesta din urmă fiind racolat ca persoană de sprijin tocmai pentru a-l turna pe profesorul şi amicul său, subliniază autoarea Ramona Ursu.

”Când am publicat, în 8 iunie 2016, în exclusivitate, în ziarul „Adevărul“, dosarul lui Marian Munteanu de la Securitate, în care apare ca sursa „Ioan“, fără să dau niciun fel de verdict (nici nu aveam cum, eu doar am publicat, ca jurnalist, acest dosar aşa cum este el păstrat în arhiva CNSAS), am primit sute de mesaje prin care am fost pusă la zid.

Puţini au fost, atunci, de partea mea, înţelegând exact demersul jurnalistic. Cei mai mulţi m-au întrebat: cum mi-am permis să scriu ceva rău despre fostul lider din Piaţa Universităţii. Nu mi se aduceau niciun fel de argumente solide care să demonteze cele scrise de mine, ci doar mi se spunea că nu aveam dreptul să mă ating, în niciun fel, de „Mesia“ din timpul „Golaniadei“. Alţii m-au acuzat că am inventat un dosar întreg. Munteanu însuşi mi-a spus că totul este o invenţie. Cel mai straniu, dezamăgitor a fost să văd jurnalişti care, în loc să caute adevărul, adică să meargă singuri la CNSAS şi să verifice dosarul, aşa cum eu am făcut, s-au transformat în apărătorii lui Marian Munteanu. Ce ruşine!, spune Ramona Ursu.

"Ceea ce făcusem eu fusese să mă acreditez ca cercetător al CNSAS, să stau câteva zile în sala de lectură a instituţiei, să îmi copiez integral dosarul lui Marian Munteanu, să îl studiez, să pun cap la cap informaţiile şi să public totul în ziarul „Adevărul“, pentru care scriu de aproape nouă ani. Mi s-a părut un demers firesc, cinstit, de jurnalist care, în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale din iunie 2016, a văzut că Marian Munteanu, pentru scurt timp candidatul PNL pentru Primăria Capitalei, s-a încurcat în explicaţii privind relaţia sa cu fosta Securitate. Aşa am ajuns la CNSAS, pentru a verifica singură ceea ce o parte a opiniei publice bănuia, anume că Munteanu a fost sursă a Securităţii. Când am publicat articolul în ziar, nu am dat verdicte, ci am spus că, aşa cum arată acest dosar, Marian Munteanu a fost sursa „Ioan“ a Securităţii, a scris note informative despre un lector portughez cu care era şi prieten, dar şi despre alţi profesori şi colegi de-ai lui de la Facultatea de Filologie. Atât făcusem.

Din august şi până în octombrie 2016, perioadă în care am scris această carte, având la bază şi o amplă cercetare făcută în arhivele CNSAS, m-am gândit de foarte multe ori la cât de emoţional ne judecăm propria istorie. Cât de simplu e să credem sau să nu credem ceva. Nu contează, de multe ori, ce date avem în faţa noastră, nu contează nici că putem verifica informaţiile. Contează doar ceea ce simţim. Atât. Istoria e foarte crudă. De multe ori, ne doboară. Ne dă peste cap credinţe, idealuri. Unii aleg, mai bine, să nu o afle. Dar asta nu înseamnă că istoria nu mai există. Există, chiar şi foarte dureroasă, aşa cum pare că este câteodată”, punctează Ramona Ursu, în prezentarea volumului.